Nazat!

„Gata cu democraţia, capul la fund!” – aşa a sunat directiva europeano-yankee.

Acest exerciţiu de-a „uite băsescu, nu-i băsescu!” a avut rolul să ne bage bine minţile-n cap şi să vedem clar – orbi de-am fi – cine conduce cu adevărat ţărişoara noastră fostă bogată, doar frumoasă. Alt sens nu văd acestei suspendări fără noimă. Să înţelegem odată pentru totdeauna că suntem sclavi, sclavi, sclavi, sclavi, cu toţi reprezentanţii de-i alegem şi-i numim demnitarii noştri în legislativ, cu toată vrăjeala instituţională, cu gogoriţa separării puterilor în stat şi aşa mai departe.

Democraţia este doar un cuvânt. În Republica România el nu are niciun conţinut. Este gol şi lipsit de sens.

Toţi se tânguie: „Vaaaai! Nu ne dă ioropa fonduri! Nu ne mai acordă împrumuturi!!! N-o să avem bani pentru pensii şi salarii!!!” Dar unde-i economia României, prieteni?!!! Şi, pentru ca să primim baniii aceia, îl montăm pe pupilul d-nei Merkel la loc, la pupitrul de unde se va vinde Roşia Montană şi ce-a mai rămas nevândut, în timp ce noi vom fi decimaţi în continuare, cu noua Lege a Sănătăţii (care, cică, e-n dezbatere) şi cu un sistem criminal bine pus la punct.

Păi, bine, măi mironosiţe mici şi drăgălaşe care faceţi politică! A cui e petrolul şi ale cui sunt rafinăriile României? Ale Austriei (care-i şi ea pe la preşedinţia UE)!. Ia spuneţi-le nemţălăilor: luaţi-vă voi înapoi banii voştri cu care, cică, aţi cumpărat resursele de petrol şi rafinăriile şi jos labele de pe decizia politică! Ale cui sunt firmele care exploatează masă lemnoasă, care ne defrişează pădurile şi ne chelesc munţii? Ale cui sunt firmele care au ajuns până sub pietrele munţilor şi vând apa noastră, a noastră, ca fiind a lor? Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe! Repetăm figura din ’47! Le naţionalizăm. Bonjour şi-un praz verde!

Şi propunem noi un Referendum cu tema: Doriţi ca România să mai fie membră a Uniunii Europene?

Răspunsul este mai mult decât previzibil. Or să ne expulzeze românii din Europa! Ei, şi? Ne-apucăm şi noi să reconstruim România, să avem grijă de copiii noştri, de bătrânii noştri, de noi, de credinţa noastră, de ceea ce înseamnă România cu adevărat, ce abia se mai zăreşte din mlaştina unui aşa-zis capitalism, în fond, o nouă formă a colonialismului.

Jos labele pe de România!

Ieşirea din grotă

Etichete

jos basescu, regimul criminal basescu traian

Asistăm la zbaterile inevitabile în care-şi dă obştescul sfârşit regimul Băsescu. Precum balaurul din poveste, căruia, dacă-i tai un cap răsar două în loc, aparatul băsist clamează isteric, se trânteşte convulsiv prin studiouri, ba chiar, pe alături, îşi iveşte în colţul gurii rele firicelul mic de salivă otrăvită. E un spectacol scârbos şi grotesc.

Este fotografia limpede a ceea ce ne-a fost impus de către conclavul ce-şi manifestă hegemonia în statele slabe, fără aliaţi puternici şi stabili. N-o să fac un recurs la memorie, însă vă cer să vă amintiţi în ce condiţii a fost ales Traian Băsescu, ofiţerul de securitate şi „fost comunist” (cum el însuşi s-a descris în ultima confruntare televizată cu Adrian Năstase, înainte de prezidenţialele din 12 decembrie 2004.) Adrian Năstase era o „nucă tare”, nu s-a oferit să se aşeze preş în faţa intereselor economice de tot felul şi nici n-a convenit că ne va oferi, ca ţară, pe degeaba. Astăzi plăteşte superbia orgoliului de atunci, a patriotismului bine disimulat pentru că n-a spus niciodată explicit că „nu-şi vinde ţara”. Conclavul a găsit, în fine, veriga slabă, pe cel dispus să ne ofere pe tavă, să cupleze la ideea de neantizare a poporului, de zdobire a bătrânilor şi bolnavilor, de spoliere totală a resurselor. Iată-l, l-am putut vedea „la treabă” în aceşti opt ani ale „mandatelor sale”. Ţara geme, sărăcia e suverană, administraţia e vraişte, nu se respectă nicio lege, relaţiile interumane au luat chipul şi asemănarea conducătorului, atmosfera e una încarcată de ură, dispreţ şi nesiguranţă. Regimul de tip securist şi fascist al lui Traian Băsescu a ajuns la apogeu şi-şi trăieşte acum apoteotic, moartea.

Ne-a fost dat să trăim din nou teroarea, frica, groaza. Deşi nu are aparenţa şi trăsăturile unei dictaturi, regimul „dezbină şi controlează” este omniprezent. În vânzoleala anarhică ce domneşte în România, agenţii lui Băsescu lucrează, dezinformează, manipulează, adună informaţii şi intimidează. Încearcă prin toate mijloacele să-şi conserve puterea pentru ca, reinstaurat la Cotroceni, să dea lovitura de graţie României.

