Etichete

, , , , , , , ,

Foto: Alice Drogoreanu

„Ce zi o fi astăzi?…- se întinse pe spate flectând braţele şi lungindu-se pe scaun, câteva secunde. Să mă uit în agendă… Stai că degeaba mă uit, dacă nu ştiu nici ce dată e, nici ce zi. Oricum, suntem sigur în luna mai… Deci briefing de presă … n-ar putea şi ăştia să scrie conferinţă? … întâlnire cu sindicaliştii – futu-vă muma-n cur de mm-mm… -mm … ne… mm… ticăloşi! ” – sări el ca ars, amintindu-şi întâlnirea la care fusese băgat în corzi, umilit, încălecat de gureştii ăia care nici măcar respectul datorat locului în care se aflau n-au dovedit. Mai ales ăla subţire, creţ şi negricios, cu ochii piezişi, Marica, parcă, ăla îl enervase rău de tot încât după întâlnire a fost nevoit să se ducă să se-mbete ca să evite o lovitură militară… Ce lovitură militară să faci?  Poate numa cu securiştii mei!… Că armata am desfiinţat-o. Na! I-am arătat io lu tată-miu, târâie-sabie ce era el! Acu nu mai sare cu centura la mine, aiai cu catarame de fier care intră în carne! Nah! Armata scoate om din tine! Acu nu mai ai armată, babacule! … – continuă, în minte cu un năduf ce i se citea în ochii ce aruncau scântei, e drept, împrăştiate.

„Azi e întâlnire cu patronatele, măcar pe ăştia i-am gâdilat pe burtă… Ce se plânge pulimea asta atâta? Eu nici 50 de lei pe zi nu cheltuiesc! Şi ei, că le trebie un milion pe zi – na c-am început să vorbesc ca Împuşcatu… Ce pusese ăsta biciul pe ei! Las c-aşa şi merită! Nespălaţi, gargaragii, fufe, cretini, oligofreni! Are dreptate Patapievici! Popor de căcat! Ia să fi făcut eu ce fac aici în Polonia sau în Ungaria! Başca în Bulgaria! Mă zburau ăia-ntr-o noapte. Ăştia… poţi să beleşti pielea de pe ei, dacă le torni nişte vrăjeli şi-i ameţeşti, o scot ei singuri şi ţi-o dau de bună voie… Ia să văd ce mai fac, de unde mai scotocesc nişte mărunţiş că Nuţi şi-a păpat deja 4 miliarde de euro pe achiziţii… Cheltuitoare mai sunt şi femeile astea!… Mai bine-o făceam prim-ministru şi-avea pe mână tot bugetul, avea de unde cheltui, nu mă cicălea pe mine toată ziulica… O făceam eu, dar mă lasă Buldogu şi cu albinosul ăla bordurist? Ce să mai zic de Boss? Mai vedeam eu un mandat prin gaura cheii de la uşa puşcăriei… Sau poate apucam s-o şterg cu vaporaşul… Ce bine-ar fi să fiu acum pe mare! Să mă mângâie briza şi să îi muştruluiesc pe fraieri… Au început să nu-mi mai iasă nici glumele mele. Auzi la ei: că ăsta-i program de exterminare a poporului român! Păi să mai scadă-n pizda măsii că şi-aşa-s prea mulţi! Dacă ar fi vreo două milioane de copii, vreo 5.000 de bătrâni, fără handicapaţi – ăştia trebuie exterminaţi până la unul -, şi cu ăia care lucrează pe-afară, 4 miliarde, e destul! Vreo 10.000 de bugetari să muncească 16 ore ca la patron nu să frece manganul… am rezolvat treaba. Bă! Aşa ceva! Aşa ceva nu s-a văzut! Ăştia nu vor să moară! Ce dracu de fibră au în ei că orice le-ai face, ei tot se mai ţin de viaţă!? Dacă n-aş fi dependent de uniune, aş introduce un program de euthanasiere cum am făcut cu câinii… Poa să vină şi Shakira nu Brigitt Bardot… Îi bagi în cămine spital şi uşor uşor le faci câte-o injecţie… Pe rând, la câteva zile, să nu bată la ochi. Şi am degrevat bugetul… Şi avem bani să plătim alea 24 de F16- Lockheed Martin pe care mi le-a băgat Rasmussen – o fi nepotul exploratorului! – pe gât. Cât o fi şpaga la un miliard trei sute de milioane? … hm! … zece la sută din 13, un fleac. Mai puţin decât a zecea parte din cât am eu în Azore… Uah, ce-aş pleca, mâine aş pleca!… Da mă caută ăştia acu, cu mijloacele moderne… Pe  Dudaev l-au găsit după telefonul mobil… şi, dacă nu mai eşti preşedinte, n-ai acces la facilităţi. Iar viaţa de fugar urmărit internaţional nu e simplă. Acum nu mai sunt insule nelocuite şi necunoscute… poate vreun atol… – alungă acest gând dând din mână de parcă ar fi alungat o muscă supărătoare. Cum să dispar, când ăştia nu se mai satură? Dă-mi! fă-mi! dă-mi! deschide-mi!…

– Vărzarule! Măh! Unde-i cafeaua şi micul dejun, aţi trimis în Columbia după ele?!?

– Imediat, şefu, să trăiţi! Credeam că nu v-aţi sculat… – murmură acesta, adus de spate şi scotocind cu privirea chipul şefului celui năbădăios. Să vă aduc ceva de citit? – întâmpină el nervozitatea cu care se întorsese, ca o cobră, şeful.

– Da! – zise acesta înciudat că nu mai apucase să-i spună ceva cu sculatul fiindcă-i zburase din minte. Adu-mi aşa: dosarele – ştii tu care – lu: Hossu, Marica, Cornea, Nedelcu. Nu se poate să nu fi călcat vreo mâţă cu maşina ]n toată viaţa lor, să nu aibă vreo amantă, să nu fi umblat în adolescenţă cu plete! Îi dau pe mâna procurorilor. ‘Tu-le mama lor de bandiţi!

Invităm la demonstraţie:  Caius, Adakiss, Cati Lupaşcu, Supravieţuitor, Gând licitat, Cristian Lisandru, Black Angel, Elisa, Geotax, Andi Bob, Anavero, Link-Ping, Nataşa, Mirela Pete, Atitudini, Theodora Marinescu, Dumitru Agachi, Cristian Dima,  Ioan Usca, Ioan Sorin Usca, Orfiv, Gabriela Elena, Noaptea Iguanei, G1b2i3, Dispeceriţa, Dispecerul, World of Solitaire,

Anunțuri