Etichete

, , , ,

 

Foto: Inobras

(continuare)

Unele nopţi sunt ca o respirare alertă. Nici n-ai apucat să aluneci în apele somnului şi o mână nevăzută – de cele mai multe ori fermă şi vag agresivă – te ridică la suprafaţă imediat ce te-ai cufundat. Te trezeşti cu oasele sleite şi sufletul pustiit şi năuc. Cauţi cu ochii înroşiţi să vezi ce nuanţe are lumina: de înserare sau de răsărit? Întins pe un morman de pleduri şi perne pe care nu se mai osteniseră să le desfacă decuseară, cu mâinile împreunate sub cap, adolescentul cu ochii albaştri îşi mută privirea spre alcătuirea ascuţită ce zvâcnise spre marginea patului.

– Crezi că o să fie vânt astăzi? – întrebă cu un soi de indiferenţă bine jucată, urmărind cu interes colţurile unei stele ce se alungeau şi se strângeau; stea ce-l privea ţintă prin acoperişul desfundat.

– Astăzi e ieri sau e azi? … Tu n-ai somn? – se răsti adultul, supărat că nu ştie în care anume zi se află. Vii aici nu ştiu de unde şi mă scoţi pe mine din … şi nici nu mă laşi să dorm – continuă pe un ton mai îmblânzit, zărind colţurile gurii băiatului strângându-se şi coborând. Hai, scoală acuma, dacă te-ai trezit cu noaptea-n cap!

– Aşteptam să te trezeşti. Şi am vorbit cu steaua, despre una-alta – îşi ridică băiatul capul de pe pernă, privindu-l în ochi pe adult şi citind acolo o totală neîncredere.

– Şi ce ţi-a zis? O să fie vânt astăzi? – îl zeflemisi celălalt ridicându-se ezitant şi întinzându-şi oasele.

– N-am vorbit despre vânt. Ea are, oricum, câteva miliarde de ani şi nu cred că ştie despre vântul nostru… Am vorbit despre civilizaţii, dacă există viaţă pe alte planete.

– Da’ de ce te interesează, vrei să pleci pe altă planetă? – îşi continuă zeflemeaua adultul, căscând cu gândul cine ştie unde.

– Nu cred că aş putea să călătoresc. În spaţiu e foarte frig şi nu am cum să fiu cosmonaut pentru că sunt încă un copil. Aş îngheţa imediat ce m-aş ridica desupra munţilor. Ce, nu ştii? – continuă copilul foarte serios urmărind cu ochii steaua ce se estompa din ce în ce. Voiam să ştiu dacă putem comunica, dacă am putea să ne înţelegem cu celelalte civilizaţii din univers.

– Şi ce ţi-a spus steaua? Să cauţi un profesor de extraterestră?

– Profesor de extraterestră, pe naiba! Mi-a spus că suntem inevoluaţi şi nu auzim nimic. Auzim doar ce vrem să auzim. Vedem ce vrem să vedem. Ca un radiou fixat pe o lungime de undă. Acolo recepţionezi doar un singur semnal.

– Adică de ce suntem inevoluaţi? Ce înseamnă inevoluaţi? Şi cine te-a învăţat pe tine să vorbeşti cu stelele? Se cuvine să vorbim cu obiectele? Să-i spun şi eu focului să se aprindă să facem ceva de mâncare, ce zici? – îi făcu cu ochiul adultul.

– Spune-i. Eşti semn de apă, s-ar putea să te asculte… Dacă-l sperii – zâmbi copilul şi se ridică şi el cu un salt. Aş putea să încerc eu să-l rog dar şi eu sunt semn de apă…

– Ia du-te tu, semnule de apă, şi adu o găleată de apă! Îi porunceşti şi se umple găleata cât ai zice „peşte”!

Un somon gras şi vag roşiatic izbi cu coada blidele de pe măsuţa veche, zvârcolindu-se şi fixându-i cu ochii rotunzi şi cenuşii. În vatră se auzi un pufnet înfundat şi din jăratecul adormit izbucniră flăcările vesele trosnind şi împrăştiind o jerbă de scântei. O scânteie efemeră îl ciupi de braţ pe adult, acesta sări ca ars într-o parte cu ochii măriţi de spaimă. Copilul, nu mai puţin mirat, zâmbi, clătină capul şi înhăţă găleata cu smalţ verde, ciobit pe alocuri, zbughind-o pe uşă.

Cum râşneşte ziua secundele, aşa şi gesturile noastre reflexe se scurg într-o clepsidră fără fund adăugându-ne într-un loc de nimeni ştiut viaţa noastră. Ca şi cum toate aşa ar fi trebuit să fie, cei doi, unul subţiratic şi îndoit ca un arac de corn şi celălalt bine alcătuit şi cu gesturi repezi, mai scund şi mai mlădios, mâncau şi sporovăiau la masa lipită de geam. Cu un gest scurt, adultul smulsese din geam peticeala de ziare şi coperţi de revistă glossy şi lăsase să pătrundă în odaia jerpelită o lumină prăfoasă care-i învelea în două aure diafane şi mişcătoare. Una albăstrie, rarefiată pe alocuri ca o cămaşă rărită de-atâta purtat, mai lungă, vrâstată cu vinişoare galbene şi portocalii. Cealaltă, mai compactă şi mai strălucitoare, dintr-un violet lucios şi vălurit, traversată de fire aurii legate pe alocuri cu fire de argint, pulsa ca o mantie de calmar. Din când în când, cele două învelişuri vii şi mişcătoare se atingeau scintilând vesele şi parcă chicotind. Limpezită de-o lumină nouă, hardughia dărăpănată din bârne găurite de cari, prăjită de soare şi linsă de ploi sfichiuitoare şi aspre părea un palat din poveşti vibrând şi sclipind în lumina de răsărit.

