Etichete
basescu, ciumpalaci, FMI, Jeffrey Franks, licuricii mari, oculta, Romania
Foto: Presidency
1. Aş convoca Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi aş propune retragerea trupelor româneşti din teatrele de operaţii străine şi, implicit, din structurile NATO;
2. Aş naţionaliza toate firmele care deţin resurse primare de pe teritoriul României (petrol, gaz, sare, apă minerală, apă plată, electricitate, medicamente, industria chimică, terenuri, ş.a.m.d., despăgubindu-le cu sumele de achiziţie plus cele investite);
3. Aş iniţia un dialog „intensificat” (că tot le place acest cuvânt celor din aparatul guvernamental) cu Federaţia Rusă, în vederea stabilirii condiţiilor parteneriatului strategic economic şi politic.
4. Aş declara Agricultura drept domeniul cu prioritate strategică naţională şi aş cere Parlamentului să propună, cât mai repede, legile care să determine relansarea acestui sector, comasarea terenurilor şi susţinerea financiară şi materială a familiilor care vor să muncească în agricultură, pentru revenirea în ţară a celor 3 milioane de români sclavizaţi, risipiţi prin Europa.
5. Aş susţine un discurs în care mi-aş cere scuze pentru tăcerea mea vinovată. Aş explica-o prin faptul că n-am ştiut ce atitudine să adopt pentru că îmi pasă de ţară, în acelaşi timp, am făcut multe greşeli care nu mă califică pentru onorabila funcţie de preşedinte. Aş explica furia verbală – şi nu numai – prin faptul că mereu am fost constrâns de anumite cercuri (oculte) să angajez România în împrumuturi înrobitoare iar ultima încercare, cea care a înfuriat populaţia, se datorează presiunii lui Jeffrey Franks. La rândul lui şi el este presat de conclavul firmelor de asigurări americane care vor să pătrundă şi să deţină piaţa de asigurări din România.
6. Aş recunoaşte că sunt bântuit, pe de o parte de setea de putere şi, pe de alta, de frica de a ieşi din graţiile „licuricilor mari”.
7. Aş iniţia o dezbatere naţională pe tema: „România încotro?”, o dezbatere serioasă nu de faţadă, la care aş invita toate capetele luminate ale acestei ţări, ignorate atâta vreme.
Acestea fiind spuse, mi-aş da demisia şi m-aş duce în Piaţa Universităţii pentru a protesta împotriva lui Boc şi a jandarmilor bătăuşi.
Să dăm mai departe: Ioan Usca, Almanahe, Ela Roseni, Schtiel, VizualW, Atitudini, Augustin Rădescu, Gabriela Elena, Jos cu sistemul!, Onu, G1b2i3, Achilianu, Năstase, Alex Mazilu, Cella,
Gabriela Savitsky 
La cum îl cunosc, cred că va marşa doar la vreo patru-cinci puncte, nu-i felul lui să cedeze în totalitate…
La punctul cu demisia şi cu participarea la proteste nu cred că va renunţa.
Pingback: Şotron « Almanahe's Weblog
Ba eu zic c-o să zică HAM, HAM…hait(ă), împrăştiaţii!(fără cratimă, şcoala românească avortează tâmpiţi)
Nu prea poate. Aşteaptă să se termine singură.
harakiri tehnic într-o clinică de specialitate că nu toate instanţele de judecată iau în considerare actele medicale emise de clinici din străinătate (codul de proc. civilă se aprobă abia prin iunie, aud, iar ăla de proc.penală e amendat)
Cum îl ştim noi, „jucător”, ar putea să facă un giumbuşluc care să-l păstreze în istorie. Să ne povestească, pe puncte, ce i-au cerut stăpânii lumii încât l-au făcut să devină furibund. Ce i-a cerut FMI-ul, de ce a angajat România în acest împrumut, ce s-a întâmplat cu partidul lui care acum îi va cere capul, de ce trebuie să amplasăm la noi în România elemente ale scutului antirachetă, de ce avem trupe străine pe pământul ţării, de ce a luat măsurile aberante de austeritate pe care le-a luat, care-i planul. Dacă ar avea curaj – dar n-are – ar dezvălui care-i starea României acum. Şi, greşeala recunoscută e pe jumătate iertată.
