Etichete

,

Gândindu-mă la voi, cei care n-ați pregetat a răsfira laude și cuvinte frumoase, mi-a venit în minte o imagine. Cred că fiecare dintre noi o are stocată în memorie. O imagine alcătuită din frânturi de realitate, pentru că ochii sunt sensibili iar capul parcă-i înfundat cu câlți. Pahare goale, mânjite la buză cu rujuri închipuind întreaga paletă a lui roșu, sticle de bere golite pe jumătate, iar în lichidul rămas plutesc mucuri de țigări, farfurii goale, mânjite cu diferite sosuri și stropite cu scrum, un colț de prăjitură tronând peste un rest de salată boeuf, două bucăți de friptură sleite lângă platoul cu salată franțuzească a cărei maioneză a făcut cute de-un galben murdar, flori veștejite ce n-au mai fost puse într-un vas cu apă, o sticlă de șampanie răsturnată la marginea canapelei, caise veștede pe platoul unde-au stat rânduite tartinele și acum stau zgribulite câteva foi de pătrunjel lângă o scrumieră cu mucuri și dopuri, o treime de tort ce-și arată, trist, dedesubturile vărgate, cu crema de deasupra topită și scursă cum fardurile pe chipul plâns al unei femei.

!!! N-a fost chiar așa. Anul acesta și-n anii trecuți am vădit cumpătare și modestie și pentru că alcoolul are neajunsurile lui, și pentru că prietenii mei au fugit cu toții de parcă aș avea o boală contagioasă. Dacă au fugit, înseamnă că nu i-am avut niciodată.

Imaginea aceasta a fost omniprezentă la aniversările mele din liceu și facultate.Și am răsfirat-o aici și ca să-mi amintesc cu o anume ironie și ca s-o exorcizez.

Veneția

Mihai Eminescu

S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, înalbind peretii.

Okeanos se plânge pe canaluri…
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunând din valuri.

Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin în clipe cadentate:
„Nu-nvie mortii – e-n zadar, copile!”

Vă dăruiesc acest poem și promit să revin mâine cu Ping-uri. Azi am avut o zi imposibilă și încă nu s-a terminat…

Dacă n-aveți ce face diseară, urmăriți Radio Reșița. La 21,30 spun și eu câteva vorbe.

Anunțuri