Cozile groase ca nişte otgoane, vineţii, se încolăceau şi se buluceau, gata s-o ia la vale precum torenţii, pe coama dealului. Un bătrân gârbov, într-o cămaşă de in peticită şi strălucitoare îşi scutura pletele şi trosnea cu un toiag noduros o căpăţână nevăzută, mormăind:

– ‘Tu-vă ceara voastră! V-am zis?! … Staţi colea că vă căptuşeşte moşul! Unde vă despletiţi voi şi vă duceţi? Aicea să-mi staţi până v-oi spune eu! … Tu nu vezi, mă, pocitanie trândavă, că nu şi-au chitit treburile? Na! ‘Tu-ţi îndemânare mâne-ti de vântoasă! Să-mi supăraţi voi numa’ copchilu’, că vă belesc de chele  şi vă bag în burduf de nu mai ieşiţi iară o mie de ani de-acolo! Şi dezleagă vântul uşure, nu porni tu ca năboiul să-mi spulberi tot, tu-ţi închinarea şi suflarea de dihanie proastă! – şi mai izbi de câteva ori cu toiagul, plin de năduf, într-un soi de animal vineţiu ce schelălăia şi se gudura rotindu-şi ochii cu uitătură piezişă şi strângându-şi tentaculele albicioase şi şuierătoare.

Soarele se uita cu toate razele sale mirate în curte la cele două siluete mişcătoare ce se vânturau când încolo şi când încoace, măsurând, tăind, gesticulând şi discutând. Dintr-o foaie de draniţă desprinseră patru şipci uşurele. Le potriviră, două lungi şi două scurte. Copilul le aşeză pe pământul bătătorit, în formă de dreptunghi.

– Şi transversalele? – întrebă adultul ridicând bărbia atoateştiutor.

– Care tranversale? De ce ne trebuie tranversale?

– De unde legăm frânghia? De turul pantalonilor tăi? Trebuie să aibă schelet şi echilibru. Transversale, nu tranversale. Nu ţi-a zis steaua  cum se spune? – râse, îmbunat de îmbufnarea încurcată a copilului. Transversalele vin în diagonală. Ne trebuie două şipci mai lungi. Şi vezi că înăuntru, sub pat, e un sul de hârtie albastră… Îl ţineam să învelească vreun şcolar caietele şi cărţile… Îl am de mult. L-am ţinut acolo, poate trebuie la ceva… Du-te şi adu-l.

– Şi coada? Coada din ce-o facem?

– O facem dintr-un scutec de-al tău, de când erai mic şi te căcai pe tine! – Cred că am unul pe-aici – izbucni în hohote adultul cel uscăţiv ca un mesteacăn-copil. Hai, du-te şi adu hârtia! Vedem noi din ce-i facem coadă lu’ domnul  zmeu…

De pe coama dealului, ferit vederii de lumina ce-i venea din spate, bătrânul cel cu toiag zâmbea mulţumit. Din când în când, izbea cu blândeţe coama vântului celui neliniştit.

– Da’ stai boalei molcom! Îţi zic io când să te-nfoi, vătămatule!

(va urma)

Poate vor să participe şi, în acelaşi timp, le semnalez reîntoarcerea mea pe blog (evident, ping-urile le-am furat de la dumnealui🙂 ):

Elisa, Cristian Lisandru, Grişka, Link-Ping, Melami, Theodora Marinescu, Vania, Ana Usca, Nataşa, Orfiv, Ada Pavel, Aby, Neliniştitu’, Al2lea, Alex Mazilu, Amalgammax, Ana Pauper, Ana Veronica, Anamaria Deleanu, Anavero, Andi Bob, Andrei, Augustin Rădescu, Belle de Jour, Black Angel, Athe, Boghi, Carmen, Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Cella, Corina, Cosmin Ştefănescu, Creaţa, Cristian Dima, Călin Hera, Daurel, Depresie, Diana Alzner, Dispecer Blogosferă, Doina Popescu, Dumitru Agachi, Elena Agachi, Flavius Obeadă, Gabi123, Gabi Rus, Gabitzu, Gabriela Elena, Geanina Lisandru, Gloria Cioloca, Irizaţii, Iulia Diana Mihai, Ivona Boitan, Joy, Lady A, Leo, Madi, Magykhurin, Maminineta, Mana Ciutacu, Manole, Marcel Răduţ Selişte, Matilda, Michaela, Mirela Pete, Nea Costache, Nicu, Adele Onete, Noaptea Iguanei, Oana Clara, Oceania, Paul G. Sandu, Policier, Primadona, Pro Atitudine, Pucca, Chat Noir, Rodica, Răzvan Codrescu, Răzvan Şerbu, Răzvanrc, Sebra, Silvia, Simion Cristian, Simona Ionescu, Societate, Sofilios, Stropi de suflet, Supravieţuitor, Paul, Teo Negură, Deea, Theodora, Tiberiu Orăşanu, Transildania, Vaca Verde, Vlady, Onu.

Anunțuri