Etichete
Ankara, Orientul Mijlociu, Recep Tayp Erdogan, Russia, Senat, Siria
Pictura: Artnow.ru
Mă gândeam de dimineaţă că trebuie să scriu ceva; altfel, cu sincope prelungite, viaţa blogului se rarefiază şi, la o vreme, se înstrăinează de mine.
Am aşteptat cu interes distrat decernarea premiului Nobel pentru literatură; n-am crezut că Mircea Cărtărescu ar avea vreo şansă (dacă România ar conta pe harta politică a lumii, sau cei care decid ar avea vreun interes în ce ne priveşte, da, ar fi avut), eram doar curioasă încotro se-ndreaptă busola.
Deşi ciocolata chinezească nu e vreo delicatesă – îmi amintesc perfect gustul dulceag, leşios, înecăcios, al ciocolatei „Shangai”, de dinainte de ’89 – şi nici nu cred că Mo Yan ar fi mâncat în exces, iată că el duce în China onoranta distincţie a talentului şi muncii lui. Din ce povestesc sinologii, pare să fie binemeritat. Sigur, nu putem neglija contextul politico-economic – China este o mare putere tinzând să devină întâia. Firesc, într-un fel.
Din SUA vin ecourile confruntării electorale pentru preşedinţie. Un soi de teatru al cărui scenariu e scris de hunta militară direct interesată iar actorii interpretează după posibilităţi, mimând o democraţie care nu mai convinge pe nimeni (întotdeauna câştigă cine trebuie). Contează doar căile de a ajunge la stăpânirea resurselor din Orientul Mijlociu. Iar, pentru asta, va fi ales cel mai servil sau mai şantajabil, mai uşor de supus.
Iar Europa nu reuşeşte să-şi găsească o voce comună, o voinţă comună şi, mai ales, nu-şi vede propriul interes. Încercarea de a fuziona BAE Systems cu EADS – două companii care produc echipamente militare şi aero-spaţiale – a eşuat. Fuziunea ar fi propulsat noua companie pe locul 1 în lume; eşecul negocierilor menţine compania americană Boeing în top.
Un avion de linie sirian care efectua o cursă între Moscova şi Damasc a fost interceptat în spaţiul aerian turc şi obligat să aterizeze la Ankara. Premierul turc, Recep Tayp Erdogan, a declarat că avionul transporta muniţii şi material militar.
Povestea pare cusută cu aţă luminiscentă; în niciun caz Moscova nu poate fi atât de naivă încât să trimită echipamente militare cu un avion civil. În această ecuaţie (NATO-Rusia şi interesele NATO în Siria) se înscrie şi contramandarea vizitei pe care Vladimir Putin urma să o întreprindă în Turcia, pe 15 octombrie. În opinia mea, rădăcina acestei animozităţi o reprezintă proiectul Nabucco, un gazoduct care urmăreşte eliminarea Rusiei ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, conducta urmând să lege câmpurile de gaz din Asia Centrală de Europa, traversând teritoriul Turciei şi Europei de Est.
Politica mondială se învârte în jurul resurselor, accesului la ele şi a banilor. Poate că e firesc să fie aşa. Poate că lipseşte ceva… Poate lipseşte dimensiunea spirituală sau a ajuns să fie îngropată sub munţi de interese. Poate că etica, morala pământenilor a fost îngustată mereu şi va fi subţiată până va ajunge să dispară. Este omul şi altceva decât nevoile sale primare? Poate să viseze, să se desăvârşească, să fie bun şi iertător dacă nu-i sunt satisfăcute aceste nevoi? E greu de răspuns. Până-l vom afla, urmărim în continuare acest spectacol sângeros în care suntem – uneori fără să ne dăm seama – actori.
Recomandări: Ioan Usca, băsărica, G1b2i3, Almanahe, Cella, Motanul filozof, Ziarul lui Ipu.
