Etichete

, , , , , , ,

Foto: aici

Caius deschise ochii şi-i închise instantaneu la loc, strângând din pleoape. Prin perdeaua movulie cu flori aurii pe care i-o instalase, drăgăstoasă, Marieta, la fereastră, lancea soarelui îi căuta, stăruitoare, ochii.

– Băga-mi-aş cracii în perdeaua ta, de fufă! – mormăi Caius. Perdea mov, ca la curve! Aia  maro era mai bună, că nu trebuia spălată aşa des.

Se întoarse cu spatele la fereastră, şi, cu o mână sub cap, iar cu cealaltă desenând pe cearceaful de un bleu îndoielnic, cu nuaţe evidente de gri, îşi proiectă această zi:

– Deci… Mă scol, mă spăl, mă spăl şi pe dinţi? … De câte zile nu m-am spălat? … de cinci, de când am prins-o pe vaca aia cu O…, cu domnul plutonier-major Onici – se corectă el, repede -, pot să merg şi azi aşa, că nu mă duc la casting, în puii mei, mă duc la spălat closete… Viaţă de căcat! M-am dus după Marieta până la Satu Mare cu bicicleta, am scos-o-n oraş şi pe ea şi pe zgripţuroaica aia de Directoare, am vegheat-o pe nemernica aia nerecunoscătoare şi la spital, când a păţit şi ea ca Doamna Filomela, a avut o cădere de calciu – înflori el cu privirea visătoare, visând la o Filomelă pe care el ar fi putut s-o iubească cu adevărat, nu ca tembelul ăla ţâfnos de Aristotel. Am suportat ploaia, căldura şi oprobriul public pentru ea şi ea, ca o … ca o … nu – ştiu – cum – să-i – zic, m-a înşelat cu domnul plutonier-major Onici… Cine ştie cu cine m-a mai înşelat!… – zise el furios, se ridică brusc, smulse perdeaua de la geam, garnijul îi căzu în cap, se auzi un trosnet sec şi el căzu în nesimţire.

Când se trezi, soarele era deja departe, depăşise colţul blocului. Îşi pipăi cu grijă creştetul capului şi degetele întâlniră o suprafaţă cleioasă. Amintindu-şi ce i se întâmplase, se enervă din nou, se ridică şi, în drum spre baie, îi trase un şut şi lămpii cu abajur roz, pe care tot Marieta o cumpărase de la „patruşuna”, „să se asorteze cu perdeaua”, aşa zisese ea.

– Căca-m-aş în abajurul mătii! – zise el, scâncit, străfulgerat de durerea din laba piciorului.

Căută în sertarul de la birou pozele pe care le făcuse împreună cu Marieta. La pizzeria el Kardinale… În parc, sub sălcii. Sub ele, pozele care apăruseră pe internet, înfăţişându-l cu pantalonii în vine, în timp ce un organ al Legii stătea aplecat să vadă dacă nu ascunde ceva în anus.

– Asta-i chiar faină! – zâmbi Caius. Ia să le iau cu mine la Dinar. Să vadă şi prietenii mei dacă eu meritam înşelat, după câte am făcut.

Le făcu pachet, le îndesă într-o pungă de plastic, se îmbrăcă febril, încheindu-şi greşit nasturii de la cămaşă şi încălţându-şi sandalele stânga-n dreptu’ şi dreapta-n stângu’. În fotografia pe care o admirase nostalgic, i se zărea organul genital atârnând cam până la 10 centimetri de genunchi. Deci nu era chiar aşa fătălău cum îl „făceau” ei, acum se ducea, să le dovedească „cu probe”. La ieşire, smulse din cuier o şapcă roşie pe care era inscripţionat cu litere albe „I’m a Big Dick”, şi-o aruncă pe cap, trase uşa după el şi coborî scările val-vârtej. Pe la etajul doi, aproape că-l dărâmă pe nea Stere care, cu două sticle de sifon goale într-o plasă împletită, de rafie, cobora câte o treaptă, ţinându-se de balustradă.

