Etichete
FEPS, Global Progressive Forum, Jean Jaques Rousseau, Next Left, Noua Stânga, PES, Poul Nyrup Rassmusen
Deși sunt o visătoare stângistă (sau stângace) și, de asemenea, practic un soi de militantism personal de această factură, nu m-a prea interesat niciodată arena sau „scena„.
N-aș putea spune ce anume din structura mea mă face să nu suport nedreptatea, diferențele sociale artificiale – pentru că oamenii se nasc egali de la natură, ori că se nasc într-un palat, ori că se nasc într-un bordei de pământ – ideile preconcepute și schemele de gândire anchilozate. Întotdeauna i-am apărat pe cei neajutorați și înșelați de soartă și întotdeauna am crezut că fiecare om merită șansa de a trăi într-o societate echitabilă.
Aici, părerile mele se deosebesc fundamental de opțiunile celor de Dreapta, care cred că societatea trebuie împărțită apriori în cei vânători și masa amorfă a celor care nu merită nicio șansă, în cei cu instincte de luptător mai ascuțite și cu apanajul dreptului divin de a înșfăca o felie mai mare din darurile lumii în care trăim – opțiuni pe care le respect dar le dezavuez.
Din nefericire, expansiunea democrației nu a garantat și nu garantează consolidarea unei societăți mai corecte cu toți cetățenii ei ci, aș spune că dimpotrivă, a potențat forța celor îndrăzneți, a celor care-și asumă riscuri, a întreprinzătorilor – câțiva, foarte puțini – în detrimentul marei mase care, teoretic, decide, însă este condusă și mânată ca o turmă încoace și-ncolo de interesele decidenților (un grup omogen și compact) care se rotesc la decizie într-un cerc închis.
În democrațiile foarte tinere cum este și cea românească, noul val al oportuniștilor venind din eșaloanele II și III ale aparatului comunist s-a adaptat uluitor de repede condițiilor prielnice loviturilor mișelești, nebănuite de vreun strop de onestitate, ale unei jungle fără reguli și fără repere. Regulile și reperele s-au făcut din mers în favoarea puternicilor zilei. Astfel, avem un stat dezetatizat constituit din aglutinări consolidate ale micilor și marilor interese – cu pârghii interschimbabile, o societate dezorganizată, atomizată, ca o oglindă spartă ale cărei cioburi oglindesc, fiecare, propria realitate. Avem o lume în mișcare browniană, fără legi care s-o guverneze. Am ajuns la o opoziție și ostilitate ireconciliabile între stat (atât cât e și așa cum e) și cetățean care se urăsc și încearcă să se fenteze reciproc.
Ori, într-o țară în care categoriile sociale s-au structurat cu ziduri de netrecut între ele, Stânga, cea românească, nu vrea să-i reprezinte pe cei aflați la subsolul și în catacombele societății, pe cei foarte săraci care abia se târăsc la limita subzistenței. Reprezentanților stângii românești nici nu le trece prin minte să-și murdărească pantofii de sute de euro și manșetele costumelor de mii de euro și să coboare în noroaiele celor pe care, absolut teoretic și pur convențional, spun că-i reprezintă, pentru a intra în contact cu masa electorală proprie.
Huntele politice românești se abat cu obstinație asupra unei singure categorii incerte: aceea care are aparența, spoiala, unei ipotetice bunăstări – așa-intitulata „clasă de mijloc”. Formată din bugetari, cu un nivel mediu sau superior al studiilor, cu proprietate personală și automobil și din mici întreprinzători debitori la bănci și trăind cu spaima apocaliptică indusă actualmente de un guvern imbecil care-i hărțuiește continuu. Aceștia formează o categorie luată în prizonierat de politicieni, asupra căreia se abat toate strategiile de seducție electorală, prizonieratul manifestându-se acerb și amețitor în perioada campaniilor electorale și ostil sau indiferent între campanii.
Stânga românească îmi pare încremenită pe crenelurile zidului dintre cei foarte săraci și cei cu aparența de bunăstare. Iar Stânga europeană se zbate între un discurs umanistoid și iluzia măreției de altă dată. Este aproape o cutumă ca board-ul unei formațiuni politice să cliveze și să se distanțeze de marea masă a membrilor iar comunicarea internă, tot mai subțiată, se face într-un mediu izolat adiabatic de realitate, astfel că semnalele socialului nu pot fi nici înțelese nici descifrate. De parcă o pisică ar vorbi cu peștii din acvariu.
Am primit câteva invitații la evenimente ale unor organisme asociate ale PES. Invitații care m-au amuzat. Sigur, ele pot fi doar formale, simple gesturi de amabilitate automată. Nu cred că-l interesează pe Poul Nyrup Rassmusen viziunea mea despre ce ar trebuie să fie sau cum ar trebui sa facă Stânga europeană. Am vrut la un moment dat să mă duc la Praga, la unul dintre evenimente. Am făcut niște calcule și mi-am dat seama că-mi destabilizez bugetul pe jumătate de an.
