Etichete

, , , , ,

Pictura: Artnow.ru

Mă gândeam de dimineaţă că trebuie să scriu ceva; altfel, cu sincope prelungite, viaţa blogului se rarefiază şi, la o vreme, se înstrăinează de mine.

Am aşteptat cu interes distrat decernarea premiului Nobel pentru literatură; n-am crezut că Mircea Cărtărescu ar avea vreo şansă (dacă România ar conta pe harta politică a lumii, sau cei care decid ar avea vreun interes în ce ne priveşte, da, ar fi avut), eram doar curioasă încotro se-ndreaptă busola.

Deşi ciocolata chinezească nu e vreo delicatesă – îmi amintesc perfect gustul dulceag, leşios, înecăcios, al ciocolatei „Shangai”, de dinainte de ’89 – şi nici nu cred că Mo Yan ar fi mâncat în exces, iată că el duce în China onoranta distincţie a talentului şi muncii lui. Din ce povestesc sinologii, pare să fie binemeritat. Sigur, nu putem neglija contextul politico-economic – China este o mare putere tinzând să devină întâia. Firesc, într-un fel.

Din SUA vin ecourile confruntării electorale pentru preşedinţie. Un soi de teatru al cărui scenariu e scris de hunta militară direct interesată iar actorii interpretează după posibilităţi, mimând o democraţie care nu mai convinge pe nimeni (întotdeauna câştigă cine trebuie). Contează doar căile de a ajunge la stăpânirea resurselor din Orientul Mijlociu. Iar, pentru asta, va fi ales cel mai servil sau mai şantajabil, mai uşor de supus.

Iar Europa nu reuşeşte să-şi găsească o voce comună, o voinţă comună şi, mai ales, nu-şi vede propriul interes. Încercarea de a fuziona BAE Systems cu EADS – două companii care produc echipamente militare şi aero-spaţiale –  a eşuat. Fuziunea ar fi propulsat noua companie pe locul 1 în lume; eşecul negocierilor menţine compania americană Boeing în top.

Un avion de linie sirian care efectua o cursă între Moscova şi Damasc a fost interceptat în spaţiul aerian turc şi obligat să aterizeze la Ankara. Premierul turc, Recep Tayp Erdogan, a declarat că avionul transporta muniţii şi material militar.
Povestea pare cusută cu aţă luminiscentă;  în niciun caz  Moscova nu poate fi atât de naivă încât să trimită echipamente militare cu un avion civil. În această ecuaţie (NATO-Rusia şi interesele NATO în Siria) se înscrie şi contramandarea vizitei pe care Vladimir Putin urma să o întreprindă în Turcia, pe 15 octombrie. În opinia mea, rădăcina acestei animozităţi o reprezintă proiectul Nabucco, un gazoduct care urmăreşte eliminarea Rusiei ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, conducta urmând să lege câmpurile de gaz din Asia Centrală de Europa, traversând teritoriul Turciei şi Europei de Est.

Politica mondială se învârte în jurul resurselor, accesului la ele şi a banilor. Poate că e firesc să fie aşa. Poate că lipseşte ceva… Poate lipseşte dimensiunea spirituală sau a ajuns să fie îngropată sub munţi de interese. Poate că etica, morala pământenilor a fost îngustată mereu şi va fi subţiată până va ajunge să dispară. Este omul şi altceva decât nevoile sale primare? Poate să viseze, să se desăvârşească, să fie bun şi iertător dacă nu-i sunt satisfăcute aceste nevoi? E greu de răspuns. Până-l vom afla, urmărim în continuare acest spectacol sângeros în care suntem – uneori fără să ne dăm seama – actori.

Recomandări: Ioan Usca, băsărica, G1b2i3, Almanahe, Cella, Motanul filozof, Ziarul lui Ipu.

Anunțuri