Am „decât” o pneumonie, cum ar zice prietenul meu Mircea de la Bostănărie.  El are decât parapon. Mai demult, era ceva mai şmecher. A promis în stânga şi-n dreapta (una, alta) pentru când va ajunge unde va ajunge. N-a ajuns. Între doua rele, opţiunea a fost pentru un rău ceva mai viclean decât pentru un rău grozav de prost. Bătăliile acestea se dau între servicii deşi nouă ni se pare că votăm. Între un agent recrutat de CIA şi un marinar lacom. Asta e România. Mircea ăsta de la Bostănărie a scris celor 200 000 de cadre militare în rezervă (a scris computerul şi secretara doar a multiplicat) – a scris, în sensul că a avut adresele personale ale ofiţerilor în rezervă şi retragere. Aceste adrese se constituie într-un document secret ce se află la Statul Major al Armatei şi se actualizează permanent. Mircea de la Bostănărie a făcut rost de adrese, o fi că le-a şterpelit din vreun dosar CSAT (pe vremea când făcea parte din CSAT) şi a trimis rugămintea de a fi votat cadrelor militare. Care, mai întâi s-au indignat (de unde ştie ăsta adresa mea?) apoi l-au dat dracului.

N-am văzut cum s-a desfăşurat Consiliul Naţional pentru că televiziunile n-au avut amabilitatea. Am văzut „decât” un banner mare: „Anul Victoriei„. Ştiam că se numeşte Octavia, nu Victoria. O fi de la „Victor”?

Eu zic că l-ar prinde mai bine rolul de Procuror General al Republicii decât acela de prim-ministru.

Putea să lipsească „Anul Victoriei” de pe bină şi în locul acestei sintagme ambigue să fiinţeze o idee adevărată, o legătură.

În rest numai bine.

Anunțuri