1328775435-deep-snow-sweeps-across-bulgarian-villages-near-veliko-turnovo_1042447Nu ştiu de ce ninge peste romaniţa şi ştergarul blogului meu, poate că aşa trebuie să fie. Ninsoarea este, după mine, un fenomen îngeresc. La fel ca florile de gheaţă de pe geamuri.

Acum vreo 4 ani, când marele psihopat instalat la Controceni (Nebunul cu ochii închişi, după propria-i aplecare) l-a extras pe Mihai Răzvan Ungureanu din PNL şi l-a numit şef la DIE, contrar opiniei generale, am considerat că acesta e MăRUl lui otrăvit. Iată că s-a dovedit otrăvit şi pentru alianţa disperată, un cipor de oi îngrămădite prin bătătura câte vreunui baron local PDL. Dar să nu subestimăm aceste fiare care, timp de 8 ani, ne-au sfidat, ne-au călcat în picioare ne-au dispreţuit, ne-au scuipat şi ne-au vânat în timp ce noi le plăteam salarii grase, sinecuri, stipendii, alifiile, unghierele, sticluţele cu pomezi şi călătoriile.

Nu ştiu ce proiect politic crede Băsescu că are. În disperare de cauză, s-a izbit de ecranele televizoarelor ca un fluture netrebnic încercând să ne convingă că pedeliştii lui nu sunt ceea ce sunt. Sau nici măcar n-a vrut să ne convingă de ceva anume. Pur şi simplu, bolnav de grandomanie, voia să se vadă-n obiectivul ce-l filmează într-o totală singuratate. Ca un actor cabotin care rosteşte replicile în oglinda băii impersonale. Dacă mai avea un minim instinct politic devenea pacifist şi superior, nu se mai amesteca în politică şi putea astfel să stea liniştit până-n 2014 la pupitrul lui cu draperii violet în fundal. Dar cum să se decupleze de la conducta cu parai care-l leagă de Elena Udrea şi al ei Cocoş? Dar cum să lase din mână toţi ofiţerii acoperiţi din Justiţie şi din Curtea Constituţională, să nu-i mai răspundă la „aport”?

Traian Băsescu a eşuat lamentabil din pricina încrederii exclusive în propriul orgoliu. Dus până la limita patologicului. Unde se va întâlni cu sfârşitul său politic. A început numărătoarea inversă…

Despre învingători? … Un fir mic de încredere, un firicel subţire pe această mare furioasă a votului negativ. Suntem fripţi, arşi şi jupuiţi; cum am mai crede că politicienii se vor preocupa de binele nostru când, până acum, s-au preocupat exclusiv de binele lor? Dar măcar să nu mai vedem feţele puhave, strâmbate de ură şi dispreţ. Măcar să vedem alte feţe care încă n-au învăţat rictusul superior, care nu s-au dedat cu dispreţul.

Ne vrem înapoi România noastră, îndelung răbdătoare şi etern iubitoare, România în care-am văzut lumina zilei şi am descoperit frumuseţea, dragostea, bucuria, plânsul. Vrem o ţară demnă, care nu stă în genunchi în faţa niciunei Puteri, oricare ar fi aceea, care nu acceptă să i se spună câţi cetăţeni trebuie să iasă „pe cale naturală din sistem”, în fiecare an. Vrem să ne reconstruim industria pe care-am dărâmat-o la cererea expresă a Fondului Monetar Internaţional. Nu vrem să fim conduşi de trădători de neam şi de ţară. Nu mai vrem să exportăm forţa nostră de muncă şi nici nu mai vrem să ne vindem ţarinile. Nu vrem să ne vedem bătrânii,  bolnavi, cu pensii mizere, murind la uşile spitalelor care n-au cu ce să-i salveze. Nu mai vrem un învăţământ exclusivist din care 10 % dintre copii performează iar restul se zbat în magma analfabetismului. E nevoie de un proiect de reconstrucţie a României şi momentul acestui proiect este acum când adie un vânticel am mândriei naţionale. Nu suntem proştii Europei şi nici slugile Americii, nici terenul de experimente sociale al FMI-ului!

Şi nu vrem să ne trezim după toată strădania nostră desculţi în zăpadă.

Nu ştiu ce poate să fie dincolo de răbdarea arhicunoscută a românului.

Anunțuri