Etichete
Adrian Nastase, Elena Udrea, Emil Boc, Guvern, jurnal de scriitor online, Life, PD-L, politica, politics, presedintele Romaniei, PSD, Romania, România trezeşte-te!, Traian Basescu, viata asa cum e
La învestirea în cea mai înaltă funcţie a statului, persoana aleasă pentru această supremă demnitate depune un jurământ cu mâna dreaptă pe Biblia şi Constituţia statului respectiv.
Preşedintele Federaţiei Ruse rosteşte următorul jurământ:
În timpul îndeplinirii datoriilor de Preşedinte al Federaţiei Ruse, jur să respect şi să apăr drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor, să respect şi să protejez Constituţia Federaţiei Ruse, să apăr suveranitatea şi independenţa, securitatea şi integritatea statului şi să slujesc cu credinţă poporul.” |
Preşedintele ales al Statelor Unite ale Americii rosteşte, la învestire, un Legământ cu naţiunea numit „Legământul funcţiei„, care constă într-o fraza de doar 25 de cuvinte: „Jur (sau afirm) solemn că voi îndeplini cu credinţă funcţia de preşedinte al Statelor Unite şi voi menţine, proteja şi apăra Constituţia Statelor Unite cum voi putea mai bine.„
Jurământul Preşedintelui Republicii România are următorul conţinut:
„Jur să-mi dăruiesc toata puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Am folosit cele două exemple ilustre, pentru că Jurământul (Legământul Sacru cu poporul) are o lungă tradiţie în istorie şi izvorăşte din legămintele Evului Mediu. Când, prin jurământ de credinţă, cavalerii şi nobilii îşi declarau supunerea, loialitatea şi vasalitatea faţă de un nobil, de un stăpân. Încălcarea jurământului de credinţă era egală cu dezonoarea şi pierderea vieţii.
În contemporaneitate, jurământul a devenit simbolic şi s-a golit de sacralitate. În cazul Republicii România, s-a golit şi de sens şi de conţinut. Pentru că actualul preşedinte a scuipat, şi-a suflat mucii (aş mai folosi şi alţi termeni mai scabroşi însă n-o fac din respect pentru blogul meu) pe acest Jurământ.
„(…) pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român” se traduce în viziunea preşedintelui nostru cel sperjur în „propăşirea spre Cer” prin exterminarea poporului său.
„(…) să respect Constituţia şi legile ţării” însemnă, în viziunea acestui decrepit cu nervii ţăndări şi cu suportul fizic al minţii sale răsfirate grevat de toate boalele, să-şi umfle buzunare şi conturile pe spatele poporului român, el şi camarila lui pedelistă.
„(…) să apăr drepturile fundamentale ale cetăţenilor” – jură domnul preşedinte portocaliu şi cu fierea revăsată până-n albul ochiului îi învrăjbeşte pe români împotriva românilor. Dreptul fundamental la muncă este încălcat prin simpla realitate că preşedintele se interpune în guvernare şi hotărăşte câţi oameni trebuie să muncească, pentru că există limitări şi economice şi guvernamentale ale dreptului de a munci – singura alternativă este aceea de a pleca în Europa să slugărim şi să ne umilim pentru pâinea cea de toate zilele. Dreptul la viaţă privată este încălcat pentru că ne sunt ascultate telefoanele şi ne este interceptată corespondenţa electronică. Dreptul la educaţie este încălcat prin diminuarea posturilor din învăţământ, prin decimarea programelor şcolare, prin umilirea sistematică a dascălilor, prin sărăcirea părinţilor, printr-un plan bine pus la punct de slăbire a fibrei poporului român, lovind la bază, în copii. Dreptul la libera exprimare a opiniilor este îngrădit prin ditirambele dirijate împotriva posturilor de televiziune care nu-i laudă măreaţa personalitate şi ilustrele-i realizări, care nu-i hrănesc orgoliul nemăsurat de paranoic.
„(…) jur să apăr democraţia, integritatea, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.” – spunea Traian Băsescu, aproape podidindu-l plânsul.