– Mai uşor, tinere, mai uşor! – zise nea Stere, speriat de furtuna ce trecu pe lângă el. Unde te duci aşa grăbit? Că nu pleacă lumea din loc! Tot acolo o afli!…

– Mă duc să dovedesc că sunt bărbat! – răcni Caius de pe palierul etajului unu.

– Măi, noi eram mai discreţi când ne duceam la futut! – mormăi nea Stere, zâmbind ca pentru el. Ăştia tineri o fac în văzul lumii… Ce vremuri am ajuns… Doamne, ai milă şi îndurare de robii tăi! Şi de cei buni – şi aici se gândi la el – şi de cei nevrednici – şi aici, îl vizualiză pe vecinul lor de la patru, pe care-l văzuse coana Fevronia la ştiri cu „ruşinea” bălăbănindu-se prin faţa camerei de filmat.

Caius nu-l mai auzi, era deja în tramvai. I se păru că privirile celorlalţi călători îl caută pe furiş şi, când se-ntâlnesc cu ochii lui, alunecă într-o parte, dar nu duse presupunerea până la capăt.

„Poate m-au văzut la televizor… sunt vedetă, cu Marieta mea, ‘t-o-n gură de proastă!”

Îi venea să scoată pozele din pungă şi să le bage sub ochii fiecărui călător plictisit şi să-l întrebe: „De ce credeţi, domnule (sau doamnă) că m-a înşelat Marieta? Cum se explică? Ce vor femeile, până la urmă? Dumneata ce crezi?” – ar fi întrebat el pe fiecare cetăţean al urbei. Nu-şi termină, însă, gândul pentru că ajunse la staţia Dinar. Dând să coboare, năvăli peste o băbuţă. Aceasta, ridicând ochii spre nesimţit, exclamă:

– Criminalul în serie de la Nămoleşti!!! Prinde-ţi-l! E plin de sânge! Am văzut portretu’ robot la oteveu! Săriţi! Criminalul! A vrut să fugă! Puneţi mâna pe el!…

Brusc, călătorii din tramvai realizară de unde-i ştiu chipul călătorului murdar de sânge pe faţă şi pe mâini. Îl văzuseră la televizor! Era criminalul de nu-ştiu-unde! Care omorâse două babe. Nu se ştia pentru ce le omorâse, dar vecinele, alte babe, ziceau că criminalului îi plăcea „să-şi frece spurcăciunea” şi să fie privit. Iar cele două babe omorâte erau ca şi oarbe, adică de-abia zăreau cu ochii. De-aia le omorâse, de nervi, că nu se uitaseră la el. Discuţia se încinsese în tramvai, toţi vorbeau aprinşi la faţă, în timp ce vehiculul se îndepărta arătându-i ca pe nişte peşti agitându-se într-un acvariu uscat sau ca pe nişte viespi într-o sticlă înfundată.

– Lume nebună! ‘Tu-vă-n gură pe toţi, labagiilor! – strigă Caius, la adăpostul libertăţii pe care ţi-o oferă, totuşi, strada.

Ajunse transpirat la Dinar, intră, salută fugar, aruncând pe una dintre mese fotografiile şi îndreptându-se hotărât spre bar:

– Irina, pune-mi un coctail letal! Te rog! – adăugă el, să fie întru totul convingător.

– Da’ ce-ai, băi, Caius? Vrei să te sinucizi? – rânji Remus în paharul înalt din care-şi bea el berea favorită, Carlsberg.

– Se sinucide din dragoste… – adăugă şi Raul, desenând o spânzurătoare imaginară, pe masă, cu o scobitoare. O să aibă prietena lui Evtihie ce să scrie, pe bune, nu cu gromi şi iufle.

Gnomi şi elfe – îl corectă Evtihie, surprinzându-i pe toţi. Până atunci nu intervenise deloc în dezbaterea lor despre finala care se jucase cu o seară în urmă şi nici despre analiza de la Mamaia, unde partidul favorit al lui Onici îi fripsese pe câţiva fripturişti, părând cufundat într-o linişte celestă.

