Etichete
Există speranţă şi acolo unde nici cu gândul nu te-ai gândi.
Aşa şi eu. Agăţată de coada Zmeului (care s-a dovedit magic) îmi caut un precar echilibru.
S-ar putea să reuşesc. Aş vrea să reuşesc. Cu forma împrăştiată a minţii mele actuale – am sentimentul că am creierul câlţos – e greu de presupus că aş fi în stare să mai scriu vreo carte. Nu mi-am închipuit că un mic fluture inocent şi atât de discret poate avea o atât de uriaşă forţă. Şi că poate prelua controlul iar eu n-am nicio unealtă s-o contracarez.
Nu-mi rămâne decât să mă las în voia substanţelor din perfuzii.
Reclame
Doinitza (imi dai voie sa-ti spun asa?) imi pare rau sa aud ca unele parti din tine au devenit otravitoare intr-un ritm mai mare decat cel in care celelalte sunt capabile sa-si castige imunitatea. Esti de prea multa vreme in razboi cu tine insati. Poate ar fi bine (zic si eu) sa inchei un armistitiu inainte ca una din parti sa arunce bomba de la Hiroshima. Nu stiu ce ar fi potrivit sa-ti spun, nu sunt nici macar in stare sa-mi dau sema ce ti-ar placea sa auzi, ca pacienta de spital sau ca pacienta de viata. Trebuie sa stii insa un lucru care este putin cunoscut si utilizat in practica medicala curenta. Cea mai importanta glanda endocrina (pe care putini o considera asa) este creierul. Creierul in ansamblul sau nu doar hipofiza localizata acolo este glanda endocrina numarul 1, creierul si nu tiroida. Creierul controleaza totul nu doar prin impulsuri nervoase si comenzi imediate ci si prin secretia unor substante (in principal hormoni) care controleaza intregul sistem pe termen lung, inclusiv celelalte glande endocrine. Activitatea gladnelor endocrine nu este controlata de creier prin impulsuri nervoase ci prin chimie. Sub acest aspect glandele endocrine nu sunt decat niste sucursale, combinate chimice de productie, ale creierului. Creierul este realmente stapanul care face totul, orice in interesul sau „personal” fiind in stare chiar sa sacrifice in acest scop orice alta parte a corpului. Tratamentul tiroidei reprezinta doar compensarea unor efecte, nu eliminarea cauzei, un tratament care se opune vointei egoice a creierului care a comandat comportamentul tiroidei. Atata vreme cat nu se rezolva nemultumirile creierului nu se poate obtine o ameliorare notabila a homeostaziei. In vederea inhibarii producerii substantelor nocive de catre creier, teoretic, s-ar putea adminstra tot produse chimice potrivite – greu de ghicit, de dozat, de gasit. Totusi activitatea chimica a creierului poate fi controlata psihic. Trebuie sa-i dai crierului tau ganduri bune, potrivite cu nevoile sale sportive, informatii care-l pot relaxa si tine ocupat in egala masura. Mi se pare evident ca informatia continuta acum in capul tau este toxica in raport cu creierul tau si prin asta cu restul corpului inclusiv sau mai ales cu tiroida si inima (si ea are functii endocrine). Continutul si probabil fluxul exterior care alimenteaza creierul tau cu informatii este toxic. Cred ca ar fi extrem de util daca ai schimba ceva, lecturile, apucaturile, anturajul, iar daca acest auto-ajutor nu va fi suficient, ar trebui sa gasesti pe cineva care poate „pacali” creierul tau, care desigur nu vrea sa se lase ajutat, cineva cooperant, capabil si determinat, pentru a-l deturna catre informatii (ganduri) inhibitoare ale productiei chimice de substante toxice. Poate fi un prieten priceput, rabdator si cu imaginatie dar poate fi si un psiholog profesionist. Dupa ce vei fi mai bine in raport cu simptomele curente ar fi necesar sa-ti amintesti de asta si sa procedezi in consecinta.
Iti trimit gandurile mele bune si-ti urez inasanatosire grabnica.
Doamne ajuta sa fie bine:)
Nici nu ma ştiu care e „binele”.
Binele Cerului nu e întotdeauna binele omului. (Am citat dintr-un mare înţelept născut la Teregova şi plecat peste Ocean, – Sorin Comoroşan).
Dar n-ai sa lasi micul fluture sa te controlee, nu-i asa?; ca o zmeoaica ii vei cere sa se realinieze la ordinea interioara.. 🙂
Tinem pumnii, Gabriela.
Dar n-ai sa lasi micul fluture sa te controleze, nu-i asa?; ca o zmeoaica ii vei cere sa se realinieze la ordinea interioara.. 🙂
Tinem pumnii, Gabriela.
Micul fluture e cu totul autonom. Nicio boabă nu ştiu pe limba fluturească, să-l pot îndupleca.
