Acum 21 de ani, nişte tineri (poate „bolnavi psihic”, dacă ar fi să ne luăm după impresia autorităţilor actuale) ieşeau cu piepturile goale şi neînarmaţi în faţa forţelor de opresiune ceauşiste. Mii de oameni „se aruncau” de la balconul imaginar al unui regim pe care nu-l mai puteau suporta. Nu pentru că nu aveau pâine. N-a murit nimeni de foame. Nu pentru că nu se găsea carne în galantarele Alimentarelor. În fiecare gospodărie se tăia câte un porc de Crăciun iar cetăţenii care locuiau la blocuri aveau, cu toţii, ascendenţă rurală. Nu pentru că era frig în apartamente, majoritatea îşi făcuseră sobe şi pivniţele din demisolurile blocurilor erau ticsite de lemne. Nu pentru că n-aveau curent, Radio Europa Liberă se putea asculta la fel de bine pe întuneric, la un radio cu baterii.
Cetăţenii Republicii Socialiste România n-au mai putut suporta umilinţa, n-am mai suportaţi să fim trataţi ca nişte vite – exact cum suntem trataţi acum, dacă nu cumva e mult mai rău. N-au mai putut suporta nişte conducători dezumanizaţi. Nişte conducători autişti. Care nu înţelegeau nimic din realitatea României şi care îşi dispreţuiau cetăţenii. S-a scandat atunci, în 23 Decembrie 1989, cutremurătorul slogan: „Vom muri şi vom fi liberi!”
Cercul se închide astăzi. Sau poate nu e-un cerc. E o spirală. O spirală ascendentă pe care se situează, în puncte diferite, învăţătoarea din Caracal, Cristina Anghel şi Adrian Sobaru care, nemaiputând suporta ignorarea drepturilor sale fundamentale, a ales această formă de protest extremă.
Este acesta un semn al maturităţii societăţii noastre? Ne situăm, după 21 de ani de exercitare a democraţiei, în afundul unei dictaturi? Paradoxal, pentru cei mai mulţi spectatori direcţi ai acestui gest disperat, omul acela e o enigmă, un extraterestru care le-a invadat „acvariul”. Ei, potentaţii zilei, nu au nimic în comun cu omul acela ce le-a „stricat ziua” în care ei se grăbeau să voteze, să-şi încheie socotelile la „slujbă” şi să plece fiecare cât mai repede în propriul confort. Aceşti oameni pe care votul nostru stupid i-a trimis în Parlament să ne reprezinte nu fac parte din lumea noastră şi nu interferează cu ea. Ei circulă prin nişte tuburi speciale, izolate perfect de mediul pe care-l străbat. Doar semnalele presei ce le mai distorsionează, ca o muscă bâzâitoare, bunăstarea, tihna, confortul şi impresia că sunt nemuritori şi inexpugnabili. În rest, ei duc o viaţă cu totul diferită de a noastră – duc o viaţă de zei. Au ce trafica – forţa voturilor noastre care i-a făcut reprezentativi, pot migra în interiorul sistemului lor de la un pol la altul după cum le dictează interesul sau frica, îşi fac legi pentru ei, în favoarea lor, în avantajul alor lor iar noi nu existăm nicăieri în această ecuaţie. Suntem, eventual, un deşert din fire de nisip vii. Suntem nişte fiinţe ciudate, care trebuie băgate în ţarc, cărora trebuie să li se smulgă coardele vocale pentru a nu mai putea articula niciun sunet deranjant, nişte spinări care duc orice povară şi nişte numere anodine. Suntem nişte numere, un şir, într-o statistică. Numerele care sunt bune de muncă – vite de povară – au fost direcţionate să producă plusvaloare ţărilor dezvoltate ale Europei care, din pricina ghiftuielii, nu mai pot face anumite munci indemne. Alte numere alcătuiesc suita, curtea, gloata mai-marilor zilei. Arendaşii lor – arendaşii Iadului – cărora li se aruncă în scârbă câte-o ciosvârtă. Cei neputincioşi n-au ce căuta în această lume duală. Ei trebuie eliminaţi din această societate de tip spartan în care avem stăpâni de sclavi şi sclavi, mercenari şi gladiatori.