Gabriela Savitsky 
Oamenii sunt ciudaţi! Firesc ar fi să porneşti războaie pentru Donizetti, nu pentru fleacuri…
Pentru Debussy, mai degraba…
Eu cred că tot ce ai prezentat este notabil.
Vorbeai de Europa! Iată că azi, Europa a luat Premiul Nobel pentru pace. Nu chiar Europa, ci Uniunea Europeană! Barroso era fericit!
Pingback: Evenimente. America, UE, Romania… « Motanul Incaltat
Pingback: Turcisme | Nicu Scutaru
Oare cine i-o fi dat premiul nobel pentru pace ?!
Scandalos !!!
MAI MULTE LIMBI, O SINGURĂ VOCE
“Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat, o religie ateistă, nihilistă… o religie, care va deveni obligatorie pentru toţi.”
Planul ocult de cucerire a Europei se desfăşoară sub ochii noştri şi cu acceptul nostru. Al III-lea Război Mondial are loc chiar acum. Nu cu tunuri, ci cu vorbe. Nu cu armate, ci cu aşa-zişii “politicieni” corupţi.
Vrem sau nu, ne opunem sau nu, în final Europa va fi cucerită.
Ce se întâmplă? Ce reprezintă de fapt Uniunea Europeană?
Uniunea Europeană este un proiect conceput încă de la începuturile sale ca promovând interesele unei elite industrial/financiare în aşa fel încât să “scape” de sub controlul naţional. Ideea fundamentală a Comunităţii Europene a fost să se erodeze puterea şi autoritatea statelor naţionale tocmai pentru a se da frâu liber acestor interese industrial-financiare.
În anii 1980 Consiliul European a pus în circulaţie un afiş interesant, înfăţişând Turnul Babel (reprodus după o pictură din 1563 a pictorului flamand Peter Brueghel cel Bătrân). O macara în jurul căreia se văd nişte muncitori, stelele Uniunii Europene precum şi sloganul “Mai multe limbi, o singură voce”, completează imaginea.
Semnificaţia este cât se poate de clară: construirea unui nou turn Babel a început în forţă.
Babel era un oraş unde întreaga omenire era unită, toţi oamenii vorbind o singură limbă. Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false. Însă Dumnezeu (scris în ebraică YHWH; tradus în română ca Yahweh, Iehova, sau cel mai adesea, Domnul), văzând că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat limbile şi a împrăştiat oamenii pe tot Pământul).
Turnul EuroBabel cum a fost supranumit, chiar a fost construit la Strasbourg şi în el se găseşte acum Parlamentul European. Clădirea a fost inaugurată în 1999.
Edificiul din Strasbourg este locul şi unui alt simbol păgân adoptat de UE, pe unul din pereţii interiori fiind zugrăvită răpirea Europei de către Zeus. Potrivit legendei greceşti, Zeus a dorit să se înfrupte din nurii prinţesei feniciene Europa. Ca să îi intre în graţii, el s-a transformat într-un taur de o frumuseţe răpitoare şi a îngenuncheat la picioarele tinerei. Aceasta s-a urcat pe taur, care a plonjat în apă, a înotat până în insula Creta, răpind-o pe frumoasa prinţesă. “Cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să o repete”. Pentru cei avizaţi, actualitatea clasicului dicton sare în ochi atunci când privim similitudinile dintre mitul fondator al Europei şi naşterea modernă a Uniunii Europene. Potrivit legendei, acum 4500 de ani, minciuna, seducţia şi violul au fost armele folosite de Zeus, travestit într-un taur alb, pentru a pune mâna pe frumoasa prinţesă feniciană Europa. Astăzi, aceleaşi metode – secretomania, dirijismul dim umbră şi violul conştiințelor – sunt utilizate de “arhitecţii” proiectului european pentru a ispiti un întreg continent şi a-l face să cadă în braţele celui care va fi echivalentul contemporan al tatălui păgân al zeilor antici.
Semnificaţia statuii este următoarea:
– populaţia vede o Europă frumoasă şi mândră călare pe un taur puternic (o economie puternică).