„Lăsaţi-l dracu, e-un actor!” – am citat noi dintr-un superb poem al lui Adrian Păunescu, cu o mică speranţă că la al doilea mandat (ultimul, în ordine Constituţională, dacă nu cumva modificarea preconizată a Constituţiei va fi un pretext pentru tipicul salt grupat înapoi 360°), zurbagiul va face un minim efort de a deveni echidistant.
Astfel, din dorinţa de apărare a suveranităţii, ne-am trezit cu economia făcută cioburi, cu maţul gros al bugetului conectat la gurile pedeliştilor de Curte prin care vine în valuri hrana cea atât de necesară corpului unui partid putred şi canceros, cu un împrumut înrobitor la aproape-defunctul Fond Monetar Internaţional drept „centură de siguranţă”. Centură de siguranţă care s-a transformat într-un soi de zgardă ce se strânge la orice mişcare voit independentă. Trebuie să executăm întocmai comenzile stăpânului (board-ul FMI) altfel vom sfârşi în chinuri.
Cum Executivul (id est Traian Băsescu) nu doreşte să ia nicio măsură de redresare economică (pentru ca nu cumva să supărăm „stăpânul”), vom ajunge în incapacitate de plată. Incapacitatea de plată se va traduce prin dinamitarea „unităţii şi integrităţii teritoriale a României”, pentru că neavând cu ce plăti, vom plăti cu teritorii din actualul stat România, respectiv cu Transilvania. Şi, poate, cu Moldova (cea de dincoace de Prut) şi cu Banatul (cel vestit pentru zăcămintele de uraniu atât de necesare viitorului civilizaţiei).
Astfel, cu un preşedinte scelerat, sperjur, cinic, cu o jigodie implantată şi conectată la aparate de Serviciile Speciale care au ajuns un soi de ţucal atârnat de dosul prezidenţial, se pune în operă întocmai şi la timp „planul dinainte stabilit”.
În tot acest timp, noi suntem asmuţiţi unii împotriva altora, cei cu pensii mici împotriva celor cu pensii mari, copiii împotriva părinţilor, dascălii împotriva medicilor şi poliţiştii împotriva securiştilor ( norocuţ (?!) armată nu mai există), mamele împotriva bunicilor, bugetarii împotriva privaţilor, bloggerii împotriva jurnaliştilor, televiziunile una împotriva alteia; poporul român este spart ca o oglindă veneţiană ale cărei cioburi nu vor mai putea fi lipite niciodată la loc.
Sntem capabili să ne ridicăm? Există un lider providenţial în stare să ridice România în picioare? Va înceta Opoziţia să se canibalizeze (observ că odată ajunşi în funcţii de conducere, liderii formali ai partidului „primesc” împreună cu fucţia şi o filoxeră în ureche – şi mă refer aici la orgoliosul Crin Antonescu – ce a devenit „altcineva” de când e preşedintele PNL)? Suntem în stare să ne scuturăm din minte ideile introduse cu tolcerul prezidenţial? Mai suntem oameni, sau suntem roboţii unui sistem criminal? Acestea sunt întrebările mele şi îl rog pe fiecare cititor să treacă – cu un efort de voinţă – zidul prejudecăţii că „nu-i nimic de făcut”. Orice altceva e infinit mai bine decât această guvernare şi decât acest preşedinte. Români! Treziţi-vă!
Îi felicit pe cei care sunt deja treji: Noaptebunăcopii, Supravieţuitor, Cristian Lisandru, Ioan Usca, Lucia Verona, Băsescul, Român frustrat, şi către cei care dau semne că s-ar trezi: Atitudini, G1b2i3, Link-Ping, Elisa, Orry, Gabitzu, Theodora0303, Dumitru Agachi, Cristian Dima, Gabriela Elena (La mulţi ani, Om frumos!), Dan Pătraşcu.
