Foto: Alex Mazilu
Vicki este genul de muieruşcă veselă, debordând de energie şi umor – motiv pentru care are o suită întreagă de prieteni şi prietene care sunt obişnuiţi să o viziteze la cele mai neaşteptate ore, fiind siguri că nu deranjează.
Nu o dată, Eliodor a bătut la poartă binişor după miezul nopţii ca să-şi povestească proaspăta aventură sau vreo întâlnire de taină – încă entuziast şi aprins – cui altcuiva dacă nu simpaticei Vicki. Vicki îl ascultă cu luare-aminte, deşi are ochii cârpiţi şi, în timp ce-l descoase cu întrebări iscusite, aparent nevinovate, îi pune dinainte o farfurie cu câteva prăjituri, dispozitivul cu nisip fierbinte în care tronează veşnic un ibric arămiu – care pare să fie fermecat, atât de bine dezleagă limbile celor care-i beau cafeaua – şi recuzita pentru cafea care, aici, la Vicki, închipuie un adevărat ceremonial. Pe o tăviţă de argint, două ceşti de porţelan chinezesc vechi stând în căucul farfurioarelor-surori, de colecţie, o zaharniţă din timpul aceleiaşi dinastii în care stau, într-un echilibru fragil, cubuleţe cafenii de zahăr cubanez alături de cleştele absolut necesar. Pentru ritualul sacru al cafelei, lângă bijuteriile de porţelan de pe care te privesc galeş şi misterios doi ochi oblicuţi şi negri, tace alb şi o lebădă figurată în pântecul căreia adastă laptele, alături de un set de linguriţe minuscule care par să fie pentru păpuşi.
Eliodor povesteşte, se înflăcărează, Vicki punctează ici-colo, privindu-l stăruitor ca un laser când mânecile sacoului se apropie ameninţător de micile bijuterii de porţelan. E un concert al vorbelor şi privirilor, al secundelor de tăcere cu subînţeles şi al micilor înghiţituri; în acest sanctual al bun-gustului, nimeni nu plescăie şi nu soarbe. Cine a îndrăznit să facă rabat bunelor maniere (din alt veac) s-a trezit ridiculizat de întreaga societate ce-o înconjoară pe Vicki, pus la zid, ţintuit. Ori rebelul s-a conformat regulilor casei, ori nu a mai găsit loc pe terasă decât într-un colţ, la o masă de lemn, unde este servit în ulcele de lut şi într-o farfurie de aramă.
În această dimineaţă, Vicki e la fel de veselă şi năstruşnică precum soarele ce-şi alungeşte genele prin perdeaua brodată, împungând odaia. Trebăluieşte de zor, ascultă cu o ureche radioul ce toarce ştiri anodine. Aranjează, şterge, fredonează, râde unui gând numai de ea ştiut, aşează, schimbă apa din vasul cu flori, vorbindu-le, caută în dulăpiorul cu şerveţele, în cel cu ceşcuţe, în sertarul cu linguriţe, priveşte fiecare pahar în zarea ferestrei, aşează masa. A dat telefoane, a răspuns apelurilor. Asta în timp ce mâinile şi picioarele nu i s-au oprit o clipă.
Prietenii încep să sosească, veseli, gălăgioşi, salutând ceremonios şi aşezându-se la locurile ştiute. Fiecare a strecurat câte o privire pătrunzătoare către Vicki, încercând să desluşească scopul acestei invitaţii neobişnuite. Nimeni nu a descoperit nimic dincolo de zâmbetul şugubăţ al amfitrioanei.
– Vrei să ne anunţi vreun eveniment? Sau vrei să începem vreo campanie pe site-urile de socializare? – sparse gheaţa, cu un aer vag colocvial dar nu lipsit de şiretenie, Lilick.
– Da’, chiar! De mult nu ne-ai mai adunat cu convocatorul! – o susţinu şi Luna pătrată.
– Ar merge şi un coniac vechi lângă Kopi Luwak… – mormăi, asigurându-se că a fost auzit şi înţeles, Vania. Altfel, o să transpir! – mai adăugă, el, ameninţător.
– Am un Louis XIII Black Pearl. Crezi că merge? – miji, Vicki, ochii. Credeam că bei vodcă. E drept, vodca nu prea merge cu cafea.
