Serov, Valentin Aleksandrovich
October. Domotkanovo

În primul rând că sunt, oarecum, în stare de funcţionare. Cum îi spuneam Lianei Toma (pe care eu o am în memorie drept „poeta Liana Sabău” şi se aniversează astăzi), de la Proust încoace, medicina a evoluat. Am mai auzit încă o dată ce ştiam: nu există o cauză identificată pentru astmul bronşic. Asta este, îi dăm cu spray şi mergem înainte. Cu o anumită inconştienţă şi cu încredinţarea că mai avem una-alta de făcut pe-aici.

Am găsit o altă temă pentru blog, îmi pare mai aproape de felul în care văd acum acest jurnal online. E drept, nu mă aflu în Galeriile Tretiakov, dar e un plus de eleganţă şi rafinament.

România se înglodează în datorii, de guvernat ne guvernează, prin Jeffrey, naiba ştie ce ocultă, Băsescu a dat cu mucii-n paraclis la canonizarea lui Andrei Şaguna – nu ştiu de ce nu îmbracă rasa călugărească, dacă tot îndrăgeşte să cuvânteze de la amvon. Lăsând la o parte grosolănia şi încălcarea canoanelor bisericeşti, cred că a mizat pe faptul că, totuşi, dreptcredincioşii nu-l vor huli şi înjura în sfânta Biserică.

Ce să vă mai zic? E un sfârşit de octombrie nespus de frumos, asta ştiţi şi simţiţi şi voi.

Anunțuri