Trebuie să-l împiedicăm să ne îngenunchieze definitiv. Cei care simt româneşte, cei care ştiu istoria adevărată a acestei ţări, cei care au suferit cu ea şi s-au bucurat cu ea, cei cre i-au visat un viitor şi au şi lucrat pentru el, să ne adunăm şi să împiedicăm falsificarea istoriei. Să ne întoarcem la demnitate şi la patriotism, la iubirea de ţară şi la credinţa în destinul nostru ca popor român!

Să trimitem în grotele din care s-a ivit regimul criminal al lui Băsescu!

Tudor Gheorghe

“Eu nu mă tem de lupii maturi,
Le tai un cal bătrân şi-i saturi,
Dar ce ne facem cu căţeii
Care în numele ideii
De revoluţie – se-ngraşă
Şi-abia despachetaţi din faşă
Încep să scoată colţii tineri
Şi-o muşcă şi pe Maica Vineri
Dacă la ora programată
N-au porţia asigurată…
Căci sunt şcoliţi şi cu pretenţii,
Sunt rude toţi cu dizidenţii,
I-a chinuit nomenclatura
Şi-a trebuit să-şi ţie gura…
De-aceea vor acum să muşte:
Să n-aibă cine să-i împuşte”…

România glisând pe poante

Etichete

barosso, Comisia Europeana, mark gittenstein, phillip gordon

Sărman popor român! … În atâtea împrejurări vitrege ale istoriei ţi-ai dovedit uriaşa răbdare şi necontenita înţelepciune, lăsând să treacă, neridicând de jos sabia, ba chiar ţi-ai statuat o veritabilă filozofie a non-combatului drept ethos: „Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie”.

Huni, pecenegi, cumani, vizigoţi, ostrogoţi, avari, romani, turci, greci, slavi, tătari au năvălit peste paşnica ta ţară şi i-au înhăţat bogăţiile, femeile, copiii.

Tot astfel se întâmplă şi astăzi, doar că mijloacele sunt sofisticate şi diplomatic justificate, alambicate şi prezentate de o media aflată în totală sclavie. Multinaţionalele ţi-au năruit industria, spolierea ţăranului a distrus agricultura, hoardele gulerelor albe ţi-au cerut să vinzi pe nimic, să-ţi înstrăinezi resursele, să-ţi defrişezi pădurile, să-ţi scoţi la mezat apa şi, mai ales să-ţi trimiţi în bejenie, în sclavie modernă, tinerii şi adulţii, plecaţi să sporească PIB-ul altor state. Acasă ţi-au rămas bătrânii – vânaţi prin toate mijloacele spre a fi decimaţi -, copiii, lăsaţi la voia întâmplării şi la mila soartei (pentru că nimănui nu-i pasă de ei) şi bolnavii – îndepărtaţi şi ei de mijloacele prin care ar putea să-şi lungească numărul zilelor.

România a devenit un lazaret în care se târăsc muribunzii, în care urlă de singurătate bătrânii cei neputincioşi şi în care copiii sunt prostituaţi şi îndemnaţi spre distrugere, droguri, sex şi promiscuitate încă de la cele mai fragede vârste.

Cei valizi, bucuroşi de plinătatea puterilor lor, trec înainte indiferenţi cu răceala fascistului cinic. „Ducă-se dracului cei neputincioşi, cei fără şansă, cei fără mijloace de a rezista! Să moară! Ce nevoie avem de bătrâni, de bolnavi şi de copii? De ce să educăm toţi nevolnicii? Doar cei viguroşi şi puternici să supravieţuiască!”

Acesta este mesajul subliminal al Noii Drepte, o adunătură de derbedei lipiţi de pulpana prezidenţială, fie ea şi suspendată. Peste turpitudinea instaurată şi multiplicată de regimul băsist în aceşti 8 ani de negare a oricărei valori şi de culpabilizare a oricărei entităţi care nu e de acord cu filozofia prostiei, a glumei groase, sexiste, a râgâitului şi băşitului în prime time, se adaugă interesul gregar – devenit explicit în ultima vreme – al Occidentului pentru păstrarea slugii preasupuse în fruntea României. S-au găsit tot felul de slugoi, feminini sau masculini, în engleză, germană sau altă limbă care să ne spună că nu-i adevărat ce trăim, doar ni se pare. Pentru că un întreg aparat de stat, diplomatic, cultural şi informativ le-a lins tălpile şi scuipatul în aceşti opt ani, au ajuns să-şi închipuie că întregul popor e unul de spinări încovoiate şi, eventual, decerebrat.

Nu există un bărbat de stat, în România. Nu există verticalitate. Ne-am topit şi diluat cu totul demnitatea, mereu atenţi, cu coada ochiului, la gesturile başibuzucilor de la Noua Poartă, fie ea din Europa sau de peste ocean. În orice democraţie de oriunde, ambasadorul Statelor Unite, mister Mark Gittenstein ar fi fost expulzat. Acesta e răspunsul firesc al imixtiunii impardonabile în politica noastră înternă. Dar nu are cine să-l dea. Noi nu dăm răspunsuri, noi facem sluj. Dansăm pe poante în baletul „Moartea lebedei”. Iar lebăda este, figurativ, chiar poporul român.

Cei care-şi închipuie că 7 milioane de cetăţeni vor accepta să fie călcaţi, pişaţi şi căcaţi pe cap de un ambasador obscur şi incult sau de câţiva inşi aflaţi în solda agenţiilor, inşi care vociferează isteric pe reţelele de socializare şi în gazete penibile, vor avea o surpriză. Poporul român nu poate fi ingorat, nu poate fi ucis, nu poate fi scos înafara istoriei.