Cu toate că frigul muşcător se insinua prin blăniţele colorate – sau tocmai din acest motiv -, turmele păşteau aproape inconştient smocurile pălite de brumă.  Câte un cap curios se ridica ici şi colo, spărgând monotonia valurilor închipuite  din spinări arcuite, să urmărească mişcarea şi direcţia berbecilor. În cercuri imaginare atent trasate, o haită răzleţită dar îndîrjită, cam fără curaj şi în acelaşi timp animată de pur tupeu îşi căuta locurile cele mai potrivite pentru atac. Mai retras şi părând a fi singuratic, un lup cenuşiu cu blana emaciată, pleşuv şi bubos dar cu uitătură criminală – rânjea din timp în timp spre haită, cu precădere către unul fălcos cu aspect mai mult de buldog decît de lup. Acesta se prefăcea că nu vede uitătura pizmaşă a lupului cenuşiu şi adulmeca aerul făcând-o pe niznaiul.

De câtăva vreme, o oiţă bălană (sau vopsită, naiba mai ştie) se îndepărtase de stână şi, plină de cochetării, răsfirându-şi nurii, se dusese glonţ la bârlogul lupului cenuşiu. Ce chimism nedesluşit se înfiripase acolo, ce discuţii şi ce fapte s-or fi înfăptuit, a rămas la latitudinea povestitorilor să încropească. Cert este că oiţa năzdrăvană umbla în haită cu lupii iar aceştia, prin acel transfer ciudat de aură care doar în lumea ticăloşită a oamenilor se petrece, o respectau – mai mult formal – şi o complimentau greţos – mai mult prefăcându-se – ca fiind o prelungire a autorităţii lupului cenuşiu. Lupul cenuşiu nu era propriu-zis şeful haitei sau, mai bine-zis, nu mai era. Dar, pentru flerul pe care-l avea în găsirea şi răpunerea prăzii, pentru modul crud în care sfârteca şi ucidea – nu doar pentru nevoi – sate întregi, cătune şi turme aflate în cale, haita se alipise de el ca o umbră şi îi purta un respect linguşit şi greţos. Însă şi cu haitele se întâmplă ca şi-n lumea de oameni. După ce se plictisiseră să ucidă, să adune munţi de leşuri, să fugărească din întregul spaţiu pe care-l puteau cuprinde în goană tot ce era vietate vie, începuse să li se pară un drept de fapt şi un merit al lor, nesocotind sau minimalizând  strategia, iuţeala, viclenia şi cruzimea lupului de stepă ce-i transformase dintr-o haită pricăjită ce abia îşi procura de-ale gurii să nu moară de foame – mâncând chiar şi rădăcini şi coji de copac în unele ierni -, într-o haită de temut. Acum stăteau pregătiţi pe după smicele şi boscheţi, întărâtaţi de mirosul sângelui cald, oarecum plictisiţi şi rutinaţi. Oiţa alfa se prefăcea că nu vede şi nu simte nasurile orientate înspre dosul ei şi-şi lingea cu un aer absent, cu ochii mijiţi pe jumătate a răzbunare – răzbunare nu se putea şti cu certitudine împotriva cui anume, dar răzbunare  -, lăbuţele inelate. Haita părea mai degrabă preocupată să se adulmece şi să-şi cântărească puterile decât să fie pregătită de un atac, siguri că vor transforma pajiştea într-o reprezentare suprarealistă a unui carnagiu. Poate, pentru un privitor foarte atent şi priceput, lupul fălcos trăda o nervozitate inexplicabilă care nu-i scăpă pleşuvului cenuşiu şi inveterat în rele.

La marginea turmei ce păştea placidă, se petrecu o oarecare vânzoleală. Sunetul înfundat al copitelor ce boncăluiau era secondat de sunetele seci ale unor coarne izbite. Sunetul nu era unul convingător; coarnele erau încă mititele şi, de fapt, se izbeau ţestele acoperite frivol de două feluri de bretonaşe. Pe dâmb, lupii începuseră să pună pariuri şi să se bată pe burtă de râs, fără măcar să se mai ascundă. În acest timp, confruntarea peltică a celor doi cârlani continua cu înverşunare sub privirile apatice ale turmelor ce se vălureau spre a face loc combatanţilor. La fiecare izbitură în plin reuşită de unul dintre cârlani, lupii de pe dâmb – împărţiţi acum în două cete – izbucneau în urale.