Pingback: Poveste de vis (6) « Blogul lui Teo Negură
Iliescu nu a murit ! ne vegheaza indarjit ! Nu vezi cat rau ne-a facut iliescu cu mafia lui ? nu vezi ca a distrus spitalele ? eu sunt doctor si nu mai pot ! lumea zice de basescu ca a distrus sistemul sanitar, dar acest sistem a inceput sa decada in perioada iliesciana , si cele mai mari hotii tot ei le-au facut ! jos iliescu ! jos psd ul !!!
Ce-are Iliescu cu spitalul judeţean? Zău că nu te înţeleg.
Un singur om nu poate face tot ce spui tu. A! Un sistem, da, poate.
N-are niciun rost să ne certăm pe subiectul cine a distrus sistemul sanitar din România. Chiar n-am nici cea mai mică pornire.
Stii ca noi la Judetean nu avem bani de medicamente si nici de tuburi de oxigen ? Dar Iliescu a fost be banii statului la o interventie la Paris in 2007 ? si defapt toti politicienii daca se imbolnavesc iau elicopterul pana la viena , paris, koln … Dar sistemul sanitar romanesc o ingroapa, dau mana libera la privati ca sa distruga spitalul si sa isi duca pacientii la ei in privat ! De ce nu se da o lege ca nu ai voie sa lucrezi si la privat si la stat in domeniul sanitar ?
Da, ştiu. Întâmplător, sunt beneficiar al serviciilor sanitare din România actuală.
A fost la o evaluare, nu la o intervenţie. Păi ar fi fost bine să fiu şi eu politician, că mă duceam şi eu la Viena să mă operez la tiroidă şi venea fiică-mea să-mi plătească operaţia cu banii obţinuţi din „vânzările anterioare”.
Nici aşa nu am a mă plânge. S-ar putea să am noroc chiar în această uriaşă nenorocire din sistemul sanitar românesc şi să scap cu viaţă în pofida tuturor evidenţelor. Şi asta pentru că mai există profesionişti. Câţiva oameni, o mână de oameni care îşi fac datoria şi care-şi iubesc meseria. Un diagnostic corect echivalează cât zece clinici şi şapte sute de aparate performante de la Viena. Evident, şi un tratament corect. Hai să nu ne mai plângem, că ne merităm soarta cu vârf şi îndesat.
Goe,
Ştiu că e aşa cum zici. Am citit, m-am documentat (neavând uluitoarele tale cunoştinţe medicale). Încerc să găsesc o soluţie. Îmi închipui cum ar fi să găsesc soluţia, acel mobil care să stopeze autodistrugerea. Să vedem. Deocamdată tratăm efectele.
Pingback: GELOZIA « World of Solitaire's Blog
Si ce doreste fluturasul?
Pingback: Emily Dickinson (1830-1886) – Sorb un rachiu nemaigustat « Orfiv
Pingback: Bergenbier | Ioan Usca
Pingback: Cmm trebuie înţeles un discurs politic! « joy
Pingback: Vineee poliţia, Băse face ce vrea… « Dispecer Blogosferă
Pingback: Haine noi, aur de toamnă! « Mirela Pete. Blog
@Ioan Bogorodita = Domnul Goe ?
Mi-ar parea rau sa fie asa, dupa cum imi pare rau ca rascolesti cutitul in fluturele cu pricina, mai ales ca ar trebui sa sti ca are si Gabriela o pasiune la viata ei politica : Ion Iliescu !
A-(t)i aduce aminte si pe patul (ei) de suferinta tot de Iliescu, mai ales cand ai in fata (cu conditia sa ai si obraz !) unul ca Basescu cu toti ai lui, mi se pare de o ineleganta vecina cu idiotenia !
Dar sper sa nu fi tu …
Nu, nu e dl. Goe. Dl. Goe e gentleman nu neam prost.
Multa sanatate, Gabi, sa iti ajute Dumnezeu! Ai grija de tine.
Mulţumesc, Corina. E atât de complicat. Ăsta a fost un an cumplit. Cumplit.
Am citit tot !
M-am bucurat de unele si m-am intristat de altele !
Din astea-i facuta orice viata…
Cu Dumnezeu inainte !
Pingback: Dicţionar de rime | Ioan Usca
Dl Goe, m-a fascinat teoria ta. Nu știu ce profesie ai. Dacă de psiholog, atunci te felicit! Trebuie că ești unul strălucit. Nici ca prieten nu pari să fii prea mediocru! Lucky Gabriela! 🙂
innuenda,
Noroc în moarte! Excelent! Asta nu cred că a urat nimeni, nimănui, vreodată! E colosal! Eşti minunată!
innuenda,
Dl. Goe este scriitor. E drept, unul cu adevărat dăruit. Şi unul foarte instruit, desigur. N-am nevoie de psiholog. Em nevoie de un endocrinolog care să-şi iubească meseria, s-o facă din vocaţie şi, dacă se poate să nu-mi ceară bani. Cum aceste condiţii nu cred că pot fi întrunite de vreun medic trăitor în România, nu-mi rămâne decât să merg cu improvizaţii, cât mai merg.
Pe dl. goe l-am trecut la spam din prima. E bine dacă nu pretutindeni este impertinent!…
Ba este, dar nu tot timpul.