Foto: Kremlin

Partidul Rusia Unită şi-a desemnat sâmbătă candidatul la preşedinţie. Vladimir Putin. Cu o reverenţă înţeleaptă, ursuleţul Medvedev i-a cedat politicos locul actualului premier al Federaţiei Ruse. Din 2012, mandatul prezidenţial în CSI durează 6 ani. Mai mult ca sigur, în următorii 12 ani, Rusia va fi condusă de acest lider charismatic al Estului. (E punctul meu de vedere, puteţi să mă contraziceţi, cu argumente pertinente, desigur. Sub ocrâmuirea lui, Rusia şi-a redobândit stabilitatea politică şi economică, a încetat „hemoragia” satelitară a statelor foste membre URSS, Rusia şia- recâştigat prestigiul pe plan internaţional şi ruşii nu se pot plânge că le lipseşte democraţia).

Unii dintre dumneavoastră or să spună: „Ei şi ce ne interesează pe noi cine o să fie preşedinte în Rusia? Noi suntem cu americanii, marele popor prieten de peste ocean care ne va monta şi-un scut antirachetă la Deveselu să ne apere de ruşi! Noi suntem membri ai Uniunii Europene, n-avem tangenţe cu ruşii!”

Sigur, ca membru al Alianţei Nord-Atlantice, avem multe motive de mândrie şi de orgoliu. Participăm cu trupe în teatrele de operaţii (Afganistan, Irak, Somalia) şi NATO ne asigură nouă securitatea. Cum? Suntem singura ţară din sud-estul Europei care a pus la dispoziţia NATO baze militare şi posibilitatea de a amplasa scut antirachetă. De ce? Pentru că suntem pro-americani şi, deşi nu ne ameninţă nimeni, aşa considerăm noi că e civilizat, să ne pregătim de apărare. Uniunea Europeană nu cred că vede cu ochi buni această desfăşurare de forţe militare şi de tehnică pe teritoriul unui stat membru. Nu o va declara explicit dar ne-a tras două copite, una finlandeză şi una olandeză în timp ce noi miorlăiam pe lângă Shengen. Şi acesta e doar un prim avertisment. Preşedintele nostru a găsit cu cale să-şi dreseze politica lui originală pe deasupra şi peste capul Europei. În Europa noi suntem buni să expatriem forţa de muncă profesionistă şi … cam atât. Şi, bun înţeles, să importăm tot. Şi, evident, să le permitem să ne devalizeze ţara. Lor, canadienilor, americanilor şi cui o mai fi dispus să facă o strigare.

Noi nu avem o garnitură de conducători iubitori de neam şi ţară, noi avem doar nişte vânzători şi trădători de neam. Naţionalismul a devenit horribile dictu. Noi suntem pe tarabă, la mărunţişuri. Cum am ajuns aici? E o lungă istorie şi nu mă ostenesc să o repet.

Anunțuri