Sunt vie şi în parametri stabili. La toamnă fac şi struguri 😀 .
Nu mă pot opri să mă minunez de fabuloasa clasă politică made in Romania.
Nu încetez să mă scârbesc de adâncurile ticăloşiei omeneşti. Şi nu reuşesc să văd limitele unei prietenii adevărate. Am cunoscut un om – de gen feminin, dar asta e doar întâmplare – neverosimil. În deziluzia totală în care ne-a adus sistemul, la graniţa subţire dintre om şi fiară pe care ne plimbăm din sculare-n culcare mânând fiara cu mare dificultate, am descoperit un Om.
Acum câtva timp am descoperit un altul – din pură întâmplare, tot femeie – ale cărui calităţi nobile doar le bănuiam. Lumea mea nu e populată doar de egoişti şi nebuni, doar de ticăloşi şi nevolnici, cum s-ar putea presupune la o lecturare a acestui blog unde-mi vărs în mod nedrept frustrările.
Încă o dovadă că femeile evoluează spiritual mai profund decât bărbaţii, aşa cum fetele se maturizează mai repede decât băieţii de vârsta lor. Şi asta pentru că intrăm, din 2012, în centura fotonică. În care, cei egoişti se vor dezintegra.
Mă pregătesc pentru multe. Mă pregătesc să mai fac un pas către mine. Este dificil să te lepezi de egoism. Este complicat să renunţi la a doua natură. Aş vrea să mai am încrâncenarea cu care am scris – poate imitându-l pe Cristian Tudor Popescu, pe care l-am considerat model, la un moment dat – şi să mă indignez că suntem unde suntem. Dar îmi lipseşte fierea şi am constatat că nu poţi construi nimic fluturând sabia. Aşa că am renunţat la vituperare şi prefer să tac şi să observ.
Mă mulţumesc, deocamdată, cu asta. Poate că o să vă povestesc, la un moment dat, ce-am observat.
O să scriu mai rar pe blog. Sper că nu cauzez nimănui nicio supărare.
Ba sa nu scrii mai rar!!! 🙂
Gabriela sper sa revii la decizie! Tu, Adela si alte citeva persoane sinteti, nu numai „sarea si piperul” dar si principalul motiv pentru care i’mi consum o parte din timp pe acest site! Ca si tine, am crezut ca este aproape imposibil sa gasesti un „om” in adevaratul sens al omeniei si al prieteniei adevarate si sincere, fara planuri si motivatii ascunse! Dar…, mai sint si exceptii iar ele ne dovedesc inca o data nu numai greseala noastra de gindire dar si faptul ca omenia si bunatatea n’au disparut si nici n’o sa dispara chiar in cele mai vitrege si dificile situatii! Asa ca , fii optimista si scrie ca si inainte!
Te imbratisez si iti doresc toate cele bune- Marian
Pingback: Erich Heckel (31 iulie 1883 – 27 ianuarie 1970), pictor si grafician german « my heart to your heart
Inca exista OAMENI si pentru ei trebuie sa incercam macar sa fim la fel si noi.Luptatori fara sabii, doar prin bunul simt si adevar, frumos.
Ma consider si eu un om mai mic.Cateodata.
Multa sanatate!
Saru’mina.
Cind trebuie sa vina cineva la mine,normal,astept.Nu fac ce vreau ci astept.Daca nu vine,si nici nu ma anunta sint bun de pus pe lant…
Sa scrii frumos despre situatii urite?Nu-i pacat?
Daca te mai programezi la un medic si se mai intimpla sa nu poti merge,anunta-l ca nu mergi si reprogrameaza-te.
Alexandru,
ai dreptate.
Nu mă mai programez.
Pingback: Scrisoare deschisă « World of Solitaire's Blog
La ce visezi, Gabriela Savitsky? Ai si vise, nu-i asa?
Am inceput sa visez ca emigrez.
Nu mai stiu unde sunt visele mele. Nu vreau decat pace si echilibru. Din pacate, mereu se iveste ceva care-mi tranteste scranciobul cu fundul de pamant.
