Astăzi am văzut doar această glumă sinistră în faţa ochilor. Am fiert de indignare, eu, care nu-s neapărat naţionalistă. E, totuşi, prea mult.

Aşteptam o reacţie a preşedinţiei, preşedinţia se uită ca proasta la brânză şi-şi numără ouăle trăgând cu coada ochiului la cît de mare e cota lui Blaga. De-a dreptul scârbos. Avem un preşedinte de cârpă, asta ştiam. Mai nou, e şi din hârtie, hârtie cu care îşi şterg laszlotokeşii curul.

Theodora îmi trimite o atenţionare care conţine informaţii despre acest imbecil. Mă alătur iniţiativei lui Victor Roncea.

Televiziunile toacă sinistrul din Japonia şi moţiunea care va să vină. Suntem o ţară cu atât de puţini români?

N-am fost niciodată extemistă,  dar asemenea fenomene, cum a fost declaraţia lui Laslău (că Ziua României e zi de doliu pentru el) şi gestul de azi al imbecilului cu o singură circumvoluţiune şi aia verde, mă scot din răbdări. Iar alogenii care cred că-s intangibili, pripăşiţi prin parlamentul României – unde, cică, ne reprezintă pe noi, poporul – tac ca porcu’-n cucuruz. Le vine şi lor vremea judecăţii.

Deci?

Update: La ceas de seară, apare în studioul unei televizuini ai cărei moderatori au luat-o razna cu toţii crezându-se genii şi socotind că spusele lor ne-ar interesa în primul rând, Vasîle Bărbieru (nume de cod – Laszlo Borbely), cu decoraţiune la butonieră de parcă era taman picat de la o nuntă. Cocarda reprezenta însemnele Ungariei. Dacă am avea o autoritate în ţărişoara asta prădată, ministrul Văsîi ar zbura cu cocardă cu tot din guvern. Şi, dimpreună cu dumnealui (altfel un tip spălat şi bine mobilat intelectual – cu excepţia părţii din cortex responsabilă cu autonomia) ar fi necesar dar nu suficient să zboare şi cei trei preşedinţi de consilii judeţene care dobândiră cetăţenie ungară. Graniţa-i deschisă băieţi! No, mereţi şi tăiaţi nişte păduri şi de prin Câmpia Panonică! „Mânca-v-ar casa pustia şi neamul nemernicia!”

Anunțuri