M-am trezit din 2004, dar e posibil că nu prea simt româneşte…
Se poate cere azil politic mai la Soare-Răsare…
Pingback: Sfinţii Constantin şi Elena « Noaptebunacopii's Blog
Pingback: OUG-ul de reducere a cheltuielilor bugetare!!! « Un blog cu atitudine
Pentru cuvintele frumoase, pentru gandurile bune, Gabriela, iti multumesc. 🙂
Cum mare drag. 🙂
Din păcate, eu ca istoric observ cu durere toate aceste fenomene şi găsesc destule exemple şi simt că tocmai acest lucru se dorește. Un „divide et impera”, al unui personaj obscur, dar abil, care a fost în toate bărcile şi cunoaște punctele slabe. În ideea fărâmițării statale, am stat şi am cugetat, cine are acest interes şi de ce piratul le cântă în strună? De când problematica Roşiei Spontane a ajuns să fie decisă de alţi? „Mândră ţară, rea croială!”
E o mare jivină, asta trebuie să recunoaştem. Din păcate, e în detrimentul nostru.
Pingback: Cand infloresc teii « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: DE-ALE CHEFLIILOR – APARATUL FOTO «
Pingback: Şi cu asta ce-am făcut? « Elisa-gradina mea de vis
Chestia cu ,,omul providenţial” e o gogoriţă. Din păcate, nu se întrevede nici măcar imaginea unui om exponenţial…
Fără a-mi face un titlu de glorie din asta, eu mă consider treaz, de vreme ce nu l-am votat niciodată pe Băsescu şi niciodată PD. Mă mândresc, însă, că sunt imun la minciunile de tipul celor cu care au fost prostiţi peste cinci milioane de compatrioţi. Pe care nu-i compătimesc deloc. Ba, dimpotrivă!
Să moară şi capra vecinului, deh.
Nici eu nu i-am votat niciodată – vota-i-ar buba neagră! – dar mi-e milă şi de pedeliştii lor că or să le scadă salariile şi pensiile.
La vot iese întotdeauna „cine trebuie” să iasă; asta cu opţiunile noastre exprimate e chiar o gogoriţă.
Şi avem cu adevărat nevoie de un om în care să credem – care este expresia reprezentării noastre despre un lider.
Din punctul meu de vedere, un om vizibil şi căruia începe să i se închege aura este Vasile Marica.
Sper să nu-l aresteze băsescu după ce-o citi.
Pingback: An angel « Orry
Interesanta comparatie. Ai impresia ca Basescu stie ce a jurat? Sau ca a luat in serios Biblia pe care a pus mana? A facut si atunci ceea ce stie sa faca de cand a intrat in lumea politica: sa sfideze! Ma doare, insa, sa vad ca nici partidele din opozitie nu sunt mai constiente de situatie. Acum s-au gasit si ele sa isi dispute suprematia…
Nu, dar e unul dintre motivele pentru care poate fi demis.
Constituţia nu-i, totuşi, hârtie igienică.
Cred că m-ai înţeles greşit, Gabriela Savistky! N-am nicic cu caprele capsomanilor, din partea mea să le trăiască până o da răpciuga-n ele! Eu nu le plâng de milă şi nu mă raportez la ei pentru că, stimată doamnă, nu eu m-am vândut pentru o pufoaică portocalie şi pentru o găleată de plastic de aceeaşi culoare, nu eu am sorbit minciunile gogonate ale lui Boc şi Băsescu, nu eu am admirat-o pe Elena Udrea călărind cai albi şi biciclete electorale, nu eu m-am înghesuit în autocarele lui Vasile Blaga şi, nu în ultimul rând, nu eu am pus ştampila, în cabina de vot, pe cinicii nemernici de azi.
În concluzie, Gabriela Savistsky, nu-i compătimesc pentru că nu am nimic în comun cu ei.
Uff!… Sper că de data asta am fost mai explicit…
Am înţeles din prima dar voiam să te provoc.
😀
Şi aceia sunt români, care au avut proasta inspiraţie sau prostie să-l voteze. Or fi furat vreo sută de mii de voturi (am auzit că s-au înlocuit urnele cu totul în locuri mai ferite de ochii autorităţilor abilitate) dar de votat l-au votat destui. Trebuie să-i iertăm şi să-i înţelegem. Şi ei sunt loviţi de paranoia ăstuia de-şi zice preşedinte.
