Sursă imagine: Wired

– Io nu ştiu ce-ţi veni ţie, măi Virgile, să tai tu porcii taman acum – începu Arânjanu, mai mult să caute vorbă.

– Da’ cam când ar fi fost bine să-i tai, după tine, aşa? – îl privi strângând pleoapele, cel întrebat.

– Să-i mai fi lăsat colo, o lună, o lună jumate…

– Nu, bă, Arânjane, aici te contrazic eu pe tine! – interveni unul cu un cap rotund de ziceai că-i o minge.

– Ia contrazi-mă, să te văd – se întoarse, să-l vadă mai bine pe ăla de-l contrazicea.

– Mi-a zis mie agentu’ că cum e cu porcii ăştia. După ce atinge ei o anumită greutate, ei nu mai pune nimic. Celulele alea grase nu se mai înmulţeşte. Când ajunge cum ar fi la o sută şaijde kile, el stă aşa. Îi dai mâncare pe degeaba.

– Nu pe degeaba, că-ţi face gunoi ecologic. Ia să vedem, deci, cum ai zis. Porcii lu’ nea Virgil are acuma, unu’, cam la 260. Io aşa zic. Are, mă, nea Virgil?

– Are, aşa e cum zici – confirmă Virgil.

– Dacă ei are acum 260, înseamnă că a avut 160 – cât zici tu, mă, Bîcule, că ar trebui să aivă ca să fie bun de tăiat şi i se opresc celulele alea din crescut -, cam pe când? Când a avutără, nea Virgile, ăştia, 160 de kile?

– Păi când să aibă? … Au avut prin luna lui cuptor, cam aşa.

– Deci, după gândirea ta, Bâcule, porcii ar fi fost buni de tăiat în iulie! De ce nu ne chemaşi, mă, nea Virgil, să-i tăiem când a fost ei potriviţi şi le-a crescut celulele grase la maxim?

– Cum să tai porcul în iulie, eşti nebun? – sări şi Bâcu.

– Păi de ce să fiu nebun, taicule, n-ai zis tu că e de tăiat când face greutatea potrivită? Face o sută şaizeci în iulie, în iulie îl tai!

– Nu poţi să-l tai, bre, în iulie, că nu te lasă uniunea ioropeană – mormăi, încruntat, Begu, care pân-atuncea tăcuse mustăcind.

– Cum adică nu te lasă? De ce să nu te lase, că e porcul tău, din bătătura ta! Tu l-ai crescut! Ce-are uniunea ioropeană cu porcul meu? De unde ştie ea că am eu porc sau nu? – se oţărî Bâcu, nervos că argumentaţia lui fusese luată în derâdere de Arânjanu.

– Cum să nu ştie, bre? Păi se uită cu satelitu’! Are unii acolo, şpeţial plătiţi pentru asta, să se uite cu satelitu’ şi să caute dacă are rumânu’ porc, găină, vacă, cal în bătătura lui!

– De unde ştii tu de-astea, băi Begule? Sau le inventezi acuma, ca să ne-arăţi nouă ce învăţat eşti tu?!

– Uite că ştiu! Mi-a povestit un nepot de soră care lucrează colo, la … la Ştraţburc. Că are nişte programe pă satelit şi vede ca cum am vedea noi cu binoclu lu’ Sfinţică, pădurarul, când se uită după ciute şi după mistreţi. Şi ne vede tot, tot, cum vedem noi la tilivizor când dă ăştia în direct.

– Te vede pe tine cu satelitu’ când te duci colo la privată, şi în funcţie de ce depui tu colo-n privată, ştie şi ce-ai mâncat! – izbucni în râs Arânjanu, urmat de ceilalţi care, pe rând, descriau ce putea să vadă uniunea ioropeană, cu satelitu’, în privata lor.

– Stai că mai e o treabă, degeaba râdeţi voi ca proştii, că o să râdeţi mânzeşte, când o fi de vine agentu’ şi-ţi arde o amendă de vinzi şi porcu’ şi calu’ şi căruţa să o plăteşti! – continuă, întărâtat, Begu.

– Ia zi-ne, bă, să nu murim proşti înainte de-a vinde calul, căruţa şi porcu’! – se arătă curios Arânjanu.