– de fapt taurul îl reprezintă pe ZEUS (masonii) care prin minciuna şi înşelătorie pun mâna pe Europa şi o răpesc. De menţionat faptul că Europa s-a lăsat păcălită şi de bună voie s-a urcat pe taur (ţările Europei de bună voie au intrat în comunitate).
UE, cel mai “grandios” şi mai “democratic” proiect din istoria modernă a omenirii, aşa cum este caracterizat de liderii continentului, e în realitate opera unei elite oculte, care a construit pas cu pas, din umbră, edificiul european.
Scena seducerii este pictată şi la Bruxelles, pe bolta celuilalt sediu al Parlamentului European, pe o suprafaţă de trei ori mai mare decât mărimea naturală a personajelor. Mai mult, europenii care vizitează capitala UE se pot “delecta” privind statuia plasată chiar în faţa sediului Consiliului European, în care Europa este înfăţişată călărind taurul zeiesc.
Acest simbol este reprodus şi pe timbre, cum a fost cel emis cu ocazia alegerilor parlamentare din Marea Britanie, în 1979, sau pe moneda euro comemorativă pusă în circulaţie în Italia, unde Europa, aşezată pe taur, este reprezentată ţinând în mână un stilou şi Constituţia Europeană. Nici nu se putea găsi ceva mai “sugestiv”.
DEJA TOATE ACESTEA SE ÎNTÂMPLĂ
Europa nu a putut fi cucerită prin razboi, dar va fi cucerită prin mijloace economice şi financiare. Enorma presiune financiară la care este supusă România în momentul de faţă nu are alt scop decât cucerirea ei.
Când nu mai ai frontiere, nu mai ai monedă naţională, nu mai ai armată, ţi-au distrus industria şi agricultura, sistemul de învăţământ şi de sănătate, ţi s-au furat toate resursele şi eşti obligat să te supui legilor comunităţii europene, eşti deja cucerit. Traian Băsescu ştia acest lucru în momentul când România semna acordul cu FMI. În mai 2010, referindu-se la programul FMI, Băsescu declara: “Traian Băsescu: Acest program ne menţine suveranitatea. Ţările care sunt în mare dificultate financiară cedează mare parte din suveranitate.” În iulie 2010 “Angela Merkel propune ca ţările-membre UE care fac excese bugetare să-şi piardă suveranitatea.” Deci întâi ne îndatorează prin acordul cu FMI, fluturând ideea că luăm împrumut ca să putem plăti pensiile şi apoi ne preiau suveranitatea şi ţara va fi practic condusă de “investitorii care vor cumpăra obligaţiunile statului respectiv”. Ce va urma? Putem să ne dăm seama din declaraţia lui Rocco Buttiglione, fost candidat nominalizat de preşedintele Comisiei Europene: “Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat, o religie ateistă, nihilistă … o religie, care va deveni obligatorie pentru toţi.” SISTEMUL este atât de bine conceput încât s-a gândit şi la cei săraci, la CEI CE VOR SĂ SE REFUGIEZE în păduri, să evadeze şi să fugă de controlul total. Astfel LEGEA 171/2010: prevede că nu doar copacii sunt ai statului în PĂDURI, ci şi ciupercile, murele, perele pădureţe, plantele medicinale, peştele din apele de munte, din crescătorii, bălţi şi iazuri din fondul forestier, răşina etc., iar recoltarea lor constituie contravenţie şi se pedepseşte. (Vezi Legea 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial 513 din 23 iulie 2010).
– Va urma desfinţarea parlamentelor naţionale, desfiinţarea funcţiei de şef al statului (probabil vor mai fi 1 sau 2 alegeri prezidenţiale şi gata).
– Va exista un singur parlament, cel european şi un singur preşedinte al Europei.
– La noi va fi numit probabil un guvernator, iar ţara va ajunge o anexă a marilor puteri.
– Pentru ca suveranitatea ţării să poată fi transferată cât mai uşor către cei ce vor conduce în final întreaga lume, este necesar ca statul să fie cât mai suplu iar funcţiile lui să fie reduse la minim. De aceea e nevoie de concedieri masive în sistemul bugetar, de vânzarea tuturor activelor de stat şi desfinţarea serviciilor publice, învăţământ, sănătate etc.
Toti conducatorii pe care i-am avut de la aşa-zisa Revoluţie încoace ne-au trădat şi ne-au vândut.
Argumente referitoare la cele prezentate mai sus încep să vină din ce în ce mai multe şi într-un ritm accelerat, ceea ce înseamnă că am intrat deja în zona periculoasă în care destinele noastre, ale fiecăruia, vor fi pentru un timp în mâna celor care fac aceste jocuri şi noi nu avem cum interveni. Trecerea aceasta forţată prin tumultul istoric pe care îl trăim se va lăsa şi cu victime colaterale, aşa că cine rezistă şi scapă e bine, iar cine nu… asta e… Lupta împotriva populaţiei se duce pe toate planurile: religios, politic, economic, financiar, social, cultural, mediatic, medical.
Scopul final este reducerea populaţiei globului sau înrobirea ei, eliminarea clasei de mijloc (va exista doar un grup elitist de bogaţi care vor conduce lumea şi restul populaţiei vor fi săraci şi supuşi) şi instaurarea Noii Ordini Mondiale în care un Guvern Mondial unic va conduce şi controla toată planeta.
În mod normal, informaţiile probate şi argumentate, prezentate mai sus, precum şi o mulţime de alte informaţii de acest tip, ar trebui să reprezinte ştiri de primă mână pentru mass-media. Şi totuşi televiziunile şi presa în general nu suflă o vorbă despre aceste lucruri. Nici măcar să fie prezentate ca fapt divers sau curiozităţi. Nu v-aţi întrebat de ce? Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Niciodata nu o să aflaţi aceste lucruri privind la televizor.
Întemeierea Uniunii Europene prin fraudă
Actul de întemeiere al Uniunii Europene s-a bazat pe o fraudă grosolană, fiind una dintre cele mai mari operaţiuni de manipulare colectivă din istoria omenirii. Tratatul de la Roma, semnat în urmă cu o jumătate de secol, a fost de fapt un document cu pagini goale, parafat cu mare pompă de lideri care au interpretat magistral commedia dell’arte pusă în scenă în capitala Italiei. Dezvăluirile şocante făcute de unul dintre protagoniştii ceremoniei desfăşurate la 25 martie 1957 au confirmat cele mai sumbre temeri ale celor ce văd în proiectul construcţiei europene materializarea unei utopii pentru subiecţii expuşi consecinţelor acesteia. Existenţa atâtor momente controversate în procesul de constituire a Uniunii Europene, marcat de la punctul zero şi până în prezent de fraude, conspiraţionism şi eludarea regulilor democratice naşte în mod legitim următoarea întrebare: ce forţe se află la cârma proiectului UE şi ce scopuri sunt urmărite?
Un posibil răspuns la această întrebare este dat de prestigiosul istoric César Vidal, potrivit căruia, pentru a înţelege ce se întâmplă în Europa trebuie luat în considerare fenomenul francmasoneriei. În cartea “Masonii: Istoria celei mai puternice societăţi secrete”, apărută la editura Planeta, 2005, Vidal documentează rolul discret dar imens jucat de francmasoni în formarea Uniunii Europene. Spre exemplu, istoricul spaniol afirmă că “proiectul Constituţiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” (fost preşedinte al Franţei în perioada 1974-1981, preşedintele Convenţiei Europene care a redactat textul tratatului constituţional – n.a.), că “masonii controlează Internaţionala Socialistă şi s-au înfiltrat puternic în partidele de dreapta” şi că aceştia exercită “o influenţă masivă în lumea comunicaţiilor şi în special în educaţie, justiţie şi forţele armate.” Referirile privind rolul jucat de Valery Giscard d’Estaing în geneza tratatului UE şi-au găsit o confirmare şi în mărturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Într-o alocuţiune rostită în acest an la Bruxelles, Bukovsky a dezvăluit că, în ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale (organizaţie privată care grupează aproximativ 300-350 dintre cei mai influenţi lideri politici şi economici ai planetei), formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla – probabil într-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta.” Bukovsky nu şi-a putut reţine uimirea faţă de capacităţile profetice ale lui d’Estaing: ”Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care tratatul de la Maastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat. Cum de ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla în următorii 15 ani? Şi, surpriză-surpriză, cum de a devenit autorul constituţiei europene în 2002-2003? Iată o întrebare foarte bună. Miroase a conspiraţie, nu-i aşa?”
În toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politică europeană. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv că este mult prea conservator. În viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialişti şi ecologişti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmaţia făcută în cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un păcat. Confruntat cu opoziţia furibundă a majorităţii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa întregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. În locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, şi se părea că toate controversele vor fi date repede uitării. Înainte însă de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzându-l pe înlocuitorul său de apartenenţă la o societate secretă. În momentul felicitării pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicianul creştin-democrat a afirmat: ”Sper ca audierile lui să meargă bine şi nimeni să nu îl întrebe dacă este francmason. Dacă vor face aceasta nu va fi decât repetarea aceleiaşi injustiţii care mi s-a făcut şi mie”. Ulterior, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la Milano, Buttiglione a spus că principiul după care funcţionează instituţiile europene este “Afară cu creştinii, înăuntru cu francmasonii”. Declaraţiile lui Buttiglione au atins un subiect-tabu în mass-media oficiale, deşi la nivelul elitelor politico-economico-financiare acesta face parte din categoria “secretul lui Polichinelle”, adică a acelor realităţi pe care toată lumea le cunoaşte, dar aproape nimeni nu vorbeşte în public despre ele. Cu alte cuvinte, marea “taină” a procesului de construcţie a Europei Unificate este paternitatea sa masonică, recunoscută cu mândrie chiar de arhitecţii din umbră ai edificiului UE. În schimb, la nivelul maselor, cărora li se inculcă versiunea originii postbelice a UE, se cunosc prea puţine despre faptul că proiectul Europei unite datează încă de la mijlocul secolului XIX.
Lumea se trezește !
Merkel a ajuns să fie huiduită chiar în Germania !
Încet-încet nemții vor înțelege că au fost folosiți în scopuri contrare voinței și dorinței lor, de către o mână de escroci pistruiați care se și văd stăpâni ai lumii !
Trezirea la realitate va fi dureroasă și din păcate germanii vor fi din acuzați că sunt antisemiți, numai că de data asta se va vedea clar că o mână de oameni nu trebuie să tragă după ei în iad toată nația evreiască !
Pingback: Platonic « Ioan Usca
Pingback: Amalgam « Motanul Incaltat
Pingback: Edmund William Greacen (1877–1949), pictor impresionist american « my heart to your heart
Cel mai mult m-a intrigat decernarea premiului Nobel pentru pace.Insa nu pot sa nu ma ingrozesc de iarna care va veni.
E o concesie. Din iarna asta, ori vom ieşi (care vor ieşi) alţii, înnoiţi, ori … nimic.
G.Savitsky
Te-am rugat ceva, dar văd că a dispărut postarea mea 😉
Nu a dispărut, e acolo. Mai am şi eu treabă, dacă nu te superi, nu stau într-una pe blog.
Aflați la București lui Merkel, dar mai ales lui Barosoo și Reding le-aș mai reproșa și asta acestor căpușe birocratice ce sug la biberonul comun alimentat de națiuni ce au salarii de 200 euro, nu pensii de 10.000 de euro ! :
“După 14 ani de muncă a ieşit la pensie cu 13.289 de euro/ lună. Cu cât sunt plătiţi funcţionarii de la Bruxelles din banii noştri
vezi articolul in HTML5 O.P. | 15 Oct 2012, 09:18
Cei mai mulţi români se gândesc cu groază la perioada în care vor ieşi la pensie. După zeci de ani de muncă şi taxe plătite la stat, pensia le va ajunge cu greu să supravieţuiască.
Însă nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu funcţionarii de la Bruxelles. Aceştia, după numai 14 ani de muncă ies la pensie şi încasează sume frumuşele de bani în fiecare lună, scrie sauvegarde-retraites.org.
CLICK AICI PENTRU A VEDEA DOCUMENTUL
CU PENSIILE FUNCŢIONARILOR DE LA BRUXELLES
Giovanni Buttarelli, care ocupa postul de Asistent Supervizor de protecţia datelor, va primi după numai 1 an şi 11 luni de serviciu, o pensie de 1515 euro / lună. Echivalentul a ceea ce se ,,oferă”, în medie, unui angajat francez din sectorul privat, după o carieră completă de 40 ani. Colegul său, Peter Hustinx, şi-a văzut contractul reînnoit cu încă 5 ani. Acesta va avea dreptul la aproape 9000 euro pensie pe lună.
Însă lista nu se opreşte aici: Multi alti tehnocraţi se bucura de acest privilegiu:
1. Roger Grass, grefier al Curţii de Justiţie , va primi 12.500 euro pensie pe lună.
2. Pernilla Lindh, judecător la Tribunalul de Primă Instanţă, 12.900 euro / luna.
3. Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer, avocat general, 14.000 euro / luna. “
Si? Sunt nemuritori daca au 14 000 de euro pe luna?
Nu, sunt muritori cu 14 000 de euro pe luna. Si daca sunt muritori ce-i? Sugestie? Eu trecusem sa-ti zic ca ai un blog foarte frumos. Faza asta bucolica prin care trece acum il face sa fie asa: o incantare muzicala a ochiului. Versurile aproape ca nici nu mai conteaza. 🙂
🙄
Dl. Goe,
indiferent câţi bani ar avea un om, nu-şi poate oferi ce n-are. Discuţia despre bani e inutilă.
Merci. Poate că mă îndrept spre ieşirea-ntr-un decor bucolic, te-ai gândit şi la asta cu cinismul tău? Tu înspre ce visezi să ieşi?
@Gabriela – Cu totii ne indreptam, mai repede sau mai incet spre ieşirea-ntr-un decor bucolic, ca sa zic asa, in virtutea dreptului de a fi banal si firoscos. Prin urmare nu asta-i ideea/problema si nici (macar) cinic n-am vrut sa fiu. Mie chiar imi place noua infatisare a blogului tau si-mi imaginez ca ar fi posibil sa fie un soi de anticipare graficaa unei stari mai generale care te ajunge din urma, fiind precum buzduganul zmeului trimis inainte.
Si da (a) „Discuţia despre bani e inutilă” dar (b) afirmatia cuma ca „indiferent câţi bani ar avea un om, nu-şi poate oferi ce n-are” este discutabila, o exagerare. Nici pe departe atat de plina de miez precum o alta: „niciunui om nu i se poate lua ceea ce nu are”. Un om cu bani isi poate oferi unele dintre lucrurile pe care nu le are. Nu toate. Si zic asta pentru a consacra inca o data virtutea dreptului de a fi banal si firoscos (pe care mi-am castigat-o cu truda). Punctul de plecare a fost formula auto-consolarii pe care ti-ai oferit-o cu martori, fara bani (adica pe gratis): „Si? Sunt nemuritori daca au 14 000 de euro pe luna?”. In buna traditie de pe la noi a practicarii logicii pe sarite din intrebarea ta retorica s-ar putea crede ca nemuritorii sunt cei cu sub 500 de euro pe luna. Dar cum si aceia sunt (vai) tot muritori inseamna ca introducerea nemuririi in grila de salarizare este ori o greseala ori o diversiune… Ma rog pentru a exclude alte posibile iluzorii aluzii care ar sugera (cititorilor rau-intentionati) ideea ca cei care nu sunt nemuritori sunt muritori si prin urmare ar putea fi omorati (pe coordonatele luptei de clasa) am venit si eu (dl.Goe) si am intrebat ca „daca-s muritori ce-i? Sugestie?” Si uite asa din aproape in aproape am consemnat ca replica ta data aceluia care nu-ti face cinste este de fapt o micuta auto-consolare. C-or sa moara si ei, mama lor de imbuibati. Acentul cazand in mod nefericit pe „si”. Concluzia fireasca fiind aceea ca decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos.
Aşa e. Întodeauna eşti cel mai deştept.
Cine zice åla e!
Si atunci vin si te intreb: Ce-i fe-ri-ci-rea? Stii tu? De unde vine? Din ce? Poate fi gasita prin cautare? E scumpa? E gratis? Si cate altele n-as vrea sa intreb un specialist. Ar putea un fu-mator sa fi fe-ricit? Dar un ticalos? Dar un prost? Dar tu Gabriela, tu ai putea fi fericita si sanatoasa? Vazand cum capul meu urca din mainile mele, din pumnii mei ososi, spre umerii mei, spre locul lui vechi sa te mai strige o data, sa te mai implore o data: Nuuuu muuuuriiii ! Nu muri, dulcea mea, printesa mea purtata prin lume pe un straniu mormant allegoric. Nu muri. Eu sunt Hamlet si urlu uscat si retoric spre apele mari care vin vinovat si din departare se-ntorc si razbat salbatice ecouri: Yooooorick…
Eu sunt fericită. Mă mir că nu ţi-ai dat seama, tu, atât de perspicace.
Nu pot să-ţi înşir vreo reţetă. Pur şi simplu, e ca respirarea. Deodată e bine că eşti şi toate devin aşa cum trebuie să fie. A! Şi nu există moarte. E doar un fel de poartă. Spre o altfel de viaţă.
Draga Gabriela,
Afla despre mine ca sunt sanatos, ceea ce-ti doresc si tie. Ma bucur sa te stiu fericita, intr-o tara si intr-o vreme care nu impiedica (n-are cum) fericirea deplina a cetatenilor ei printre care ne e-mumeram, in cuantumul cerut (pe care l-am putea num cvorum; pentru orice conversatie fiind necesar un cvorum). Ar mai fi de precizat ca (a) reteta fericirii n-am cerut-o ci doar voiam sa te aud vorbind despre ea (tu ca specialista dupa cum ziceam mai mult sau mai putin aluziv in precedenta mea interventie); ai vorbit foarte frumos. Si (b) ca e posibil ca ceea ce indeobste se numeste moarte (implorarea mea, care nu-i a mea, nu la aceea se referea) sa fie nu o poarta catre alta viata sau alt fel de viata ci catre o sala de asteptate. Catre o alta sala de asteptare, aflata in culise. Asta inseamna desigur ca nu trebuie sa fim nerabdatori sa intram in alta asteptare. Mai putem astepta. Mai ales noi cei care suntem fericiti. Nu? Zic si eu cu intarzierea fireasca rezultata din neincrederea ta in oameni. Si in special in unul anume, adica in tine insati. Esti si tu OM, nu? Asadar så respiram. Na!
Ei, ştiam că-i un citat.
Să respirăm, deci.
Ai citit Magicianul lui Fowles? (după mine – adică după părerea mea – un mare scriitor contemporan). Salle d’attente…
Am citit „Magicianul” cand eram mic. Apoi am citit apoi toate romanele lui John Fowles. Cel mai bun mi s-a parut (de departe) a fi „Daniel Martin”.
După „episodul Anthony Hopkins”, iată încă o coincidenţă. Sau similitudine. Câteodată am sentimentul că mi-am făcut un cont „Dl. Goe” şi-mi scriu comentarii… :)))
Şi eu l-am citit pe Fowles când eram mică şi apoi, toate cărţile lui – care au fost traduse. Mi-a rămas în minte Maurice Conchis până astăzi.