Cred că Stânga, dacă vrea să devină Următoarea Stângă (Next Left) are nevoie de reinventare nu doar de rebrand-uire. De o infuzie de capital ideologic umanist. De un viraj strâns către grija pentru Pământ și pentru Viață. De o reașezare pe pilonii unui ecologism manifest. De viziunea unei lumi curate, a unei economii ecologizate, construite progresiv. Pentru că Terra se află în pragul colapsului resurselor convenționale. Pentru egalizarea șanselor și reducerea decalajelor economice. Dar nu doar în discursuri ci prin fiecare acțiune. Altfel, vorbim ca-n acvariu.
E fain să vorbeşti în acvariu, da’ nu se prea înţelege…
Vania,
Îl întrebăm pe Xreader, el știe cum e să vorbești cu acvariul.
aveti o leapsa de la mine!!!
Exact ca dumneavoastră gândesc şi eu-cea diferită prin echilibru-exact în acest moment în care sunt la Fundaţia Titulescu şi îl ascultăm pe dl.Adrian Năstase care vorbeşte-cu ambasadorii-despre Balcanii de Vest.Iar noi cei simpli evoluăm..că doar mai avem puţin şi murim..atât de democratîco-liberal,bineânţeles.
Pingback: Dormi,române,dormi « Elisa-gradina mea de vis
Pingback: Hârtii îngălbenite – din aforismele lui Mark Twain « Link-Ping
Pingback: Unde il inmormantam pe Basescu? « Adevarul e dincolo de noi
Pingback: Îmi cer scuze! « Noaptea Iguanei
Pingback: Scrisoare deschisă, de blog ! « World of Solitaire's Blog
Reală radiografia pe care o faci stângii româneşti. Nereuşind să se desprindă de mentalitatea comunistă, a rămas paralizată şi inaptă să facă faţă situaţiilor sociale la care, în mod normal, stânga ar trebui să aibă soluţii. Deocamdată, le au doar pentru un grup restrâns. În acvariul lor…
Florentin,
Am făcut radiografia cu o anume tristeţe trenantă… E trist pentru un om e stânga să nu-şi afle camarazii între cei aşa-zişi de stânga. Nu e vorba de comunism în mentalitatea lor – nici măcar n-au fost niciodată „comunişti”. E vorba de mentalitate de „trib”, de „clan” şi de hiene. Iar cadavrele pe care se bat sunt cei pe care spun că-i reprezintă. Nu că altundeva partidele de stânga ar fi mai puţin inepte şi mai convinse de ceea ce spun… O spoială peste o imensă sărăcie.
Gabriela, felicitari pentru expresia „mediu izolat adiabatic de realitate”. Insa apropo de stanga si de partidele de stanga imi amintesc de o cugetare din Demonii de Dostoievski, pe care o facea Stepan Trofimovici. Iata ce spunea: ” Cum se face insa, dupa cum mi-a fost dat sa observ, imi sopti odata Stepan Trofimovici, cum se face ca acesti socialisti si comunisti disperati sunt totodata venali si niste acaparatori nemaipomeniti, niste jinduitori de proprietate in asa masura, incat cu cat e el mai mare socialist, cu cat a mers mai departe, cu atat mai puternic se simte in el vana de proprietar… De ce oare? Sa fie tot din cauza sentimentalismului?” Ei, ce parere ai..?
Pingback: Next Left. Stânga, încotro? « ALIANTA DREPTEI
Imbogatirea ideologica este extrem de dificila, in conditiile in care partidele politice din Romania sufera inca de o periculoasa versatilitate. In afara de PSD si PNL care au fost si au ramas exact pe locul ideologic declarat initial, respectiv stanga si dreapta, restul partidelor si in special gretosul partid portocaliu PDL, a avut lipsa de decenta sa treaca de pe o zi pe alta de la stanga la dreapta, ca si cand ideologiile politice ar fi niste scaune pe care-ti pui sezutul si, daca nu-ti convine, te muti ! Ori, aceasta injositoare peocedura, acceptata de Occident, arata demagogia generalizata si vulnerabilitatea extrema a oricarei ideologii in fata banului! Pt ca nimic din aceasta solidaritate vulgara a popularilor europeni nu tine in vreun fel de ideologie , ci de cea mai joasa speta de afacere care vizeaza fraudarea banilor comunitari. Din aceste oripilante afaceri politice, Europa se salveaza doar prin socialisti si liberali, care, desi tentati si ei macar putin de cascavalul european, au reusit sa se mentina in sfera unei claritati ideologice demne, ceea ce ii face sa fie , categoric, viitorii lideri ai continentului european si indraznesc sa sper ca si ai Romaniei!