Nu ne lasa balta, vie frumoasa 🙂
Poti sa vituperezi din cand in cand, te usureaza..
Sunt si oameni frumosi pe lumea asta…
Noroc cu cei frumosi.
Pingback: Tu, cel ce îndrăzneşte să viseze « Noaptebunacopii's Blog
Pingback: Final « Caius
Pingback: Final « Ioan Usca
Ce frumos spui ca femeile evolueaza spiritual mai repede decat barbatii! Dar e firesc, dat fiind ca FEMEIA ESTE DUMNEZEU PE PAMANT, NU BARBATUL!
Nu m-aş duce cu îndrăzneala într-aşa o direcţie.
Bărbatul fără femeie – nimic.
Femeia fără bărbat – nimic.
Dumnezeu este Iubire. Chiar dacă bărbaţii sunt discontinui, şi ei ştiu să iubească. Orice feminism îmi repugnă, draga mea Maria. Eu cred în complementaritate şi nu într-o undiţă. O femeie nefiind iubită devine mai devreme sau mai târziu o undiţă.
Sa iasa vinul bun!
Depinde de soare! 🙂
Pingback: Inocentul – XXIV « Ioan Usca
Pingback: Lume, soră… sau despre cei care au înţeles! « Elenaagachi's Weblog
in aceasta tara cu greu poti sa te integrezi in spiritualitate..atat individualism si materialism….am preluat de la americani sistemul acela capitalist aproape inuman
Pingback: Întâlnire cu Zamolxis « Hai ca se poate!
Pingback: Inocentul – Epilog « Ioan Usca
Pingback: Cele mai bune filme românesti « Călin Hera. PA-uri şi mirări
mare bucurie când mai găsim câte un Om.
din păcate, spre deosebire de cei „proşti, dar mulţi” ai lui Lăpuşneanu, cei buni sunt parcă din ce în ce mai puţini.
că vei scrie mai rar, pot înţelege, dar că ai cam lăsat-o pe Filomela… asta nu prea. 🙂
numai bine!
Facem şi cu Filomela ce-om putea. Când îi vine vremea.
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare!
Pingback: Caldura mare, monser! Dar ploua cu stele. « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Desert flower | Raza mea de soare
Pingback: Haaaai ai ai, dă-i înainte cu tupeu… « Dispecer Blogosferă
clasa politica de la noi va evolua prin eliminarea actualei, pentru a construi trebuie sa distrugi 🙂
Poţi să şi preiei.
Ar fi trebuit, forţând silogismul, să ucidem fosta clasă politică, integral, în 1989? Să fim serioşi. Numai raţa nu ratează, vorba lui Nae Ionescu.
Oare ce-o mai fi făcând Gavrosh? I-o mai plăcea să scrie? 🙂
Te îmbrățișez cu drag, Gabriela. Mă bucur că ești bine. Iar dacă ești vie, cu siguranță ești vie nobilă!
Eşti o dragă.
Cum scriam şi mai sus, a fost un an teribil, în care-au căzut toate vălurile. Jigodiile au părăsit catacombele în care-şi duceau viaţa lor tristă şi au ieşit la miezul zilei cu ochii înroşiţi şi cu balele înveninate scurgându-se din boturile lor ştirbe. Aşa mi s-a dovedit că exact aceia pentru care mi-am riscat viaţa, sănătatea, situaţia sunt, de fapt, nişte orduri. Dar – păstrând proporţiile, desigur, – şi Iisus s-a urcat pe cruce şi pentru cei buni, dar mai ales pentru cei răi. Mă gândesc că aş fi în stare să iert iar şi iar dacă ar avea vreun efect.
Pingback: Șansă – Sânge balcanic (123) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Multă sănătate, Gabriela! Se mişcă eterna şi fascinanta vecină de la Răsărit…
interesata de un schimb de link?
Pingback: GATA, I’m BACK! | Blogu' lu' Cel Mare