Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Pictură: Gabriel Pacheco

După ce Dono își rezolvă problemele presante cu o anumită jenă învinsă doar de forța necesității, Vania îi invită în fața unui bar pe care-l dezveli tot cu ajutorul telecomenzii. Descrise cu brațul un arc de cerc, lăsându-i fiecăruia alternativa de a-și alege ce vrea să bea, în raft lăfăindu-se arogante tot felul de șipuri, fiecare în lăcașul ei, dispus la 45 de grade. De la Chivas vechi de 36 de ani la Dom Perignon, trecând prin Rom Jamaica, The Dalmore, Glenfiddich, The Macallan, Black Bowmore, Bourbon, Martell, la cele mai bune sortimente de bere belgiană și daneză și felurite alte băuturi, unele de care nici nu auziseră.

– Șpanchiul bea Chivas de 12! – rânji Black Angel. Ești mai meseriaș ca el!

– Ei, avem alți furnizori – rosti Vania, cu modestie și cu un licăr în ochi.

După ce-și roti ochii pofticios preț de câteva secunde – după el, ar fi băut din toate câte puțin, Black Angel optă pentru șampanie Dom Perignon – despre care auzise că-i grozavă și costă imens. Vania săltă sticla – fără să știm ce anume gândea – răsuci siguranța și dopul sări cu un pocnet înfundat, lăsând să iasă din sticlă aburi violacei. Black Angel se holba ținând cupa în mână, de parcă ar fi văzut un duh ieșind din Lampa lui Aladin. Băiatul ciudat, mai modest, își alese un Chimay Blanche iar Dono, încă nedumerit ce caută acolo și ce se întâmplă cu el, alese o apă minerală Evian.

Vania își turnă dintr-o sticlă golită pe jumătate, pe care-o scoase dintr-o copertă din bibliotecă.

– Așa-s toate cărțile de-aici?  – se minună Dono.

– Nu, doar asta.

– Ce bei acolo? – se interesă, cu tupeul caracteristic vârstei și generației, Black Angel.

– Un coniac. E drept, e de pe vremea inventării lui. În anul 1177, pentru că vinul pentru împărtășanie trebuia cărat cu catârii până la mănăstirile creștine aflate pe crestele munților, un călugăr econom a avut ideea să reducă apa din el, pentru a fi mai ușor de trasportat și să adauge apa înainte de sfințire. Degustându-l, și-a dat seama că e mai bun astfel.

– Și de unde-l ai? – continuă Black Angel cu indiscreția.

– Ei, de unde-l am! N-ai vrea să-ți dau adresa și numărul de telefon? Hai să ne ocupăm și de lucruri serioase – schimbă Vania direcția discuției. Uite, tu te așezi aici, cu Dom Perignon-ul tău și … – Știi să scrii?

– Păi cine crezi că-mi scrie blogul? – se arătă șifonat Black.

– Dacă știi să scrii ia o foaie de hârtie și un creion și notezi.

– Ce să notez? Parcă era vorba să sparg niște parole. Mie nu-mi prea place să scriu, să știi. Mai mult cu internetul…

– Scrii prescurtat. Te uiți în sală – e valabil și pentru voi – se întoarse spre ceilalți doi care erau deja la al doilea pahar, și notezi ce ți se pare că nu e-n regulă. Uite, acum, de exemplu, Cabral se scarpină pe sub masă.

– Și n-are voie? Dacă-l mănâncă, ce să facă omul?

– Ei poți să te scarpini, dar în intimitate, nu la restaurant. Te scarpini la zeb și după asta, pui mâna pe pâinea din coș! Ție ți-ar place să mănânci pâine după ce …

– Nu! Ai dreptate! Bun, îl notez pe Cabral și ce scriu?

– În funcție de gravitatea faptei, stabilim câte ping-uri trebuie să ne dea. De exemplu, un scărpinat în locul necuviincios, 100 de ping-uri! Degetul în nas, 22 de  ping-uri! Furculița înfiptă în brânză, 18 ping-uri!

– Ahaaaa….! Am înțeles! – încuviință și Băiatul ciudat. Da de ce nu-i voie cu furculița-n brânză? – se interesă el.

– Așa zice codul bunelor maniere! Dacă nu zice, zic eu!

Mai fără tragere de inimă, dar cu perspectiva pe a-l depăși pe Chinezu, se așeză și Dono la monitor.

– Uite, asta și-a scos pantofii și se scarpină în talpă!

– Cinci ping-uri! – decretă Vania.

– Face vrăji! Uitați-vă și voi! – se minună Dono.

– 36 de ping-uri!

– Dumitru se scarpină în barbă! Și răsfoiește catalogul adus de Mirela la masă! 8 ping-uri! – strigă Băiatul ciudat.

– Ei, nici chiar așa… El are voie, că-i intelectual.

– Și nu-l penalizăm? – întrebă Dono.

– Cabral își suge dinții și se scarpină pe sub masă! 28 de ping-uri… 40! Că-s și doamne de față!

– Chinezu moţăie când i se spun bancuri interesante şi râde disproporţionat, deşi bancul era delicios! 35 de pinguri…

– Crina cărăbănește-n poșetă antreurile de pe masă!

– 25 de ping-uri că-i, totuși, o doamnă…

– Nu mă aşteptam, totuşi, din partea ei! Aş mai fi zis s-o facă Nea Costache, că-i oltean…

– Andi Bob, 50 de pinguri!

– Da’ ce-a făcut?

– Crede-mă, n-ai vrea să afli!

– Uite-o şi pe Mana! Cu Burberry de douăzeci de mii de euroi, da’ îşi bagă din ceapa noastră!

– Câte?

– 80!

– De ce așa de multe? – se interesă Dono.

– Și pentru Victor, că-i arogant!

– Oana, 100 de pinguri, fiindcă a gândit indecenţe! Apoi, câte cinci pinguri fiecare pentru că le-am dat veselă curată!

Băiatul ciudat avu o idee, tot urmărindu-i pe cei care mergeau la toaletă. Luă o foaie și caligrafie, cu scrisul lui lătăreț și aplecat înspre stânga:

Nu urinaţi pe jos ceea ce este interzis. Care o să-l prind, va fi sancţionat pe loc cu 20 de pinguri către Părintele şi Binefăcătorul nostru! Direcţiunea.

Vania privi cu încuviințare și îi dictă în continuare:

– urcat picioarele capac = 25 pinguri

– scuipat jos = 22 pinguri

– scris muie perete = 33 pinguri

– suflat muci chiuvetă = 42 pinguri

– stins ţigară suport hârtie igienică = 70 pinguri.

Mulțumit de operă, o luă, păzi când nu era nimeni în toaletă și, după ce Vania îi deschise, se duse și o lipi pe oglindă.