Foto: Alex Mazilu

Continuare

Trifon Bercaru se aşezase în prima bancă, singur, îşi scoase dosarele ferfeniţite şi unsuroase dintr-o geantă jerpelită din acelea care se închid cu două cureluşe, le deschise şi umbla prin ele foind filele cu sfială. Le apuca grijuliu cu degetele lui boante şi aspre de parcă ar fi luat un fir de borangic fără să-i simtă greutatea, silabisea, bolborosea şi trecea la următoarea. După ce citise faxul primit de la „centru”, parcă mintea i se golise complet. Nici măcar un gând mic, un cuvânt nu mai ateriza în creierul pe care-l simţea rece şi inert.

Irina Şoatăr se uită la ceasul de pe mâna grăsulie, făcu un calcul în minte şi veni în ajutorul lui Trifon care-şi ridicase ochii holbaţi şi îngroziţi spre ea.

– Deci domnul consilier Axente Grigore, prezent aici de faţă, consilier comunal votat de cetăţenii din Cotonoaga pe listele partidului social democrat a dovedit, în mai multe rânduri, că nu respectă linia partidului. Din informăţiile pe care le-am aflat, Axente se întâneşte pe subt ascuns cu reprezentanţi din partidul cel’lalt şi unelteşte ca comuna noastră să nu ia hotărârile care trebuie. Drept care, ne-am adunat astăzi aici să decidem ce facem cu dumnealui dacă nu-şi bagă minţile în cap să i le băgăm noi.

– Păi ce, ăsta a avut vreodată mai multe minţi? – interveni Ion Păsulă, zâmbind a râde. Abia dacă are una şi-aia cam năroadă.

În sală se făcu rumoare şi cu toţii începură să râdă şi să comenteze despre „minţile” lui Axente. Axente tresări şi râse şi el fără să ştie de ce, lăsă chiştocul pe duşumea şi-l strivi cu pantoful lui cel lucios, se şterse de năduşeala ce-i năclăia tâmplele, se uită la gaura din pantaloni, o acoperi din nou cu haina şi-şi mai aprinse o ţigare.

– Domnii consilieri! – se răţoi Irina nemulţumită de direcţia în care o luau lucrurile. Nu s’tem aicea să analizăm minţile lui dom’ Axente. Asta se face cu organele specializate, noi analizăm speţa în cauză. Asta cu speţa în cauză o reţinuse la cursul de drept administrativ pe care-l ţinuse un jurist cu toţi primarii din judeţ şi îi plăcuse mult cum sună. Domnu’ consilier Trifon, te rog să dai citire faptelor, că noi nu pe vorbe vorbim aicea, e vorba de fapte.

Trifon se scărpină la ceafă, tuşi, se roşi până-n vârful urechilor ca un şcolar prins cu lecţia neînvăţată, năduşi şi, într-un sfârşit, ţinând coala de hârtie ca pe-o alcătuire preţioasă, citi:

– În data de 12 ooctombrie, domnul Grigore Axente în calitate de viceprimar al comunei Belitori, s-a deplasat în municipiu şi s-a întâlnit la restaurantul Berechet cu reprezentaţi din conducerea partidului democrat cu scopul de a trăda – recită Trifon în timp ce un strop de năduşeală picură pe foaia care-i tremura în mână. O şterse ruşinat, ridică ochii spre doamna primar care stătea la catedră şi privea absentă prin geam, se întoarse şi se uită în sala de clasă.

Cei şase consilieri picoteau în bănci, unii-şi priveau mâinile împreunate pe pupitru, Firoscosu îşi sugea dinţii uitându-se-n tavan, a lu’ Lingurică mâzgălea un petic de hârtie iar Cremene îşi scosese tot ce avea prin buzunare şi prin portofel, le întinsese pe pupitru şi le analiza cu mare atenţie. Descurajat, Trifon se întoarse către acuzat. Axente stinsese a treia ţigare pe duşumea şi o răsucea pe a patra, uitându-se undeva în amintirea lui.

