Cerul care doare

Am nevoie de altceva. Am nevoie de un cer care să stea tot

timpul deschis

ca o uşă batantă înţepenită cu o piatră

luată din stradă. Am nevoie

de un cer bătrân, obosit,

un cer care să îşi ceară iertare mult  mai des

că a fost în altă parte. Un cer care spune

că nu eu sunt de vină, de vină e cerul

din mine

care doare

Dezăpezirea

Nu mă lăsa singură,

fă-mi o casă fără ferestre şi fără pereţi, o casă

în care să locuiesc în golul uşilor interioare

şi ceilalţi să treacă prin mine ca printr-o piaţă de flori

sub zăpadă, să înainteze cu lopeţile în mâini, să îşi facă loc

în lumina mea nemişcată

Specialistă în începuturi

Sunt specialistă în începuturi, am începuturi de toate culorile,

începuturi de zi pe marginea patului când tu te închei la cămaşă

şi-mi spui că s-a terminat, începuturi cu mama care împătureşte

în fiecare dimineaţă zăpada moale de faţa lui tata. Începuturi cu

cărţi pe care nu o să le scriu niciodată, începuturi cu prieteni şi

pahare de vin, cu trenuri întârziate chiar şi începuturi cu

bunicile mele întoarse

cu faţa la singurătatea lor fetală,

până la urmă mă gândesc că până şi moartea

e un fel de ţară unde toţi suntem copii

şi toţi suntem părinţi astfel încât

să ne putem odihni pe rând

într-o sală de aşteptare

mai mare

###

Anca este o mare poetă, din punctul meu subiectiv de vedere. Nu ştiu dacă e prezentă aici, la Reşiţa, la Festival, n-am reuşit să găsesc lista participanţilor, dar poemele ei dau chenar şi culoare caietului festivalului.