De la „Vom muri şi vom fi liberi!”, am ajuns, în scurt timp, iată, la: „Doar dacă vom muri vom fi liberi!”
Aceasta nu mai este ţara noastră. Iar cei care îşi spun ca să-şi facă un oarecare curaj: „Câinii latră, caravana trece”, văzându-şi de boccelele lor, se înşeală amarnic.
Post Scriptum: Ruşine, Televiziune Română! Acum 21 de ani transmiteai – cu ce preţ! – o Revoluţie în direct, premieră în lume. Astăzi, ai ajuns o sinecură a pupincuriştilor pedelachei. Jenant. Şi ai înlocuit şi Tricolorul din siglă cu un albastru care tinde spre mov. Poate nu toţi angajaţii de-acolo sunt curbaţi.
Ce ne facem, oameni buni?:
Ovidiu Eftimie, Dumitru Agachi, Carmen Negoiţă, Caius, Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Elisa, Tanya, Andi Bob, Haicăsepoate, Răzvanrc, Teo Negură, Cristian Dima, Achilianu, Ada Pavel, Adina Olivia Huţanu, Adrian Popa, Adrian Voicu, Al2lea, Sophie, Alexandra Chiorean, Alexandru, Alexandru Marin, Alex Mazilu, Alice Diana Boboc, Alice Drogoreanu, Alina Sighete, Ama, Amalgammax, Ana Maria Bobeică, Ana Pauper, Ana Veronica, Anavero, Anamaria Deleanu, Ancuţa Ion, Andra Agachi, Andrei, Anknews, Augustin Rădescu, În colţ de lume, Belle de Jour, Bianca Dan, Black Angel, Blog de prost, Athe, Blogolumea, Blonda deşteaptă, Bogdan Onin, Boghi, Burghi, Camelcutza, Carmen, Cati Lupaşcu, Cârtiţoiu, Cella, Cinabru, Corina, Corina Creţu, Cornelius Roşca, Cosmin Ştefănescu, Creatza, Crina Dunca, Cugetări stocate, Cărţi dragi, Dan Brad, Dan Novac, Dan Pătraşcu, Dan Văideanu, Daniela Alexandrescu, Daurel, Decebal, Dialoguri somnoroase, Diana Alzner, Dielda Dinu, Dispecer Blogosferă, Doina Popescu, Dramoleta, Elena Agachi, Ellea, Evergreen, Flavius Obeadă, Fleurdulys, Florin Crăciun, Florin Moroşan, Gabi123, Gabi Rus, Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Ilieş, Gând licitat, Geocer, George Valah, George Şerban, Georgiana, Gia, Gloria Cioloca, Grişka,Ioan Usca, Ilana, Irizaţii, Iulia Diana Mihai, Ivona Boitan, Jamilla, Joaca de-a mine, Joy, Karina, Klara Incze, Lady A, Lady Allia, Laura Iancu, Leo, Licuriciul orb, Lilick, Link-Ping, Lisabeth, Lucius Fascius, Madi, Madi Buşoi, Magykhurin, Maminineta, Mana Ciutacu, Manole, Marcel Răduţ Selişte, Maria Barbu, Mario Ovidiu Oprea, Marius Ola, Matilda, Melami, Mercu, Michaela, Mihaela Anghel, Mihaela di Toscana, Mihaela Man, Mihnea Chirilă, Mircea Rusnac, Mircea Suman, Mirela Pete, Mirolara, Mugur Bădărău, My Epona, My Life in Few Words, Nameless, Narcis, Nea Costache, Neînţeles, Nepoate, Never Give Up, Nicu, Adele Onete, Noaptea Iguanei, Nuclearrr, Oana Clara, Oana Stoica-Mujea, Octavia Sandu, Oplisme, Orry, Otilia Enache, Otto Pop, Pan, Paul G. Sandu, Paul Sorin Tiţa, Petra, Pitikul Jenikă, Policier, Popa Ţeapă, Poşeta cu