În toiul luptei acoperite de încurajările vehemente ale „tribunelor”, din pădurea verde ce străjuia teatrul acestui război ad-hoc, se urniră ca la un semn entităţi uluitoare ieşite din încremenirea lor milenară. Cu uriaşele lor tălpi de stâncă striviră ca pe fulgii de zăpadă ţestele lupilor ce-o apucaseră la goană schelălăind. De pe un dâmb, lupul fălcos privea nevenindu-i să creadă această armie nimicitoare ivită nu se ştie de unde. Tăind dealul de parcă ar fi fost o vâlcea, mâncând pământul şi istovindu-şi plămânii, lupul cenuşiu apucase şi el să scape; fie şi pentru că pe tot timpul desfăşurării spectacolului, fusese cu un ochi – acela şpanchiu – ţintă pe gesturile şi reacţiile lupului fălcos şi, văzându-l pe acesta că se răzleţise de grup, o luase şi el pitiş printre tufele de mărăcini. Când credea că a scăpat, pe neştiute îi apăru în faţă un şaman-lup ce-l înhăţă într-o labă iar cu cealaltă îi sfârtecă pântecul răsfirându-l – salbă rubinie –  în crengile unui sânger. Îi smulse ţeasta şi, arcuind trunchiul unui arin, o înfipse în vârf dându-i apoi drumul ca unui cocoloş de cocă într-un lăstar de alun mânuit de-un copil, deodată cu un răcnet înfricoşător ce încremeni şi frunzele în zbor.

Invocăm spiritul şamanului alături de cercul bloggerilor speciali:

 Achilianu, Ada Pavel, Adina Huţanu, Adrian Popa, Adrian Voicu, Al2lea, Sophia, Alexandru Marin, Alianţa Dreptei, Amalgammax, Ana Pauper, Ana Veronica, Anamaria Deleanu, Andi Bob, Ana Usca, Ardeiul Zilei, Augustin Rădescu, Mişcarea Violet, Gabi123, Cristian Lisandru, Supravieţuitor, Simon, Adele Onete, Chat Noir, Mirela Pete, Simion Cristian, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Onu, Cristian Dima, Vania, În colţ de lume, Black Angel, Blog de Prost, Athe, Boghi, Carmen Negoiţă, Caius, Cati Lupaşcu, Alexandra Cel Mare, Cella, Corina Creţu, Crina Dunca, Călin Hera, Dan Brad, Dan Chichernea, Dan Pătraşcu, Dan Văideanu, Daurel, Depresie, Diana Alzner, Dielda Dinu, Dispecer Blogosferă, Dramoleta,  Dumitru Agachi, Eftimie, Elena Agachi, Ela Roseni, Elisa, Evergreen, Flavius Obeadă, Florin Crăciun, Gabi Rus, Gabriela Elena, Gabitzu, Gabriela Ilieş, Gând licitat, Geeo, Geocer, George Valah, George Şerban, Gloria Cioloca, Ioana Dudulean, Ioan Usca, Ionuţu, Iulia Diana Mihai, Joy, Klara Incze, Lady Allia,  Lilick, Madi, Maminineta, Marcel Răduţ Selişte, Maria Barbu, Mario Ovidiu Oprea, Matilda, Mârlanul, Melami, Mika, Mircea Suman, Nepoate, Nicu, Nuclearrr, Oana Clara, Oana Stoica-Mujea, Primadona, Pro Atitudine, Recurs, Sebra, Societate, Sofilios, Stropi de suflet, Tiberiu Orăşanu, Transildania, Umograf, Victor Ionescu, Vladimir Ionaş, Zoe Petre, Alex Mazilu, Caius, Consiliul Naţional al Blogosferei, Chiriac Cosmin, Dispeceriţa, Sfinx, Nataşa, Orfiv, Ghilotina.