Pingback: Ce spun ei, ce spunem noi « • Gabriela Elena •
depinde de pacient.
Pe un Alzheimerian, nu-l poti opri sa nu se scape unde-i vine.
Am vazut si medici neputinciosi, in a se face ascultati.
Si multimea protestatara, e un gen de medic. Oricum, intentia este laudabila,si-mi place.
Eu as sugera sa lase o scrisoare.
Madi si Onu
Nu cred ca are Alzheimer, are cu tiroida, saracu’. Are solutie, doar ca acum nu l-ar mai crede poporul…
Hehe, ultimele doua puncte cred ca vor fi favoritele dumnealui :))
Vorbind la rece, sunt cateva idei foarte bune aici, de la cea cu agricultura si pana la parteneriatul cu rusii…
Pai, pana la final, am vorbit serios; am luat in calcul si realitatea ca nu are consilier de imagine. 😀
Pentru ca nu poate face toate celelalte lucruri – pentru ca s-a bagat sluga la americani, pentru ca are interese economice, pentru ca i-a porcait pe rusi si nu mai poate fi considerat o persoana serioasa – in final, nu-i ramane decat demisia pentru ca a calcat pe bec si i-a iritat pe stapanii lui americanii care voiau ca legea sanatatii sa fie aprobata pana in martie. Acum, cauta si ei o alta varianta.
Romanii spun ca nu exista solutii, ca politicienii nu le prezinta solutii. Uite, eu am prezentat una, cea referitoare la agricultura. Ar mai fi energia neconventionala, mai sunt si alte posibilitati de a redresa Romania. Si eu nu stiu sa fi dat romanii inapoi cand le-ai pus un obiectiv in fata. S-a muncit enorm in tara noastra. Parintii nostri au pornit de la camp, prin scoala, la o meserie si ne-au crescut pe noi. Noi am facut Revolutia din 89 si am ajuns la aceiasi resemnare in care au trait si ei din 1983 pana la revolutie. Ne crestem copiii ferindu-i cat putem de dura realitate. Nu facem bine. Dar asta vom afla mai tarziu.
Pingback: Ileana Malancioiu (23 ianuarie 1940), poetă română « my heart to your heart
A! Uitasem! Primele pentru nationalizare al fi bancile. Nu alea din parc, alea cu banii.
Pingback: 8 – Friendship « O lume in imagini
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 102) « Teo Negură
nu am avut timp sa citesc comm-orile,
dar eu ma bucur
cit ma bucur ca nu poti sa fii cum scrii in titlu !
🙂
TU esti Chip Frumos
🙂 🙂
Se zice în popor că oamenii se verifică dându-le putere. Cine ştie cum aş fi… Am doar puterea cuvintelor. 🙂
Pingback: ziua a unsprezecea la universitate | DAP
Pingback: Medgidia îmbrăcată în straie de zăpadă – fotografii 2012 « Cosmin Stefanescu
Caracterul ultimilor presedinti de stat a lasat foarte mult de dorit , ma astept sa nu zica nimic, sa dea vina pe celelalte guverne care au condus tara, si pe criza nebuna a conducatorilor lumii. Scuze nu vedem de la nimeni, poate tot noi sa ne scuzam ca am ales asa oameni in parlament si presedentie. O zi faina.
Sa iasa pe post si sa recunoasca sincer ca nu mai are nici o solutie
Sau ma rog, ceva care sa aduca cat de cat cu asa ceva !
Si Udrea poate confirma ca nu se mai poate scoate absolut nimic de la el 😉
P.S. Singurul ministru care corespunde cat de cat postului pe care-l ocupa este Valeriu Tabara .
Am gasit ceva foarte nostim in multimea de sloganuri care dovedesc incaodata istetimea si umorul amar al romanilor :
” Nu suntem oi
Sa screti pe dealuri cu noi !”
A iesit. A zis. E bolnav cu nervii. Sa se pensioneze.
Oare, e bine sau e de jale … ca nu esti Basescu?!
