Foto: Filippo Maver
Dacă ar fi fost să aleg ce-aş vrea să fiu, la facere, aş fi ales să fiu un foton. Aş fi putut călători de-a lungul petalelor de magnolie fără să le ofilesc şi aş fi putut să trec prin apa cea mai adâncă fără să mă înec. Aş fi străbătut furtuna şi-aş fi mânat-o încotro aş fi vrut trosnind-o cu biciul fulgerului. Aş fi licărit în ochii mari ai copiilor pentru că în ei întunericul încău şi-a făcut sălaş opac. Aş fi tăiat văzduhul în cruciş şi-n curmeziş chiuind neauzit. Aş fi adormit în poala îngerilor şi m-aş fi rostogolit pe toboganele sorilor hăulind prin toate galaxiile. Aş fi străbătut anii-lumină între Liră şi Cloşca cu pui fără să-mi susure oboseala în oase. Aş fi jucat pe lăncile frunzelor păcălind umbrele. Nu ştiu cum aş fi sfârşit; poate că şi fotonii îmbătrânesc şi repausează la marginea tuturor marginilor sau dincolo.
Dar s-a-ntâmplat să fiu om şi au ales pentru mine istoria, întâmplarea şi dragostea. Sau, pur şi simplu n-a ales nimeni, aşa a fost. Am primit tot ce pot primi oamenii când pornesc. Nu mi-a lipsit nimic. Nici nu voiam nimic. Voiam să ajung la stele şi să le ating. Visul de a fi foton cursese în visul mai mic al omului, copleşindu-l. Ca să fii om şi să faci ce face un foton este cu mult mai greu decât să întorci universul pe dos trecându-l prin deschizătura infinitezimală dintre buclele infinitului (∞). Nu ştiu cum e mai bine: să fii om şi să te comporţi ca un foton sau să fii foton şi să umpli conţinutul unui om. Întotdeauna se va găsi o umbră foşnitoare, o pată de materie întunecată dornică să te hăpăie. Uneori, umbra îşi face loc în om, la început provizoriu şi nonşalant apoi, pe negândite, îl cotropeşte cu totul. Viaţa nu e lipsită de pericole, nici viaţa quarc-ului, nici cea a eternităţii.
Şi fotonul, şi omul se oglindesc atât de fericiţi încât sunt dincolo de fericire în albastrul cerului de septembrie. Nu ştiu cu ce anume seamănă acest albastru şi nici cum să vi-l descriu. Dacă ar fi să folosesc o metaforă, aş spune că seamănă cu ochii lui Dumnezeu. Voi ce ziceţi?
###
Buchetul meu de nume luminoase: Nea Costache, Inelul lui Gyges, G1b2i3, Rokssana, Dictatura justiţiei, Zinnainda, Cella, Atitudini, Ioan Usca, Gabriela Elena, Andi Bob, Stropi de Suflet, Anamaria Deleanu, Filumenie, Blogulise, Zamfir Pop, Schtiel, Vizualw, Nicu, Beţivul de cuvinte, Dispecerul, Dana Patranoiu.
Poate ochii lui Dumnezeu, poate ochi de copil nevinovat, poate ochi de pisicuţă crudă sau două flori de nu-mă-uita…
Ai găsit mai multe similitudini decât mine. 🙂
si albastrul si ochii lui Dumnezeu sunt tot un soi de liniste …
seara frumoasa 🙂
Mulţumesc. Da, linişte. Şi transcendenţă. Nu ştiu cum, parcă toamna ne subţiem spre cer şi primăvara fremătăm ca pământul…
Pingback: Burning Man « O lume in imagini
Pingback: Penescu « schtiel
Poți să râzi și tu și vizitatorii tăi dar habar n-aveam ce-nseamnă fulgurații. În matematică nu există așa ceva. Noroc cu dex-on-line . Dex-ul meu e vechi, e greu și scrie atât de mărunt în el că nici cu ochelarii pe nas nu văd ce scrie. Și , cum spuneam, citesc eu titlul și mă întreb : oare despre ce e ? Fotografia e minunată dar .. fulgurațiile ?