– E acceptabil, îi replică acesta cu un licărit imperceptibil. Ai o sticlă întreagă, sau… ? …
– Sper că nu aveţi de gând să beţi cu sticla aici! – îi şuieră Octavia – parcă vizualizând-o pe Vicki furioasă şi pe ei toţi bulucindu-se pe poartă.
– Astăzi nu ţinem neapărat la etichetă – rosti Vicki, cu gândul în altă parte – replică care-i făcu pe toţi cei prezenţi să tresară.
– Atunci să nu ne formalizăm! – izbucni, bucuros, Vania. Butoiaşul e în pivniţă? Mă pot duce eu să-l aduc.
– Hai că vin şi eu să te ajut, se ridică Răzvan.
– Deci ne-ai convocat pentru un chef. Şi ce sărbătorim? – se supără Theodora.
– Ieşirea din criză, cum ce sărbătorim? Nu ne-a zis premierul că suntem pe ieşitelea? Începem de azi! – râse Alex.
– Nu ştiu dacă m-am îmbrăcat corespunzător… – murmură Adrian.
– Pentru o beţie straşnică poţi să fii îmbrăcat oricum! Eu am uitat să-mi pun ciorapii… – se auzi un mormăit ce se îndepărta spre pivniţă.
– Eu mă ocup de muzică! Vicki, îmi dai voie? Am staţia şi laptopul în maşină! – se alătură Teo.
– Astăzi e ziua când avem o oră în plus! – anunţă Melami.
– Am un vin de coacăze în portbagaj… – dori să participe la efuziunea generală, Florin.
– Vinul, la urmă! – interveni şi Vicki, râzând.
– Nu ne-ai spus pentru ce ne-ai chemat – reluă nedumerirea tuturor, de data aceasta pe un ton serios, Lilick. Aş mai avea câte ceva de făcut, astăzi, dacă nu vă supăraţi – se adresă ea auditoriului care era deja în dispoziţie de petrecere.
– Pentru asta v-am invitat.
– Pentru ce ne-ai invitat? – rosti corul cel nedumerit.
– Să stabilim ce anume publicăm din stenogramele Vicki – Lilick.
– Ce stenograme? – sări, ars, corul.
– Păi înregistrez tot ce vorbiţi voi când veniţi la mine – rosti, cu inocenţă, Vicki.
– De cât timp? – se interesă Supravieţuitor, căutând să-şi amintească ce ar fi putut spune vreodată, compromiţător.
– Bun, şi la ce folosesc aceste … stenograme? – se interesă, rece, Lilick.
– Nu ştim, dar o să se vorbească o săptămână numai despre asta la televiziuni şi în ziare!
– Na! Şi?Noi nu suntem agenţi de influenţă ai vreunui serviciu, şi nici persoane publice nu suntem! Comportamentul tău e inadmisibil! – se burzului Dumitru.
– E bine să vorbeşti în nume personal! Eu sunt agent al CIA, FBI, Mossad şi FSB! Şi, dacă mă gândesc mai bine, cred că şi al MI6 – tună Vania, aburcând un butoiaş de vreo 40 de litri, pe scări.
###
Dezvăluirile Wicki – Lilick’s vizează şi următorii bloggeri care vor fi implicaţi în acest imens scandal:
Aurora Georgescu, Club Impact, Michaela, Umograf, Simona Ionescu, Anca Hotineanu, Taclale cu Paul, Daurel, Gând licitat, Consiliul Naţional al Blogosferei, Cella, Gabitzu, Mihaela Man, Cati Lupaşcu, Zâna, Maminineta, Gabriela Elena, Sophie, Amalgammax, Anamaria Deleanu, Ada Pavel, Cosmin Ştefănescu, Ana Usca, Adele Onete, Ragnar, Zalmoxys, Bogdan Onin, George Valah, Mirela Pete, Onu, Carmen, Nea Costache, Caius, Se-cret, Gabi Rotaru, Gabi123, Anavero, Verovers, Grişka, Dramoleta, Haicăsepoate, Dragoş Sorin Nicula, Simon, Daniela Alexandrescu, Dispecer Blogosferă, Theodora.
