Vania pare un personaj ciufut, cinic, ba pe alocurea chiar și vulgar, desprins mai degrabă dintr-un tablou rusesc din epoca Țarinei Ecaterina. Cred că niciunul dintre noi nu dă crezare veștii cum că respectivul personaj ar fi scris până acum 48 de cărți.
Pe Năstase nu-l putem vedea decât cu posterul politic lipit pe chip – astfel că, deși el are un blogroll minuscul, o mulțime de bloggeri îl au în blogroll, uitând că Adrian Năstase este blogger aici, în spațiul virtual, iar nu om politic sau președintele de facto al PSD. Tot astfel, pe Vania, nu-l putem vedea decât parodiind cu o anume știință a bloggingului romanele Oanei Stoica Mujea, miștocărindu-l sarcastic pe Chinez și rămânând, cu toate astea, prieten cu el.
În timpul în care nu joacă rolul bloggerului aprig, Vania scrie. Exegeze teologice. O să ziceți: Ce -are (…) Vania cu Teologia?! Și: Cum să comiți abominabile crime pe blog și să te ocupi de dumnezeire? Asta așteptăm să ne spună Vania. Cred că nu ne spune nimic dacă nu-i dăm ping-uri. Sau mai bine să-i dăm ping-uri și să încercăm să înțelegem singuri. Să înțelegem că omul nu este o creație într-o singură dimensiune. Verticală. Omul este (sau ar trebui să fie) și omul comun de fiecare zi care-și vede grijile traiului zilnic și le suduie cu obidă, omul sub vremi trecătoare și silnice, omul fericit fără niciun motiv pe care-l trăznește fericirea ca o revelație și omul îndumnezeit în pofida silniciilor vieții și chiar în pofida a orice.
Editura Christiana a tipărit – poate în întâmpinarea Paștilor – volumul cu numărul XIV din Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, ajutat de Ioan Traia.
Îl felicităm pe Vania – drept autorul acestei cărți cu acea parte a ființei lui, tremurătoare -, îl pinguim și îi urăm să reușească să tâlcuie și Noul Testament (mai drag nouă, pentru că nu implică atâta violență necruțătoare).
Cartea poate fi comandată aici:
