„Gata cu democraţia, capul la fund!” – aşa a sunat directiva europeano-yankee.

Acest exerciţiu de-a „uite băsescu, nu-i băsescu!” a avut rolul să ne bage bine minţile-n cap şi să vedem clar – orbi de-am fi – cine conduce cu adevărat ţărişoara noastră fostă bogată, doar frumoasă. Alt sens nu văd acestei suspendări fără noimă. Să înţelegem odată pentru totdeauna că suntem sclavi, sclavi, sclavi, sclavi, cu toţi reprezentanţii de-i alegem şi-i numim demnitarii noştri în legislativ, cu toată vrăjeala instituţională, cu gogoriţa separării puterilor în stat şi aşa mai departe.

Democraţia este doar un cuvânt. În Republica România el nu are niciun conţinut. Este gol şi lipsit de sens.

Toţi se tânguie: „Vaaaai! Nu ne dă ioropa fonduri! Nu ne mai acordă împrumuturi!!! N-o să avem bani pentru pensii şi salarii!!!” Dar unde-i economia României, prieteni?!!! Şi, pentru ca să primim baniii aceia, îl montăm pe pupilul d-nei Merkel la loc, la pupitrul de unde se va vinde Roşia Montană şi ce-a mai rămas nevândut, în timp ce noi vom fi decimaţi în continuare, cu noua Lege a Sănătăţii (care, cică, e-n dezbatere) şi cu un sistem criminal bine pus la punct.

Păi, bine, măi mironosiţe mici şi drăgălaşe care faceţi politică! A cui e petrolul şi ale cui sunt rafinăriile României? Ale Austriei (care-i şi ea pe la preşedinţia UE)!. Ia spuneţi-le nemţălăilor: luaţi-vă voi înapoi banii voştri cu care, cică, aţi cumpărat resursele de petrol şi rafinăriile şi jos labele de pe decizia politică! Ale cui sunt firmele care exploatează masă lemnoasă, care ne defrişează pădurile şi ne chelesc munţii? Ale cui sunt firmele care au ajuns până sub pietrele munţilor şi vând apa noastră, a noastră, ca fiind a lor? Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe! Repetăm figura din ’47! Le naţionalizăm. Bonjour şi-un praz verde!

Şi propunem noi un Referendum cu tema: Doriţi ca România să mai fie membră a Uniunii Europene?

Răspunsul este mai mult decât previzibil. Or să ne expulzeze românii din Europa! Ei, şi? Ne-apucăm şi noi să reconstruim România, să avem grijă de copiii noştri, de bătrânii noştri, de noi, de credinţa noastră, de ceea ce înseamnă România cu adevărat, ce abia se mai zăreşte din mlaştina unui aşa-zis capitalism, în fond, o nouă formă a colonialismului.

Jos labele pe de România!