Pingback: Noaptea de înviere în minele de plumb… « Consiliul Naţional al Blogosferei
Pingback: Italia – primele măsuri de implementare a federalismului fiscal - Cel care striga in pustie
Pingback: Leapsa oldie but goldie « Blog de Prost
Pingback: Concurs de proza arhiscurta, etapa 9 | Raza mea de soare
Pingback: Nu FMI a cerut reducerea salariilor, pensiilor si a ajutorului de somaj « Hai ca se poate!
Pingback: Zi senină « Ioan Usca
Uf, abia astept sa treaca, sa plece, sa dispara cu sleahta aia cu tot…sa scrii din nou despre usa cu zavor cu cap de sarpe, despre bunatatile pe care pamantul vi le dadea cu darnacie in saaca, dar fericita coplarie, despre Filomela si alte pagini de AUR , Gabriela ….si de SIDEF! Multumesc…
Pentru ca să mă întorc la ale mele, spuneam undeva că în preajma mea trebuie să fie ordine.
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Nu mai ploua, măi mai, fi mai însorit, că m-ai plictisit!
Deja, presedintele FMI-ului, a pus bomboana pe coliva lui si a lui Boc!
Băiat deştept. De ce să urască poporul FMI-ul când are guvern pentru asta….
Obraznicia, sfidarea, lacomia, etc. sunt calitatile Lui Traian Basescu si a gastii care-l secondeaza. Nu au nici un fel de scrupule. Se vor apara cu dintii si cu ghiarele. Vor minti si vor folosi forta.
Dar nici noi nu suntem de paie…
Pingback: Revelaţia « Dumitru Agachi’s Weblog
Pingback: Relaxare… « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: SONDAJ « World of Solitaire's Blog
Pingback: Generaţia Nemeritămsoarta… « Dispecer Blogosferă
Pingback: Criogenie – Sânge balcanic (85) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Taman asa zic si eu: asa sa-i ajute Dumnezeu lui Zeus!
Aşa să-i ajute! Oricum, e destul de „copt”.
Simt că ţara dă semne de trezire şi sper să ne frecăm la ochi şi să rămânem treji . 2012 e chiar după colţ…
Vine reorganizarea, vine… O să avem o toamnă bogată…
Pingback: Legende urbane: metroul Drumul Taberei « Un blog cu atitudine
Buna ziua,
Realizez o cercetare sociologica care implica raspunsul blogerilor. Va rog sa imi raspundeti la chestionarul din link-ul de mai jos.
Multumesc foarte mult !
https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHBLWUc1eWM4TnYzdXhCUG82NVBCRnc6MQ&ifq
Pingback: Sondaj GSS – românii încep să vadă? « Un blog cu atitudine
Pingback: LESBIANA « World of Solitaire's Blog
Pingback: De-ar trăi Hippocrate din Cos! « Simion Cristian
Pingback: El Comandante… « Dispecer Blogosferă
Pingback: Făt-Frumos și-o lacrimă « Andi Bob
Pingback: Rusalii « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: Elixirul Vitalităţii – III « World of Solitaire's Blog
Pingback: 31 mai 2010, ce va fi, vom canta sau vom face ceva? « Adevarul e dincolo de noi
Pingback: Premiu prietenesc, dăruit prieteneşte… « Noaptebunacopii's Blog
Pingback: Hand 2 Hand Music & Art Marathon – Vedete ale muzicii cîntă pentru 40 de copii orfani! « joy
Pingback: Un raspuns pentru lordmitnick-wtf « Hai ca se poate!
Pingback: Pensionarii din Galati « Hai ca se poate!
Pingback: Soluţia PSD: “SOLIDARITATE pentru DEZVOLTARE” « Un blog cu atitudine
Pingback: O bordură… Două borduri… « Sectorul 6
Pingback: Responsabilitatea – noul nume pentru ipocrizie « Vânare de vânt
Cumva, trebuie să mergem mai departe…Ştiu că nu e cel mai bun argument, însă, pentru mine, contează părerea ta…
Mergem, desigur. 🙂
Îţi mulţumesc. Şi pentru mine contează părerea ta. Şi nu numai a ta.
Pingback: Curiozitate? Convingere? Fanatism? Limitare? « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: Captiv – Sânge balcanic (86) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Ce vrăji a mai făcut Basheascka mea « Gabriela Savitsky