Nu știu ce făceai dacă erai un simplu foton dar ca om îmi placi mult.
Nu obişnuiesc să râd de vreo neştiinţă a cuiva. De cei de la guvernare, că sunt haioşi foc.
Iar cititorii mei … vorba Caţavencilor.
Sunt un om virtual acceptabil. Cred că în realitate sunt oarecum dificilă. Cel puţin aşa mi se pare. 🙂
Suntem balans de lumină în ochii celorlalţi.Cum rămâne cu ochii celor care nu văd?Au ceva ce nu le ‘foloseşte’?Cât albastru poate fi acolo….(?).Cât albastru poate fi în gest şi-n cuvânt şi-n surâs…uneori şi în vise.Albastrul toamnei îmi face pielea de găină şi pentru câteva momente am şi eu ochii albaştri.
Pingback: Miercurea cu crochiuri de modă, semnate Enya Pete « Mirela Pete. Blog
Albastrul cerului de septembrie e zborul, libertatea, fericirea, eternitatea.
Asa simt eu.
Sunt atâtea posibilităţi!…
Pingback: Jacob Ochtervelt (1634 – 1682), pictor olandez « my heart to your heart
Pingback: Ancheta – 6 « Ioan Usca
Noi zicem că Octombrie invită cel mai propice către veşnicie.
Invitaţia mea e pentru un alt Octombrie, cred.
Şi totuşi ochiul omoară fotonul pentru a-l transforma într-un banal semnal electric spre creier.
N-aş folosi o expresie aşa de „tare”. Poate că nu-l „omoară”, poate că se-ntâmplă altceva mai subtil la care măsurătorile ştiinţifice n-au ajuns.
Pingback: Puterea de a-ti asuma propria poveste « Rokssana's Blog
Pingback: Tunul lui Poteraş – continuare « Un blog cu atitudine
O, ce frumos văd poeţii! Fizicienii sunt într-o dilemă: fotonul este undă sau particulă? Când fotonul este undă, eu îl văd ca fiind un tainic mesager, între Dumnezeu şi viaţa de aici, sub orice ce formă ar fi ea… Albastrul cerului de toamnă ni-L aduce mai aproape.
Pingback: Parfumul primei zile de şcoală. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
Pingback: dedicaţiunea unei aiurea dedicate… eu « leneşrĂu's Blog ?
n-am ştiut cum să zic… şi-am dansat
dansul e mai cuprinzător decât vorbele.
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
Mă bucur sincer.
Pingback: Tunul lui Poteraş – continuare | wikipolitic.info
Pingback: Prima zi de şcoală: aici sunt furăciunile dumneavoastră, domnule primar! « Un blog cu atitudine
Pingback: Interpreți români de muzică ușoara ai anilor ’60 – ’80 | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Steampunk – Legenda 3 « schtiel
Pingback: Calabarte « O lume in imagini
Pingback: Bless the Beasts & Children « O lume in imagini
Pingback: Miercurea fără cuvinte: Printre coloane ale infinitului « Stropi de suflet la vedere
Si fiecare astfel de cautatura blanda si plina de iubire catre oameni e de fapt un pas-lumina ce ne-apropie…
Pingback: Gotay « schtiel
Pingback: Steampunk – Legenda 4 « schtiel
Pingback: Salar de Uyuni « O lume in imagini
Pingback: Miercurea fără cuvinte -doar cu silabe: dialog în pamperși | Blogul lui Nea Costache
Pingback: S-a născut lângă Amur (3) | Foaie pentru minte
Pingback: Călătoriile lui Gulliver 7 - Glubbdubdrib, Luggnagg şi Japonia
superba poza
Pingback: O zi la Paris: de la Notre Dame la turnul Eiffel
Pingback: OBIECTIVE TURISTICE IN PARIS - 1: De la Notre Dame la turnul Eiffel