Haha, esti super amuzanta, ma si gandisem la Lilick Auftakt :)) OK, aduc cu mine toata muzica buna 😉
Teo,
O să fie o petrecere cam falsă… Fiecare va fi frământat de gânduri vinovate; şi se ştie că necazul accelerează beţia. :))
Multumim de implicare! 🙂
Cati,
Publicitatea negativă tot publicitate se cheamă. 🙂
ce dor îmi era de un aşa scandal
merci mulllttt… abia-‘l’ aştept
Intrarea în lume cu un duel notoriu, nu? 😉
Scandalul e „sarea şi piperul”. Fără bucate. Mâncăm sare şi piper.
Pingback: Wikileaks – adevaratele cablograme! | Dragoş Sorin Nicula
Gabriela,
Ce sa zic.Ma intreb ce ineptii, oi fi spus in comentarii, care nu ma asteptam sa fie cablogramate.
Nu de alta, dar eu sunt Number ONE, indiferent ce zice batranul Edec, ca mi-a spus destule despre el, maestrul Traienel si prietenul Milita, dupa ce i-am multumit, ca m-a numit ambasador, de-a crezut Nelutu, ca sunt tradator.
Oricum, alege si tu aspecte din care sa nu se confirme, ca sunt Prostanac.
Mai bine Flecar vanitos, ridicat in varf, de CLUJ, sa nu stau mereu in sluj. Si, daca Ponta m-ar lasa.., mintenas, i-as demonstra, fara vreun drept de apel…, ca doar gura e de el.
Madi si Onu
Nu există blogger neînregistrat, doar blogger încă nedevoalat. 😀
Multumesc de pomenire.
PS.Cine nu-i implicat in scandal nu exista…
Mai ţii minte ce-ai spus în 25 februarie 2007? Nu? Îţi spunem noi.
Mamă, la ce chef ne-ai convocat! Bine o începurăm. Săptămâna adică.
Hai, noroc! Așteptăm totuși stenogramele alea, mai pe larg, să nu zică lumea că ne-am adunat aici doar ca să bem! 😉
Oricum aşa o să zică! Asta pe lângă celelalte.
Eu sunt cel care relatează. S-ar putea să nu fiu chiar obiectivă, mai ales că Vania lucrează la dummping şi a stricat piaţa. Pentru un raport în doru-lelii a cerut (doar) şi a primit un milion de euro. Cum naiba să faci spionaj la preţurile astea?
Îmi fac curaj să lecturez, căci am văzut că-i scandalul cât casa!…
Ei, e doar un preambul. Cam lung, e drept; se poate citi puţin la final.
După un coniac vechi, sunt şi agent libian. Însă, Răzvan era ăla fără ciorapi?…
Pingback: Jean-Paul Laurens (28 martie 1838 – 23 martie 1921), pictor si sculptor francez « my heart to your heart
E si normal ca tot ce vorbim si facem sa fie inregistrat.De asta e internetul. 🙂
Există chiar şi lege în acest sens – de stocare a tuturor informaţiilor, adreselor pe care le accesăm, etc. de către providerul de internet.
Se pare ca da. 😆 lol: Probabil uitasem de ei. 😆
Dacă tu vrei să-i aperi onoarea celui fără de ciorapi, eu nu mă pot împotrivi. 😀
Ppffu, ce scandal! Si tocmai eu sa fiu implicata! Vai, vai, vai! Mi-a spus mama sa nu ma mai amestec asa in toate ca nu e bine, dar eu nu si nu, eu…”batman, batman”!
Din experienţă vine înţelepciunea.
Aşa… Tu eşti personajul costumat în Batman care i-a „subtilizat” dosarele din seif unui anume domn. Uite cum se leagă toate. :))
Ups! M-am deconspirat! 😀
Asta e! Dezvaluiri mai compromitatoare despre mine decat fac eu insumi pe blog n-ai de unde sa ai.
Si, totusi, daca ma gandesc mai bine… Putem ajunge la o intelegere cu Vicki?
Orice se poate, de la un milion de euro începând. Pentru început, Vicki zice să votăm la referendum propunerea ta. Trebuie să convingi 200 000 de cetăţeni din diaspora.