– Înainte ca să tai porcu’, trebe să-l asunezi! – le-o trânti Begu. Altfel, dacă află c-ai tăiat porcu’, ai belit-o fără asta … fără asunătoare … chiar că-ţi dă amendă, degeba faci mişto, tu, Arânjanule! Când o veni ăia de la oficiu’, de la judeţ, şi vine ei cu maşina colo-n poartă, şi se dă jos în hainele lor alea bune şi cu mapă cu docomente care zice clar că n-ai respectat procedura şi te-ntreabă: „Cetăţene Arânjanu, cutare-cutare, de ce n-ai respectat dumneata procedurili? Ştii dumneata că trebe să asunezi porcul înainte de tăiere? Ştii că ne datorezi – aşa o să zică! – deci ne datorezi patruzeci de milioane pentru că n-ai respectat procedura?” … Şi-atunci o să te văd eu pe tine, Arânjanule, că nu mai ajungi la privată, îi dai drumu’ colo-n izmene! Şi o să te vadă de la uniunea ioropeană cu satelitu’ pe tine, cetăţeanu’ Arânjanu, cum te-ai scăpat pe tine şi o să râdă ăia acolo, la satelit, de o să-şi rupă fălcile! Că patruj’de milioane e bani!

– Bă! Tu eşti nebun?! Cum să le datorez io, dacă io n-am luat nimic de la ei? E porcul meu, e curtea mea, e cuţitul meu şi eu îl tai cum ştiu eu! Ce-are asta a face cu uniunea ioropeană? – interveni cel care până atunci tăcuse şi-i ascultase cu atenţie şi nici nu râsese odată cu ei.

– Bă, Scrijală, lasă-l, bă, pe Begu, că a prostit de-atâta televizor şi gazete! Cum să ai tu o datorie la unii care nu ţi-a dat nimic? Şi ce-i aia asunare? Ia să ne explici tu nouă, Begule, ce trebe să facem noi pă procedură! Adică, cum procedăm cu porcul ca să-l asunăm?

– Îi ia colo, Begu, şi-i suflă sub coadă cât poate el de tare până adoarme porcu’ şi poţi să-l tai! – răspică nervos şi vag speriat, Virgil.

– Nu, bă, asunarea e altăceva. Să vă zic eu cum e, c-am văzut la tilivizor – încercă Bâcu să-şi repare ruşinea cu tăiatul porcului în luna lui iulie.

– Ia zi-ne bă cum e, că tu eşti deştept şi sigur ai priceput – îl încurajă Arânjanu, rânjind.

Ignorând rânjetul ăluia, Bâcu îşi continuă ideea:

– Cum vă zic, asta cu asunarea care vine de la uniunea ioropeană, e aşa: Bă, Virgile, tu mai ai sculili alea dă cântat de le scot copiii vara, când îţi vin acasă şi dau ta-a-a-are, de se-aude tocmai din dealul Prigorului?

– Da, îs colo, în casa cea mare, puse bine. Da’ ce-ai cu ele?

– Păi am, că uite cum devine. Devine că asunatul e dă la muzică. De-aia-i şi zice aşa: a-sunat! Ca să nu te-audă ăia de la satelit cum tai tu porcul şi el guiţă de-l ia dracii şi-atuncea întoarce ăia satelitu’ cân’ îl aude, şi te şi vede cum îi bagi tu cuţitu’ la junghietură, ştii ce faci? Scoţi tu colo staţia şi dai maxim la muzică de-aia bubuită şi zdrăngănită de le place copiilor tăi! Şi porcu’, de-atâta zarvă, se sperie şi nu mai guiţă! Şi, dacă guiţă, oricum nu-l aude ăia de la satelit, că aude muzica şi muzica nu-i enteresează!

– Măi, oameni buni! – apăru Aspazia de după casă. Io zic să lăsaţi muzica şi satelitu’ şi să v-apucaţi la legat şi tăiat că s-a-ncropit apa! Am pus colo şi baloţii de paie, să vă fie la-ndemână … Io mă duc în fundul pivniţei să nu-i aud, că mă taie la inimă!

– Şi cu uniunea ioropeană şi cu asunatul? – întrebă Bâcu.

– Lasă, bă, că acu’ satelitu e-ndreptat către ruşi, că are alegeri! Nu se uită ei la noi că ştie că noi tăiem porcii la Ignat, în decemvrie! Numa Virgil e mai hoţ şi-i taie acum, când ăia de care zise Begu, care stă la Ştraţburc la satelit, are altă treabă! Aşa tre’ făcut. Când se uită ei în altă parte, pac! haţ! şi la afumătoare cu el!

Anunțuri