Etichete

Foto:  iulie 2007, Zoro, port bănățean

Astăzi ar fi trebuit să fi fost mai departe

Am pornit mult mai demult.

Pe drum, am găsit o piatră rotundă și roșie

De care nu m-am putut dezlipi multă vreme.

Am mers în jurul acelei pietre până când

Mi-au înflorit mâinile și-n orbite aveam cuiburi de păsări.

Atunci am pornit peste câmp; nu mai vedeam unde e drumul.

Ar fi bine să pot să nu te iubesc.

Ar fi fost bine nici să nu fi început.

Ar fi fost lin; astăzi eram o corabie pe mările lumii.

Iubirea m-a priponit cu un piron înroșit.

Mă mișc doar în jurul arsurii din inima mea.

Nu mă pot smulge și nu mă pot dezlega.

Până și moartea îmi pare mai bună decât fiecare zi ca un urlet.

Nu știu de ce am fost făcuți doi,

să umblăm ca două felii sângerânde.

Nu știu de ce iubirea devine din adiere

Foc întețit și vrea, cu orice măsură,

să ne preschimbă-n cenușă.

Aș fi vrut să am puterea de a nu mă mai naște,

Astăzi, în locul acesta din cer, o stea ar zâmbi cu lumină înceată.

N-am avut de ales. Am fost zidită în acest răsărit

Și peste mine au bătut toate vânturile și m-au ajuns toate ale lumii.

Nici măcar nu sunt ostenită

Și n-am învățat nimic: nici să mă plec, nici să renunț, nici să m-ascund.

Un singur lucru am reușit să deprind:

Cum să stau neclintită, mișcată doar de legi neștiute,

și să luminez ferit, câteodată.

N-am spus nimănui încă, pentru că nu stăpânesc întrutotul acest meșteșug.

Exersez când mi-e bine și când cred c-am ajuns în crug.

Astăzi, absolut întâmplător, am șansa de a-mi sărbători a patruzeci și doua  aniversare. Nu știu ce înseamnă, dar cred că e firesc.

Anunțuri