Un prieten care mă bârfea odată, mi-a spus, când m-am supărat pe el exact din cauza asta, că atunci când nu te bârfeşte nimeni, eşti mort. Cu timpul, fiind atât de multe bârfe la adresa mea, am învăţat să nu le mai aud. Dar am fost bucuroasă, eram, care-va-să-zică, vie.
Bucuroasă să particip la scandal, cu aiurelile mele eu sunt obişnuită, mai urmează să vă obişnuiţi şi voi.
Câte zile mai sunt până ieşim din criză? Dacă terminăm băutura mai repede, se termină şi criza mai repede?
De început, începe bine povestea, să vedem cum rezistăm 🙂
Vicki are o pivniţă vastă. Cât tunelul din Bucegi. În plus, are Vania un prieten care se pricepe să preschimbe apa în vin. Nu cred că putem să terminăm băutura până iese Boc din criză.
Va trebui să rezistaţi; altfel, autorul va fi nevoit să vă resusciteze.
Auch, mamica!
Pe mine lasati-ma pe la urma. Poate oboseste lumea si nu mai citeste, nu c-ar fi ceva de citit, neeeahhh. 😀
Deci…sa curga muzica si sa cante bautura din noi 🙂
Cum o să te lăsăm la urmă? Cei care vor să emigreze sunt primii susceptibili a fi agenţi. Şi ascund laptopurile copiilor sub pătură. Halal!
din motive obiective, DECI, scuzabiule, am ajuns cam tirziu, cam pe la sfirsitul petrecerii [asa am inteles a fi in cele din urma:) ]
MULTUMIM pt invitatie
si cum nu sunt nici snoaba, nici sclifosita [scuze, voiam sa scriu ‘delicatra],
ma multumesc cu tot ceea ce gasesc- si cafea si vinuri vechi si bere si coniac si ceea ce a mai ramas pe fundul buytoiului
nu ma tem de inregistrari, oricum, stim cu totii de ele, dar parca as vrea sa apar intr-una dintr-un raport swerios intocmit, de catre profesionisti;
vezi ca am lasat pe acolo, printre cesti si pahare , linga butoias ceva de valoare si intructiv, ca orice este vechi si bun>\
;’America ogarului cenusiu’
deja simt efectul amestecului [cocktail veritabil, nu-i asa? 🙂 ]
si
merthanksspasibdankmisssmultam!
Anamaria,
Petrecerea abia începe. 🙂
Mâine sper să am mai mult umor sau, în fine, destul umor.
Mă bucur să te regăsesc, prieten drag de odinioară.
Îţi mulţumesc pentru carte, cărţile sunt singurele daruri de care mă bucur cu toată inima.
Pana la inceperea dialogului ,m-am regasit perfect in randurile tale ….
Mi-am şi imaginat-o pe Vicki – aşa mi-am imaginat-o. Mi-ar face plăcere să am o prietenă sau cunoştinţă care să fie mereu veselă, optimistă, cu bun-gust şi rafinament în alegerea obiectelor şi fiinţelor din preajmă. Îmi aduce aminte de mine din alt timp, din altă dimensiune (parcă).
Mă bucur foarte mult că am reuşit să descriu un personaj credibil. 🙂
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 61) « Teo Negură
Pingback: Marti, 29 martie, ora 12:00 – Miting pentru sustinerea sterilizarii cainilor cu si fara stapan! « Supravietuitor's Blog
Pingback: Ca bucatele-n sare « Ioan Usca
Pingback: Eu sunt eu… « lunapatrata
Pingback: Indicii anatomice – 8 | Caius
Pingback: CN Dai-ichi Fukushima, va fi “curatata” cu… tancuri ! « George Valah Blog
Pingback: Libia atacata, pentru ca …”ce s-a discutat, asa ramane” ! « George Valah Blog
Pingback: Interviu despre blog, propus de Zina « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Wordless Wednesday 2 « Mirela Pete. Blog
Fără discuție 😀 …scandal e pentru subsemnatul :).
Eu vreau ori bal ori la scandal(nu vreau spital)!!!
Pingback: Cugetări ( I ) » Blogu' unui Gând licitat -
Pingback: Wikileaks – adevăratele cablograme! | Dragoş Sorin Nicula
Pingback: Wikileaks - adevăratele cablograme! - [D][S][N] | [D][S][N]
Pingback: Wikileaks, adevăratele cablograme