idei, Primadona, Pro Atitudine, Pucca, Ragnar, Ralu, Chat Noir, Richie, Rodica, Roxxxybel, Roxy, Rusu Gigi, Răzvan Codrescu, Răzvan Popa, Răzvan Şerbu, Sebra, Silvia, Simion Cristian, Simon, Simona Ionescu, Societate, Sofilios, Son of the Earth, Sorina Ivaşcu, Sssfinxxx, Stropi de suflet, Supravieţuitor, Să ne citim, Sătmăreanu, Paul, Tasha, Teo Rusu, Deea, Theodora, Tiberiu Orăşanu, Trandafirescu, Transildania, Uanadela, Umma, Umograf, Urban, Uşa din spate, Vaca Verde, Vanilla Moon, Pinka, Victor Ionescu, Viorica, Vladimir Ionaş, Vlady, Onu, X, Zâna, Zoe Petre, Ana Usca, Chiţi, Ciocolata cu piper, Consiliul Naţional al Blogosferei, Dionis, Dispeceriţa, Mârlanul, Vania şi Scurtul.
Iaca, ce să facem, noi ne vărsăm amarul pe bloguri, reţele de socializare, marşuri, comunicate de presă, etc., iar ei fură şi mint cu un cinism nemaiîntâlnit nici măcar în comunism.
Crăciun Fericit, Gabriela! Măcar Crăciunul nu-i lăsa să ţi-l cofişte umplându-ţi-l de ură faă de ei.
Nu sunt capabilă de ură.
Din păcate; uneori mi-ar fi util.
Asta mă întreb şi, în fiecare clipă, Gabriela: ce facem? Murim trăind sau trăim murind?
În orice ţară din lumea asta, după o astfel de lecţie de disperare, guvernul şi-ar fi dat demisia. Dar nu, aşa cum a spus distinsul Paleologu, ei nu au nimic de spus pentru că nu cunosc „background-ul” acelui om.!!!!!!!!!!
Se pare ca-i gestul care anunta ceva mult mai important !
Cel putin asta cred eu si daca ma insel , s-ar putea sa platim si mai scump niste momente de ezitare, deoarece inca se poate !
Maine cu siguranta va fi prea tarziu !
Dar tot maine va fi si Ajunul unui Craciun pe care ti-l doresc cat se poate de bun, cu sanatate si bucurii, pe care le meriti mult si le primesti mult prea putin !
La multi ani , Gabriela !
Trist si dureros…..ca sa vrei sa demonstrezi ca iubesti viata trebuie sa imbratisezi moartea…Viata e pretul mortii,ori invers?!Decat o viata asa,mai bine o moarte alt-fel?!Ce ne facem,ca ‘lor’nu le pasa….
„Ce facem, mai oameni buni ?”
Deocamdata scriem si vad ca nu apare !
Vezi ca am mai trimis ceva….
M-am saturat de toate astea:(.
Pingback: - Elisa – gradina mea de vis
Oare chiar „Cetăţenii Republicii Socialiste România n-au mai putut suporta umilinţa” sau cei din linia a doua? Din start totul a fost mincinos. In matematica exista o zicere: „falsul implica orice”. Astazi avem parte exact de puroiul unui furuncul care n-a fost cauterizat atunci. Nu votul a fost stupid. Românii au votat în 21 de ani ca un stergator de parbriz, de la stânga la dreapta, tot ce exista în politica. Cu o singura exceptie, din fericire. Aud din ce în ce mai des „românii au vocatia biciului”. Iar întreb, oare?
toti o apa si-un pamant…
Care este exceptia Dane? Ca la ora aceasta nu imi vine in minte.
