Etichete

, , ,

zâne

Mă cufund în sufletul tău
Ca o nimfă în iezer.
Pe lespezi, în soarele aspru
Lepădată, e viaţa cea veche
Un peplum destrămat şi rărit.

Mă-mbraci în dantele de spumă
Strângându-mi conturul incert
În cercuri timide, desenate în joacă,
În jurul trupului meu
Devenit atât de uşor.
M-ai primit şi-ai urcat către cer
Cu cât am dislocat eu din tine.
Aş putea chiar să zbor,
Rază grea de lumine
Sau să cobor
Până-n prima ta amintire

când m-ai visat.

N-o să mai ies niciodată din apă
Pe unde-am intrat;
S-ar putea ca deja să mă fi dizovat
Între mrejele celulelor tale
Şi pulsez ca o inimă albă
Lângă inima bună a ta.

Nu înţeleg cum ai avut atâta răbdare
Şi de unde-ai ştiut că voi veni într-o zi
Dacă mă aştepţi atât de intens.
Şi nici nu ştiu cine ţi-a vestit
Că exist, undeva, pentru tine.

Ce va fi de aici înainte?
Nu ştiu şi nu-mi pasă.
Astăzi sunt în deplinătate acasă
Şi, pentru prima dată,
Am înflorit din toate puterile
Ca un lotus sălbăticit de tristeţe.
Oglindindu-mă-n apa ta fermecată
şi luminând până-n capăt de univers,
Am oprit toţi sorii din asfinţit.

N-am ştiut
Cât e de simplu
Să fii fericit.

Anunțuri