Imagine: Eunion of homeless

Traian se plictisea şi nu prea. Dădu o tură pe Facebook, îi stârni pe unii, puse nişte strâmbe USL-ului, răsfoi dosarele câtorva deputaţi şi senatori, dosare care urmau să plece la DNA de unde „sursele” aveau să strecoare şopârle în presă, să aibă şi ăştia ce mesteca în weekend şi îl chemă pe Lăzăroiu.

– Mă, Sebi, crezi că e bună asta cu doi zero? România doi zero? Mai drept ar fi fost să-i zicem România doi ş-un sfert… – hăhăi fără să-l piardă din ochi, la propriu „ochi”, fiindcă-l urmărea cu singurul, întredeschis.

– Nu-nţeleg unde bateţi – râşni Sebastian.

– Eu nu prea bat. Ştii cum e, din bătaie poţi să mai scapi… Bun, asta cu televiziunea o las în seama ta. Deşi nu înţeleg ce-i cu restartul, când dai restart, treci prin zero, prin întuneric absolut.

– Da, da imediat sistemul reporneşte. Asta e şi ideea, că o să ne adresăm tinerilor, celor din urban care ştiu să umble pe-un calculator.

– L-ai învăţat şi pe Bondrea la calculator? – râse, amuzat, Traian.

– El nu e implicat. Adică …, pot să spun că se pricepe la psihologia mulţimilor, am avut nişte discuţii. Să ştiţi că nu e prost. E viclean de n-ai văzut. Are instincte. E perfect adaptat.

– Poate ne spune şi nouă cum îi luăm electoratul lui Dan Diaconescu televizor. După ce l-am făcut victimă şi l-am întărit, acu’ o face pe nebunu’. Tu cu restartul zici că te ocupi de ăştia tineri, care n-au ei prea multă şcoală dar sunt legaţi de calculatoare ca nişte roboţi. Şi cu prostimea? Cu ăştia din grote care cred în minuni ce facem? Auzi, poate faci tu o emisiune – parcă te şi văd – în care mergi pe jar, dormi pe cuie, faci baie la copcă. Pentru ăştia săriţi bine de pe fix, yoghinii…

– Erau doar nişte declaraţii, doar nu credeţi că fac aşa ceva. Era o metaforă – ziceam că pot trăi în orice condiţii – nu c-aş face aşa ceva. Da’ sigur că putem să facem şi nişte emisiuni cu adresabilitate la paria… Oamenii nu pot trăi fără credinţa în supranatural. Mai ales când nu mai ai nicio speranţă…

– Păi să-i aducem acolo! Să nu mai aibă nicio speranţă, să ajungă în cea mai cruntă disperare şi pac! venim noi cu raza…

– Păi cei mai mulţi au ajuns deja la zero. Le-am luat cam tot. Bani n-au, alimente n-au, căldură n-au, medicamente n-au, cultura n-au …

– Nu-i aşa? Şi uite-i că trăiesc! Şi chiar speră! De unde le vine dorinţa asta de a trăi fără nimic? Eu nici nu mă pot imagina fără … fără nimic.

– Asta nu pot să vă spun. A zis Dostoievski ceva … Că există în om o dorinţă irepresibilă de a trăi în pofida a orice.

– Da’ vreun filozof de-al tău n-a zis nimic? Ştii că mă enervează ruşii. Şi în România nici nu prea sunt din ăştia … slavi. Românii  au altă psihologie. Dar încă n-am reuşit să descopăr care-i limita de jos.

– Ca să manipulezi o masă, trebuie s-o deculturalizezi, s-o despoi de identitate, adică s-o reduci la instincte. Să-i anulezi visele. Nici să nu se mai gândească la altceva decât la lupta zilnică pentru supravieţuire. Îi mai şi asmuţi pe unii împotriva altora. Că ăia au un cartof, că ăilalţi au o pară. Fiecare realizează imediat că el n-are cartoful sau n-are para. Şi pe urmă vii tu cu o soluţie! Şi le spui că le dai la fiecare o pară şi un cartof, ba chiar câte două pere şi câte doi cartofi.

– Bă, Sebi, ăştia sunt imprevizibili. Şi nu sunt toţi proşti. Vezi că mai apare câte unul care le spune că perele şi cartofii sunt la noi, la PD-L. Îţi spun eu, românii nu se încadrează în categorisirile alea de le fac intelectualii tăi. Ăştia nu sunt în cărţi. De la migratori până la austro-ungari, trecând pe la turci, romani, huni, tătari, evrei, nemţi, ruşi, n-a reuşit nimeni să-i distrugă complet, să-i subjuge de tot, să-i scoată din istorie! De ce crezi c-am reuşi noi?

– Ei, ăia nu erau organizaţi. Voiau doar să obţină resurse, nu erau focusaţi pe populaţie. I-au folosit doar la muncile grele, i-au sclavizat dar le-au lăsat libertatea interioară, obiceiurile, n-au intervenit în psihologia lor. Ori, noi, tocmai aici lucrăm. Îi impregnăm pe copii cu dispreţ şi scârbă pentru România, pentru istoria ei, falsificată desigur, pentru părinţii lor. Pe adulţi i-am deturnat, i-am buimăcit. Am introdus ura şi suspiciunea generalizată în întreaga populaţie. Sunt ai noştri, domnu’ preşedinte. N-au scăpare.

Recomandări: Ioan Usca, Gabriela Elena, Rokssana, Nicu Scutaru, VizualW,  Schtiel, Raza mea de soare, Teo Negură, Augustin Rădescu.

Anunțuri