– Deci, domnu’ viceprimar Axente Grigore, ce ai de spus în apărare? Ai fost sau n-ai fost la restaurantul Berechet în ziua de 12 octombrie, la orele şaisprezece să te întâlneşti cu secretaru şi cu vicele de la organizaţia municipală a PD-L-eului? – se stropşi doamna primar, revenind din visarea-i.

– Onoratăăă… doamna primăreasă …. ăăă … consiliu … dragi colegi! – se adună Axente.

– Nu s’tem colegi cu tine, bă Gorică, că noi nu ne ducem la pedeleu – îl corectă, doct, Cremene, în timp ce ridica în lumină o carte de vizită căznindu-se să înţeleagă ce scrie.

– Stimaţi consilieri. E adevărat. Am fost. Dar n-a fost cu partidul sau că să trec sau să nu trec. Am o afacere cu nişte cheresteauă şi de-aia m-am întâlnit cu Pripon. E secretar la pedeleu? Io n-am ştiut nici cu spatele! De unde să ştiu eu că el e cu pedeleul? Io am zis cât vreau pe cubic şi el a zis că-i mult, da’ pân’ la urmă mai lăsai eu, mai puse el şi băurăm aldămaşul. Asta a fost! Pe crucea mea! – şi Axente îşi făcu o cruce mare.

– Aaaa! Deci dumneata nu numai că ai relaţii neprincipiale cu duşmanul, mai faci şi afaceri cu el! Trifon, scrie la procesul-verbal! Trădare şi corupţie! De-aia merge ţara asta cum merge! Că e peste tot numai interese! Aici nu găseai cui să vinzi cheresteaua? Trebuia să te duci la pedeleu? Să ne fi-ntrebat pe noi, poate ţi-o cumpăram careva – continuă Irina roşie toată ca un măr de furie. Uite, Lingurică îi face casă lu’ fiu’-so, ţi-ar fi cumpărat! I-ai fi cumpărat, bre, Lingurică?

– Nu, c-o dădea scump. Io i-am zis să caute la oraş, că aicea mai are unii – alţii, nu e foametea de la târg şi sărăcia… Aicişa n-are preţ.

– Şi i-ai vândut-o lu’ Pripon? – se interesă Cremene, oarecum indiferent.

– Păi, numai aşa … am vorbit. Că acu’ venirăţi cu şidinţa şi aflai şi io. Ce să i-o mai vând dacă nu e principal, cum zise doamna primar? Dă-l dreacu’ pe Pripon, ne-nţelegem noi aci-şa, ce nevoie avem noi de ăia de la municipi? Ei dă ei şi noi dă noi! – se însufleţi Axente. Poate că are nevoie de cheresteauă şi comuna! Ne-nţelegem, că oameni suntem! Ce atâta gâlceavă pentru 10 cubici de cherestea?

– 10 ai zis? – se interesă doamna primar.

– Păi să fie vreo 12, da’ zic că-s 10 că ea mai scade când se uscă …

– Stimaţi colegi. Având în vedere că orele e înaintate, suspendez şedinţa şi vă urez o duminică plăcută. Domnu’ vice, dumneata să rămâi pe loc să semnezi procesu’ verbal …

Consilierii ieşiră bucuroşi că treaba se terminase „în coadă de peşte” – cum se şi exprimă Lingurică şi că nu fuseseră nevoiţi să-l execute pe Axente.

– Noroc cu cheresteaua lui, fire-ar cheresteaua pe obraz să-i fie! Ne stricară nouă ziua de lucru că cheresteaua, că trădare, că mă-sa mare! – concluzionă Trifon.

– Pân’-la urmă s-a dovedit că Axente are mai multe minţi decâte bânuirăm noi că are… – adăugă şi Cremene scuipând şmechereşte.

Pinguiri: Gabriela Elena, Ioan Usca  – cu un text magistral, astăzi, Almanahe, Atitudini, Andi Bob, Cella, Diana Alzner, Dumitru Agachi, Gabriela, Inelul lui Gyges, Shayna, Zamfir Pop, Teo Negură, Rokssana, Nicu Scutaru.

Anunțuri