Circulă pe net, deocamdată fără escortă de la SPP 😉 :
1968 – Vede lumina zilei Mihai-Razăvan Ungureanu. Medicii îi dau la naștere nota 9, dar MRU vine la mărire, deoarece voia neapărat să ia 10 și să termine maternitatea ca șef de promoție.
1969 – Apar primele probleme în familia Ungureanu. Din cauză că micul Mihai-Răzvan se parfumează excesiv, părinților le e imposibil să-și dea seama când face pe el.
1976 – Mihai-Răzvan Ungureanu are tot mai des probleme cu copiii de vîrsta lui. Aceștia îi reproșează că are un comportament bătrânesc, de elev de clasa a patra. Există însă și colegi care îl apreciază, spunând despre el că e un prieten de încredere, care știe să țină un serviciu secret.
1983 – Devine membru al Uniunii Tineretului Comunist. Are loc astfel primul său contact cu dreapta românească, al cărei lider avea să ajungă.
2004 – Devenit ministru de Externe, renunță la vechea sa unghieră personală și începe să-și taie unghiile doar cu unghiera de serviciu.
Februarie 2012 – Ajunge în funcția de prim ministru al României. Întrebat de un jurnalist de ce lucrează la stat în loc să activeze în mediul privat, unde ar câștiga mai bine, Mihai-Răzvan Ungureanu mărturisește că oricum nu face asta pentru bani, ci pentru parfumuri.
Mai mult amintește că soția sa câștigă 7.000 de euro lunar din privat ( cam cât îl costă pe el cheltuielile cu Corina Vințan, uneori doar într-o singură deplasare).
Aprilie 2012 – Este înlăturat de la Palatul Victoria. Rămas fără acces la resursele Guvernului, MRU descoperă uimit că se găsesc bețișoare de scobit în ureche și în comerț.
August 2012 – Refuză un job extrem de tentant. Deși salariul era ok, nu s-a înțeles cu angajatorul la șampon și unghiere. Decide să se axeze pe politică, întrucât e un domeniu care i-a adus de-a lungul timpului foarte multe satisfacții profesionale și produse cosmetice.
Pingback: Lansarea de candidati USL vs. Congresul PPE « Motanul Incaltat
Etica ?!
… as fi curioasa sa stiu cati elevi de liceu ar putea defini corect cuvantul, in caz ca o astfel de intrebare s-ar da la examenul de bacalaureat?
Ce alegem noi, nu se potrivește cu mulțimea care din păcate hotărăște, fără să înțeleagă că este manipulată.
Glazura ce se vede este ”democratică”. Numai când gustăm după alegeri ”tortura” ce-a ieșit, ne dăm seama cîte ”ingrdiente” ce nu-și au locul s-au combinat.
Și asta-i valabil peste tot.
Pingback: mo yan, chinezul pe care nu-l cunoaşte cărtărescu | DAP
Pingback: Printre sute de …
Pingback: Spionaj… « Motanul Incaltat
Pingback: Rusia. Evolutii ingrijoratoare… « Motanul Incaltat
La multi ani, Gabriela! 🙂
Să fii în pace cu îngerul tău păzitor. 🙂
LA MULTI ANI GABRIELA! http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2012/11/la-multi-ani.html
Mulţumesc. Paradoxal, această sărbătorire îmi pare mult mai importantă decât ziua de naştere. 🙂
La multi ani Gabriela!
Salutari si numai bine din Olanda! :))
Multumesc! E frumoasa Olanda?
Nu uita de balamucul dintre Miron Mitrea si Jiji Becali 🙂
Nu stiu despre ce vorbesti, nu intra in aria de interes.
Pingback: Cum poate sa strice Pussy Riot “caldele” relatii germano-ruse… « Motanul Incaltat