– Ne-ai adus poze cu Marieta? – aruncă Filaret, dar, văzând paloarea bruscă a domnului plutonier-major Onici, reformulă întrebarea:

– Ce poze ai acolo? De la Festivalul de la Gărâna? Că parcă se zăreşte unul cu o chitară…

– Ţi-ai găsit o nouă slujbă? La abator, cumva? – întrebă, privindu-l profesional, măturându-l din cap până-n picioare, domnul plutonier-major Onici.

Teodosie nu spusese nimic până atunci, ci îl privi pe Caius cu luare-aminte:

– Auzi, Caius, unde ai fost aseară? Cred că te-am văzut la ştiri, sau mi s-a părut. Oricum, era unul care semăna perfect cu tine. Omo…

Nu mai apucă să termine ce avea de zis. Caius înşfăcă punga cu fotografii de pe masă şi o luă la goană spre toaletă. Închise uşa şi-o încuie. Stătea cu pachetul în mână pe closet şi tremura, mormăind.

– Ticăloşi netrebnici! Şi eu îi cred prieteni! Le mai spăl pişaţii şi căcaţii, împuţiţii dracului! Şi domnu’ plutonier-major Onici, în loc să se simtă vinovat, mă sfidează! După ce mi-a regulat viitoarea nevastă! Sau prezumtiv viitoarea nevastă! Şi-a băgat …  în fericirea mea, cum ar veni…

Caius începu să plângă încetişor, suspinând. I se păru că aude un ciocănit uşor în uşă. Se opri din plâns şi ascultă. Deci nu erau chiar aşa nemernici, veniseră să vadă ce face. Într-adevăr, se auzea un ciocănit slab, în uşa de pal a closetului.

– Lăsaţi-mă-n pace! Nu vreau să vă mai văd! Voi nu înţelegeţi nimic! – sughiță și miorlăi Caius printre hohote de plâns, vrând să mărească dramatismul situaţiei şi să-şi savureze în întregime satisfacţia de a fi în centrul atenţiei.

……………………………

Răspundem ping-urilor cu contraping-uri: Ioan Usca – Despre sensul vieții; Gabriela Shine – În plus; Mirela Pete – dimineață în munți; Blog de prost – Ora de română; Atitudini – Am găsit un miliard de euro!; Simion Cristian – Google rate cu românul!; Răzvan Rc – Dr. psihiatru Nicolae Marcu […]; Nea Costache – Despre sitetalk sau plecând de la scrierile lui Robert Kiyosaki; Dan Pătrașcu – Când și deontologii plagiază; Dispecer blogosferă – A fost odată-n România; Gabriela Hearth – Caricatură de Mihai Matei; Black Angel Costel – Sex machine; Elisa/ Grădina mea de vis – Perete colorat – Tot de la Elisa, aflăm că a fost aniversarea Ciupercutzei căreia îi dorim Mulți Ani Fericiți!!!!; World of Solitaire (Onu) – 7 ani de lângă mama; Anamaria Deleanu – „din tot ce dărui tot mai mult am încă și amândouă-s fără de hotare; Hobbitia land – Recunosc: am avut funcție de conducere în PSD; Natașa Uska – Citate importante; Noaptea Iguanei – Cum își permit? ( – Așa, bine, i-aș răspunde eu, că ne-a pus dracu să facem contract cu ei… Am și eu o asemenea bâzdâganie cu Romtelecom-ul. Abia aștept termenul de încheiere a contractului să scap de ei. Niște nenorociți.); Ioan Sorin Usca /Teologie – Comentarii la Facerea – 8; Orfiv – Georg von der Vring (1889 – 1968); Dumitru Agachi – Secvențe din Bruxelles 9 – fără țintă, doar privind; Mirela Pete – Shakespeare; Iulian Sîrbu – Despre importanța cuvântului scris; Andi Bob – Dimineți într-un tablou de Cehov; Theodora0303 – Nu vrem români!; Ana Vero – Frumusețe și parfum; Cristian Lisandru – La capăt de linie, speranța -9; Plano10 – Țara arde și boc-ciii câștigă alegeri….

Anunțuri