Pingback: Comentarii la Apocalipsa – 21 « Ioan Sorin Usca
Pingback: Criza « Ioan Usca
Motanul Încălțat
Ce să zic? Dostoievski era genial, ce să mai zici?
Maria,
Îți recomand postarea lui Dan Pătrașcu (http://danpatrascu.eu/2010/04/14/capitalismul-dintr-o-alta-perspectiva-recenzie/)
Mai mulți teoreticieni ai economiei și economiști au atras atenția că această practică sălbatecă ce îmbogățește nemăsurat pe unii și pauperizează pe cei care le furnizează forța de muncă va ajunge la un moment dat în punctul zero. Cred că se apropie.
Despre politica românească nu am a spune nimic. Îmi pare rău, dar majoritatea politicienilor nu au nimic în comun cu politica. Cu atât mai puțin cu noi. Au găsit doar o cale de a-și hrăni orgoliile și de a-și rotunji conturile.
Black Angel,
E o leapșă idiscretă și inutilă. Și știi că nu agreez lepșele. Arareori răspund la câte una mai interesantă. Avea Cella una, dar am pierdut-o din vedere.
Port 35 la încălțăminte și îmi place Tresor Lencome. Am 1,60, deci sunt obligată să rămân cât pot de slabă și să port tocuri.
Porecla? Cred că Savitskaya – doar unui poet îi permit să-mi spună astfel.
Unde locuiesc?
Când la țară, când la oraș. Cel mai mult, în lumea imaginației.
Am o zi onomastică, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Ocupația?
Gânditul și imaginatul unei lumi amabile.
Frați și surori?
De doi știu, cine știe, oi mai fi având și alții…
Limba maternă:
Hm.
Limbi vorbite:
A îngerilor? A copiilor? A inițiaților?
Colecții?
Cărți. Și puncte-n Zelist.
Școli absolvite:
Toate pe care le-am început, mai puțin masteratul.
Materia preferată?
Diamantul.
Dorință?
Să reușesc să scriu Povestea Filomelei Pizdrintz, s-o văd publicată cu o copertă pe care-o va face Mirela Pete, cu o siluetă feminină grațioasă, cred că ținând o umbreluță de soare… A doua dorință: Să reziste inima mea până când băiatul meu va fi în stare să se înfrunte lumea minunată în care trăim și să mor fulgerător fără a ajunge să fiu povara cuiva. Sper că Dumnezeu mă iubește.
Vise?
Să fiu laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, în viață. Menționez că am cetățenia română. 😀
Număr norocos?
11, și toate celelalte numere duble. 22, 44, 33 …etc.
Sentimentul cel mai prețuit?
Deznădejdea. Acesta mă face să mă mișc și să am o forță și o determinare uriașe.
Ai vrea sa revezi?
Casa bunicilor, asa cum era (s-a băgat cu japca un ghiolban acolo și a dărâmat-o), filmul: „Fetito, vrei sa joci in film?”, ziua nunții mele care părea o parodie și era de fapt, o inițiere, ziua când mi-am privit pentru prima dată copilul și i-am numărat degetele, unul câte unul, atingându-le, să fiu sigură că sunt 10 și 10 – le-am numărat de două ori… Sunt multe de revăzut. Aș vrea să revăd Bruxelles-ul – un oraș cosmopolitit care îndeamnă la reverie…
Cea mai frumoasă zi din viața mea?
În clasa a IX-a, la liceu, participând la Olimpiada de limba și Literatura română și parcurgând etapele, am aflat într-o zi de joi că voi merge la faza națională. Eram în ora de engleză și profesoara Lidia Rump (pe care n-o voi uita niciodată) mi-a organizat o sărbătorire ad-hoc. Colegele mele au cântat întreaga oră „Que serra, serra” – pe care-o să-l postez azi și-o să-l reascult de zeci de ori.
Black, ți-am răspuns, iată, lepșei.
Pingback: Vineri « Nataşa
Pingback: EBA si Cu ce a gresit Caucazul de Sud « Hai ca se poate!
Unde e blogideologic, de ce nu ne sare în ajutor? Suntem prea ‘copilăroşi’ pentru el, aici??
Pingback: Ilustrate belgiene 1 – Schaerbeek, Hôtel Communal « Dumitru Agachi’s Weblog
La noi se reinventează totul . E o stângă originală cum şi dreapta şi centrul sânt la fel de originale .
Pingback: Sa va feriti de viermi ca dracu de tamaie | hobbitia land
Pingback: un lucru de care imi amintesc cu drag | hobbitia land
Pingback: Recunosc: am avut funcţie de conducere in PSD | hobbitia land
Pingback: cum procedeaza idiotul de 1 mai | hobbitia land
Pingback: Pe Laura si Alina cin’ le face?! | hobbitia land
Pingback: I’m back | hobbitia land
Pingback: Dormi,române,dormi - Elisa – gradina mea de vis
Pingback: Îmi cer scuze! « Noaptea iguanei