Soul Spirit

 

Râul mi-a spus toate cuvintele lui

Şi a plecat în deşert.

Am închis într-o amforă albă

Două ce se iubesc.

Nu le-am dat de mâncare,

Nu le-am scos la lumină,

Nu le-am spus ce gândesc.

La mine în piept

Stăruie un plânset de plumb.

Sufletul meu cerşeşte în piaţă,

Mi l-am pierdut

Într-o zi de april întrutotul semeaţă,

Când am intrat în oraş.

Nu mai pot să îl iau înapoi;

Nu mă bagă în seamă,

Nu mă ascultă.

Trecătorii-i aruncă în scârbă

Câte-un cuvânt de prisos.

Le ia, le înnoadă-n năframă,

La ce i-or fi bune nu ştiu.

Chiar dacă nu mai e-al meu,

Mă bucur că-i viu şi-i dau zilnic târcoale.

Azi-dimineaţă m-am dus la amfora albă

Şi o am destupat.

În ea, doar o tăcere de scrum.

Şi cea mai curată iubire

Nu-şi este sieşi de-ajuns.

Am dat fuga în piaţă;

Mulţime, sacoşe, culori, gânduri răsfrânte şi goale,

Viaţă lipsită de viaţă.

Sufletul meu, întins pe pavele,

Disjuns.

Anunțuri