E tragic ce se intampla in Romania. Un raspuns la intrebarea „Ce facem?”… nu stiu ce sa spun… Nu stiu ce ar fi mai potrivit pentru fiu`miu sa fac…
Pingback: Hibernal «
Am lăsat şi eu un comentariu. Cred că ţipă pe la spam.
Pingback: Copiii tuturor, copiii nimănui | Noaptebunacopii's Blog
Nu-i lăsa pe ăştia să-ţi distrugă şi Crăciunul, Gabriela… Crăciun fericit!
Crăciun fericit, Gabriela! Nu-i lăsa pe portocalici să îţi fure şi Crăciunul… Măcar atât să mai rămână pentru noi şi familiile noastre.
Pingback: În seara de Ajun | Ioan Usca
Foarte, foarte buna fotografia tristului si sinistrului prezent. Suntem, intr-adevar, pe un punct al spiralei pe care ne indreptam spre viitor si trebuie sa speram, suntem aproape de schimbari fundamentale. Adrian Sobaru este o victima si, totodata, un erou. Iti doresc „SARBATORI FERICITE”. La multi ani!
Ne mutam… Pana una alta sa ai parte de Sarbatori fericite si sa incercam sa facem abstractie pentru cateva zile de realitatea cruda care ne inconjoara. Te imbratisez cu drag!
… atît cît putem, vom încerca, noi, cei cîțiva -destui, încă- să ne amintim că suntem majori și să nu ne resemnăm
spre sau pentru neliniuștea altora
pe care-i vonm invata NOI ceea ce inseamna decenta și solidaritatea
–––
cu urarile revin putin mai tîrziu 🙂
@Paul
PRM.
Nu votez PRM – mai exista?
Pingback: Mos Craciun revine « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Sărbători fericite! Cu corinde, dară că! | Paul-Sorin Tiţa
Pingback: În cutiuţe mici, de argint | Noaptebunacopii's Blog
Mulţumesc, din nou, de menţionare. Am şi eu un cadou cu un loc în blogroll. Crăciun fericit!
Crăciunul aduce magia sărbătorilor de iarnă. E timpul să visăm, să sperăm şi să credem că nimic nu e imposibil !
Sărbători Luminate !
Se poate face ceva! Ca in orice tara democratica vocea strazii trebuie sa fie mai puternica. Gesturi de acestea dramatice individuale nu vor sensibiliza. Daca intelegem ca depinde de fiecare sa actionam impreuna sunt sanse. Altfel, mai avem sansa de a pleca!!!!
Craciun fericit !
Si multa sanatate si liniste sufleteasca!
Vizitele mele in spatiul virtual, intre rindurile iesite din inima ta si cu patima revarsate pentru cei care te citesc, in care deseori m-am regasit ca un razvratit al zilelor multe din urma, nu sint mereu urmate de cometarii, ma consider un necunoscut tie si doar prin trairea vietii mele apropiat ideilor tale.
Pretuiesc scrisul tau si-mi place sa revin.
Poate ca gestul lui Adrian Sobra, vazut de unii ca urmare a unei boli, va determina si la altii ceva similar . Acest om a voit sa-si curme viata in fata lumii intregi ca sa atraga atentia pentru toti, iar parlamentarii nostri nu sint in stare sa renunte la pozitiile in care au ajuns si traiesc bine. Ei nu vor fi in stare sa se sacrifice in nici-un fel.
Trebuie sa marturisesc ca si forma ta de protest este una de urmat cu conditia ca sa fie tot mai multi care sa vina in fata si sa te urmeze.
La multi ani !
Cu respect si multa pretuire,
pastel
Craciun fericit, cu miros de brad, sarmale si cozonaci, cu multa sanatate si veselie si colindatori la ferestre!
Sarbatori fericite!
Ce sa facem ne cacam pe noi de frica si tacem. Asteptam sa mai faca Iliescu ceva ca dupa aceea sa avem tupeul sa ne luam de unul si de altul. Si in timpul liber dam mesaje de compasiune fara continut si o ardem chill pe mediile de socializare.
Pingback: Colinde pentru prietenii mei « Hai ca se poate!
