Etichete

, , , , , , , , , , ,

Ilustrația:  aici

Sătul de-atâta beatitudine și oarecum plictisit de atmosfera dulceagă din Parnas, Will își cercetă hainele, netezi cu mâna pulpana pelerinei, studie bastonul de bambus cu mâner de fildeș ce zăcea aruncat într-un colț al camerei sale, îl ridică și – intenționând să-l șteargă de praf – trase poala cămășii lui lungi, îngerești. Se răzgândi, căută din ochi ceva potrivit pentru o astfel de întreprindere, apucă de pe scrin o filă a unui manuscris. Era schița unei comedii la care lucra de câtăva vreme – aici vremea nefiind măsurată în niciun fel, era destul de dificil să spui cât a trecut de când ai fost la întâlnirea literaților, cei mai nesuferiți și mai aroganți dintre îngeri. Șterse bastonul și, gândindu-se la bruta de Hemingway, își aminti de aripele sale măiastre… Dacă voia să coboare – pentru că asta voia, asta plănuia, adunându-și recuzita de ieșit în Lumea de Jos. Își aruncă pelerina pe umeri, înhăță bastonul, se opri o clipă-n prag ca să se asigure că are tot ce-i trebuie, se întoarse, trase de sub alcov o pereche de sandale pe care le încălță grăbit trântind picioarele ca să le scuture astfel de praf, luă de pe masa de lucru câteva file pe care le împături și le îndesă în buzunarele pelerinei și ieși ca o vijelie.
Pe drum, ticlui o poveste pe care să i-o toarne cerberului de la poartă, care rămăsese la fel de bătrân de 394 de ani, de când îl privise prima dată cu un soi de curiozitate vag ironică. Știa că n-o să creadă o iotă din ce-i va îndruga el. Mai încercaseră și alții să-l ducă cu brașoave și nu reușiseră decât să-și facă rost de cîteva toiege zdravene pe spinare.
Pufni în râs amintindu-și cum hieraticul Dostoievski, încruntat și neguros, se dusese peste Pătru somându-l să-i deschidă poarta pentru că el vrea să vadă ce face Maica. Sfântul Pătru îl privise șugubăț ridicând din sprânceană și-l invită cu brațul drept să iasă. Nu apucase Feodor Mihailovici să facă un pas, că un potop de toiege se abătu asupra capului lui. Se retrase râzând și se încuiase în chilia lui de unde ieșise după multă vreme – cum îi era felul.
Trecând prin fața casei lui, la o vreme, vâzându-l cum stătea spăsit pe prispă, Salinger, însoțit de John Steinbeck -, unul ducându-se să-și vadă lanul de secară iar celălalt să cerceteze partea de Răsărit a Raiului în care fortuit se aflau – îi zise în treacăt:
– Strașnic ce te-a burdușit moșneagul… Să tot aibă vreo trei mii de ani…
– Păi a avut vreme să se antreneze – îi răspunsese Feodor, scurt.

Ajuns în preajma cașcarabetei în care-și făcea eternitatea blajinul Pătru cel strașnic mânuitor de toiag, Will se făcu că se încheie la o sandală pentru a-i da timp acestuia să-l zărească și să mestece cam cu ce gânduri s-ar apropia îngerul William Shakespeare de Poartă.

(va continua)

Îi invit la lectură pe prietenii mei virtuali: Mirela Pete – cea amirosind a esența primăverii, Achilianu – care se ocupă de greve și nu numai, Ada Rus – care din nu știu ce motiv vrea să-și ia rămas bun deși este una din vocile blogosferei, Specialistului în gastronomie – bucătar regal, Adinei Huțanu – care inventează și reinventează arhitectura portretului, Aceleiași Adina, care măsoară picurii de lumină, Adrian – Cel plecat la Barcelona, Alex Mazilu – stăpânitorul cerului de primăvară, Alexandrei – care scrie acum în engleză (?), Alexandrei Chiorean – care trăiește suspendată între visul care va veni, până la ziua când va fi regină absolută, zilele se scurg golite de-nțeles, Alexandru Marin – copilul răzgâiat al Noului Liberalism, Alice Drogoreanu – studiind metamorfozele unei lalele, Pamflezistului, care n-ar da și el un ping …, Almanahe – s-a „frânt” de Crăciun deși părea combativ, Ama – care întoarce pe toate fețele experiența desăvârșirii ca femeie, Anei Pauper – desfășurând grațioasele-i și spectaculoasele-i balerine, Ana Vero – felicitându-i pe purtătorii și purtătoarele de biruință împotriva răului, Anca Chiser, cu stilul ei ironic, sarcastic și totuși cuminte, Andi Bob – ne lasă un cuvânt al lui Peter Sragher, Atitudini – uitându-se și nevenindu-i să creadă la admiratoarele președintelui, Blog pierdut – care ne așează pentru fotografia de grup 😀 , Băiatul ciudat – bucuros că a venit clipa sărbătoririi, Caius – procedând la ridicarea în scaun, literar, la cinul de mitropolit pe Vania, Cati Lupașcu – povestindu-ne cu șart o întâmplare din copilărie; vă invit să vă amuzați și de stil și de învățăminte, Ciprian Burcovschi – graficianul – ne invită pe facebook, Paul – să stăm cu el la taclale și să deslușim taina degetelor, Cristian Lisandru – trecător nocturn și afabil prin hățișurile blogosferei, Orfiv – cântând poemele lumii cu discreție și mișcând pietrele ping-urilor, Ioan Usca – dibuind după asasini în serie și incriminând cu sadism o nevinovată prozatoare, G1b2i3 – răsfirând manuscrisele lui Shakespeare, serioasă și gravă, Ioan Sorin Usca Teologul – tălmăcind Cartea Facerii, Elisa – răsfirând binecuvântări și superbe flori, puțin brumate,  din grădina ei, sărbătoriților de astăzi cărora le dorim și noi toate cele de folos, Dispecerul – trecând peste piatra lui de încercare în fiecare zi, Gabitzu – cu o predoslovie despre convingerile care ajung să scoată scântei, World of Solitaire, întorcând o pagină emoționantă despre adevăratul Învățător, Dan Pătrașcu – vă sugerez să citiți acest eseu despre corectitudinea politică, bine scris și excelent argumentat, Theodora0303 – felicitându-vă pe cei care purtați aripele Sfântului Gheorghe, omorâtorul de balaur, Link-Ping – incitându-ne cu fascinantele (și foarte bine scrisele) povestiri din viitor.