Casa m-a primit cu aerul uşor indiferent şi neîncrezător cu care eu am tratat-o luni în şir.

Cu aura deformată şi opacă, am căutat o cale de a mă întoarce la mine, de a mă reda, şi n-aş fi reuşit niciodată singură. Dar nici n-am avut încredere că va reuşi cineva să mă ajute. Iată că n-a fost aşa, măcar într-o măsură.

Poate n-ar fi greşit dacă specialiştii în endocrinologie ar demara o campanie publică de informare – văzând multitudinea de cazuri şi recurenţa acestor afecţiuni endocrinologice care nu mai ţin cont, la apariţia lor, de „normele” cunoscute până acum. Dacă aş fi ştiut că tremuratul degetelor şi starea de totală slăbiciune, irascibilitatea şi chiar mania persecuţiei (în faza gravă a afecţiunii nediagnosticate, încă) sunt semne ale unei afecţiuni endocrine, chiar aşa, fără niciun strop de încredere în orice fel de terapie, tot m-aş fi târât la un endocrinolog. Sigur, puteam să merg să mă tratez la Viena – am nişte economii din câteva vânzări anterioare – dar am preferat, dintr-un naţionalism încăpăţânat, să mă adresez specialiştilor români care fac apostolat şi nu medicină. Fără bani, fără medicamente, cu puţine resurse; doar cu vocaţie.

Mi-am propus să nu mai scriu nimic – în timpul care vine – despre vreo boală sau despre ceea ce ne înspăimântă în biologicul noastru atunci când devine de necontrolat. Sper să reuşesc.

Dincolo de neputinţele şi spaimele noastre veghează, nevăzut, ” Cel care ţine-n mână / Căderea asta/ Nesfârşit de blând”.

Este relativ tonic şi încurajator că vom putea să ne citim şi să ne scriem încă câtăva vreme; şi asta spun cu un răsuflet de uşurare – au fost şi zile în care toată lumea a fost sceptică şi îngrijorată.  E drept, în 2010 nu se mai moare de cancer în lumea noastră, dar se poate muri din pricina unor afecţiuni conexe… E bine că n-a fost cazul; am coborât oricum mult prea mult în abisurile imateriale ale inconştientului şi am călătorit până la ultima limită a incapacităţii de a controla propriul corp, despre care, în condiţii normale, nici nu ne întrebăm cum îl controlăm,  cum se petrece acest feed back pe care se bazează viaţa. Sau poate se bazează pe cu totul alte resorturi.

Vă doresc doar de bine şi aştept veşti optimiste şi de la voi :).