Spiritul meu de lider manifestat de cand am intrat in viata comunitatii (clasa I) pana in studentie (cand am organizat prima greva din tara la o facultate privata si care, dealtfel, m-a „costat” bursa de studii echivalenta cu taxa anuala) s-a diluat pe parcursul inaintarii in viata. Nu-mi lipseste nici acum initiativa, doar ca orasele mici de provincie sunt locuite de oameni multumiti de ei si de starea lor. Asa ca n-am inspre ce sa-i conduc, n-ar iesi nici morti din tarcul lor. Asa incat, imi ramane sa-mi petrec viata sociala intr-un civism fara substanta si fara sens. As putea sa ma ocup cu literatura, dar la ce bun sa scrii literatura si sa te ocupi cu frumusetea intr-o lume pe sfarsite, cand nici macar nu esti genial? Basescu e, in fond, un om. S-a catarat pe muntele ticalosiilor pe care le-a facut impreuna cu altii si, cand a ajuns sus, a inceput sa creada ca sta pe un munte de piatra. Asa i-a placut sa creada. Nu poti ajunge acolo daca nu esti culpabil si santajabil. Nimeni (dintre aceia care cu adevarat trag sforile) n-are nevoie de oameni capabili si integri, doar de buni executanti care stiu sa minta atat de credibil incat sa creada chiar ei insisi. Deci n-am cum sa fiu (asemeni lui) Basescu. Si niciodata „acolo”.
Mesajul meu contine si cateva adevaruri. Pozitia noastra geostrategica nu mai inseamna nimic fara nicio forta de productie, fara capacitatea de a deveni autonom, in caz de calamitate, sa zicem. Suntem vraiste. Deci nu contam pentru nimeni decat, eventual, ca sursa de materii prime.
Ar fi o cale cu Agricultura. Dar e extrem de complicata si de anevoie. E foarte dificil sa aduci inapoi forta de munca din Europa, la niste conditii de viata inferioare celor de acolo. Dar nu e imposibil. Si, la urma-urmei, pamantul se poate lucra si cu chinezi, thailandezi sau, cum zicea un comentator sportiv care m-a distrat grozav: cu „turkmenistanezi”. Pentru ca asa au tot strigat „intelectualii” din tara asta carora nu le-a putit chiar asa de rau comunismul incat sa nu prospere ca niste tenii in colon, politicul a carmit nasul dinspre vecinii nostri estici. Era mai bun, mai curat si mai uscat aerul Atlanticului si America era mai mumoasa, mai laptoasa si mai smecheroasa. Doar ca America-i la 14 000 de kilometri. Si, oricum, nu-i pasa de Romania nici cat de apasii pe care i-au decimat. Dar au gasit aici un pupator de dosuri care le da tara gratis, ne si decimeaza, le da si aurul, numai sa-l tina pe el presedinte. La ce ne foloseste noua marea prietenie cu America, n-am inteles. Si cum rezolvam dusmania cu Rusia – de la care cumparam gaz! – tot nu stiu. Adica stiu, dar cred ca acum nu mai conteaza.
Regret enorm ca nu te pot contrazice la nici unul dintre cuvintele. Fiecare ne ingrijim sa nu ne pierdem micul privilegiu, legal ori ilegal – nu are importanta! -, tacem si … radem de cei care protesteaza. Putini si neorganizati, sunt prada „ordinarilor” (oameni de ordine) care se ingrijesc si ei … tot de micile lor privilegii, legale ori ilegale – nu are importanta!
Eu n-ar râs niciodată de cei care protestează. Îi iubesc. Ei sunt partea vie a României. Am fost şi eu trei zile în piaţă. Din păcate, sănătatea nu-mi permite mai mult. Şi, de fapt, încă n-a sosit clipa să ieşim toţi. Dar o vom face, negreşit. Nu pot să mă asociez cu oamenii ăştia care guvernează sau care se fac că sunt în opoziţie. Cu unii, nu cu toţi. Aici, organizaţia PSD este complet supusă frunzăverdelui. E o parodie de PSD. Există, însă, înfara organizaţiei, foarte mulţi intelectuali cu care rezonez, foarte mulţi oameni simpli cu care am în comun dispreţul pentru regimul băsescu şi cu care vorbesc aceiaşi limbă dar care n-ar intra în PSD-ul ăsta de-aici cu niciun chip, aşa cum arată el acum. Pur şi simplu cred că trebuie să am răbdare. Nu vreau decât ca România să fie o ţară normală iar eu să-mi văd de scris, fără să mă intereseze şi fără să ştiu cine e preşedinte, cine e premier şi cine preşedinte de consiliu judeţean.