Sursa foto

Contragerea Statului (a aparatului prin care se administrează şi se conduce o naţiune) peste tot în ţările membre ale Uniunii Europene nu mai reprezintă un fenomen izolat. El a luat amploare şi se manifestă pe fondul sau fundalul crizei economice (create şi ea în laboratoarele celor care conduc în realitate lumea) din Grecia până în Marea Britanie, Finlanda sau Suedia.

Ce vrea această nouă variantă a statalităţii? Reducerea cheltuielilor bugetare până la un prag minimal ? Sau un Stat anemic, vulnerabil, uşor de controlat şi, mai ales, uşor de ignorat şi de manipulat? Şi dacă reducem statul şi externalizăm serviciile sociale (învăţământul, înfiinţând şcoli particulare, sistemul sanitar – pe acelaşi calapod, al spitalelor private; pensiile doar în sistem privat de asigurări) vom adânci şi mai mult prăpastia dintre bogaţi şi săraci. Din păcate, alternativele pentru săraci (sau, în fine, pentru cei de condiţie modestă) sunt ca şi inexistente – nu avem un sistem privat solid, capabil să creeze locuri de muncă şi nici perspectiva consolidării lui.

Deci. Deci o să avem o clasă socială de elită – formată (în cazul particular al României) din bogaţii portocalii care şi-au înfipt capul precum căpuşele în buget. Dacă-i smulgi corpul, capul continuă să taie cu cleştişorii şi să otrăvească organismul pe care-l parazitează şi căruia-i poate produce chiar şi paralizia. Dar cine să smulgă acest parazit când România este în pragul dictaturii iar întreg aparatul este pregătit de represiune? În cazul declarării stării de necesitate, a sinistrului sau în urma unei calamităţi, regimul devine unul militarizat. Nu ai voie să ieşi pe stradă după o anumită oră, poţi fi arestat, ridicat, omorât, împuşcat – în numele stării de necesitate. Preşedintele este cel care declară Starea de necesitate. Ieri, domnul Traian (Boc) ne-a anunţat că va recurge la această formulă constituţională, va institui starea de necesitate. În urma a ce? Datorită căror fenomene? E foarte simplu. În cazul grevelor generale, ţara ar fi paralizată, toate sistemele ar intra în colaps. Aceasta ar impune (în capul domnului ventriloc Boc) declararea unei atari stări. Fraza de ieri este un avertisment (cu roşu!) adresat sindicatelor. Un şantaj mizerabil. „Faceţi grevă, introducem stare de necesitate şi vă împuşcăm!” – acesta este subtextul declaraţiei de ieri.

Sigur, în Constituţia României mai scrie că România este un stat social… Dar pentru cine mai contează nişte cuvinte goale când pe Băsescu îl mână pofta de exterminare şi spaima de cei care l-au făcut preşedinte prin furt?

Singurele organisme sociale care se pot opune acum dictaturii personale a lui Băsescu sunt sindicatele. Partidele nu mai sunt agreate de nimeni în România, s-au golit de conţinut şi au fost spulberate cu tăvălugul de propaganda băsescistă.

Să ne aşteptăm, deci, la ce e mai rău.

Din tot mai multe guri am auzit aserţiunea conform căreia, „oricine ar veni, n-ar avea ce să facă pentru că nu sunt bani!” Păi unde sunt banii împrumutaţi până acum? Şi unde e bugetul nostru? Unde e bugetul României? Cum s-au putut plăti pensii, salarii şi alte drepturi băneşti până în 2009? Unde sunt banii ţării? Ce vor să facă nenorociţii ăştia cu părinţii noştri, cu copiii, cu tinerii, cu noi? Îi lăsăm să ne extermine în timp ce ei se umflă ca nişte dirijabile? Pentru asta au murit tinerii în decembrie 1989? Am riscat pentru a înlocui o dictatură  a demagogiei cu o dictatură a sărăciei?

Anunțuri