Pingback: Elucubraţii – Năpârstocii « Link-Ping
Sărbători fericite, Gabriela ! Și multă sănătate !
Craciun fericit, draga Gabriela !
Sper sa ai parte de zile frumoase si linistite.
De Crăciun, masa să vă fie masă, lumina să vină din interior, binele să fie făcut, dar și și primit, iar veselia lângă cei dragi, cu un vin bun pe masă și aromă de cozonaci rumeni la față, să fie din inimă! Numai bine de Crăciun!
Pingback: Craciun Fericit tuturor! « Omnia mea mecum porto
Gabriela iti urez Craciun fericit, sanatate, bucurie, implinire, belsug, dragoste si tot ce altceva vei mai avea tu nevoie in anul care vine, acasa, in suflet, pe net. Asemenea le urez si celor dragi tie precum si tuturor cititorilor tai. La multi ani!
Mereu raminem la gesturi singulare! Iar restul ne facem urari… In aceste clipe mai bine tacem. Ar fi micul nostru suprem gest!
Pingback: Marsul Radetzky in interpretarea maestrului Herbert von Karajan « Omnia mea mecum porto
Gabriela, să ai parte de un Crăciun fericit alături de cei dragi ţie, cât despre ceilalţi cei care nu fac parte din lumea noastră să -i uităm în această seară.
Pingback: Deschide usa crestine in ajunul de Craciun
Pingback: Promisiuni | Per aspera ad astra
Lasind la o parte politica, macar de Craciun sa fie o pauza, Gabriela iti doresc multa sanatate si multa dragoste acum cu ocazia Craciunului si a Anului Nou! Te imbratisez- Marian
Craciun Fericit si imbelsugat! Ce frumoase sarbatoriri erau altadata…
Pingback: “Stille Nacht, heilige Nacht”, cantec de Craciun « my heart to your heart
Au reusit sa ne rapeasca si Craciunul.
am ajuns sa nu ma mai bucur nici macar de aceasta sarbatoare frumoasa! 😦
Un Craciun fericit1
P.S.Nu stiu ce am putea face atat timp cat suntem indiferenti.
Drga Gabi, iti urez un Craciun frumos care sa iti reumple sufletul de speranta!
Foarte bine a spus Mircea Suman: este „fotografia tristului si sinistrului prezent”. Si este un prezent care pare ca se prelungeste la nesfarsit!
Probabil ca nu sunt inca suficienti „Cristina Anghel” şi” Adrian Sobaru”…
Pingback: Pentru că… « Un blog cu atitudine
Sărbători binecuvântate !!
Sănătate şi să nu ne pierdem nădejdea !
Pingback: Azi colind « Blogul lui Teo Negură
Pingback: De Crăciun şi zi de zi, fii mai bun! « Gabriela Elena
Pingback: Fior nepătruns « Blogul omului frumos
Pingback: Nicuşor « Bucuria Darului
@Paul – Culinare
Habar n-am daca mai exista PRM, nici eu nu votez si nici n-am votat. De aia am si spus „din fericire”. Si atunci unde este solutia? Hai s-o lasam balta, macar de Craciun!
La Multi Ani Gabriela!
Sa te arunci de la balcon, in timp ce obedientul premier isi incepea discursul sau intr-un limbaj de papagal, nu este un act nesabuit, este un act de mare curaj, de protest extrem fata de politica antiumana a unui partid ce se vrea popular. A tras un semnal al redesteptarii noastre din somnul cel de veci.
Fara sa fiu un nihilist, probabil ca am ajuns in momentul in care doar un dezastru ne mai poate salva. Vrem, nu vrem, situatia asta ni se datoreaza si noua, chiar daca eu, tu,el,ea etc ca individ nu avem o vina directa, izbelistea asta este un rezultat al insumarii mizeriilor noastre, si printre noi, nu dam nume, sunt multe spurcaturi. In momentul cand nu va mai fi nimic de distrus, poate vom incepe sa ridicam capetele.