Viaţa, cum cariul cel harnic,
Lucrează în om.
Ca o vibrare de aur, mâna bunicii
Aşează mărarul pe prispă, să se usuce.
Casa întreagă miroase-a mărar, a lumânare de ceară
Şi-a Biblie veche.
În colţ, pe o grindă, se-aburcă să urce
Un păianjen ochios.
Merge, tace şi toarce.
N-are pereche şi are, poate, o sută de ani.
Beau lapte din cana smălţuită,
Pictată cu maci.
Niciun vraci n-ar şti să-mi prepare
Un leac pentru jale, cum ştie bunica.
Îmi arată, prin geam, cu bărbia, ceva.
În faţa portiţei, cu pielea de lapte, un cal.
Nu e un cal propriu-zis,
Nu e de povară.
Se uită la mine precis.
Ies repede-afară, încalec, strâng zăbala şi fug.
Am galopat ani nesfârşiţi cât un veac
Prin ţări şi regate.
Am strâns poveşti, lângă foc, în tovărăşii neînfricate,
Pe unde am mas.
Azi, la un ultim popas,
L-am privit cu luare-aminte,
Ca niciodată.
Calul meu are stele în coamă şi corn.
Nici nu ştiu ce să fac:
Să mă bucur? Să strig?
Mai bine să m-azvârlu în somn, cu pleoapele strânse?
– Hai să mergem acasă – îi zic.
– Stăpână, au trecut mii de ani.
Pe cine mai vrei să găseşti?
Toate luminile-s stinse.
Miliarde de facle se uită la mine de sus.
Câteva, adunate, cântă la liră.
Altele, luminează de far.
O cloşcă urmată de pui culege lumina
De pe lângă un car.
Pe masă, lângă amnar,
E o cană smălţuită pictată cu maci.
Doamne! E atât de frumoasă!
Universul miroase-a mărar
Ca pe prispa bunicii.
Sunt către casă.
###
Salutăm oaspeţii de onoare ai casei şi-i invităm să privească la stele: Hai că se poate, G1b2i3, Supravieţuitor, Rokssana, Neliniştitu, Schtiel, Mirela Pete, Clipe de Cluj, Mădălina, Amalgammax, Theodora Marinescu, Shayna.
Gabriela Savitsky 