Etichete
ciresi infloriti, copac inflorit, papusa de carpe, Poezie, primavara
Stampă: Woon Kwon
M-ai făcut din flori de cireş
– S-a împrimăvărat într-o clipă –
Şi m-ai scris printre stele
copac înflorit.
Demult, am avut o păpuşă de cârpe
Cu ochi safirii
Şi păr de mătase căpruie
lucind potolit.
De la ea am aflat prima dată
Că viul poate fi o părere
Şi nemişcarea un truc;
Că mama-i, ea însăşi,
Dumnezeiască putere
Şi că oriunde m-aş duce
N-am încotro să mă duc.
Tot ea mi-a şoptit că exişti
Şi ne vom întâlni negreşit.
Am jucat nemişcarea de câteva ori
M-am jucat şi de-a viul, convingător.
Chiar şi pe mine m-am păcălit
Şi pe oricine-a mai vrut. Istovit,
s-a întors sufletul la mine
ca un cal răpciugos, gârbovit;
Când vrei doar să ai, să posezi,
Ţi se ia şi ce n-ai avut, tot.
Am stat în frigul desăvârşit
Aşteptând să mă sting.
Oasele-au trosnit ca butucii în foc
Ţiuind.
Celulele s-au adunat bumbişori
Şi-au pornit să irumpă-n mireasmă,
Corolă, pistil şi stamine
Desăvârşită splendoare –
nici nu se poate grăi.
Ce-o să fie acum? – nu pot să nu-ntreb.
Poate-o pală de ger ce va stinge oricare floare.
Poate crude cireşe, necoapte, smulse de vânt.
Va fi ce-a fost scris să ne fie,
Cu un singur cuvânt.
Cuvinte magice, simple dar cu sensuri atât de profunde! Sunt atat de impresionata citind aceste versuri, incat mi-e teama sa scriu ceva aici, nu care cumva sa stric fermecatorul echilibru.
Îţi mulţumesc, Carmen.
Efectul poemului e sporit de frumuseţea ireală a stampei, cred.
Încerc să menţin echilibrul… Nu fac nimic deosebit.
Vorba lui Carmen….
„Şi că oriunde m-am duce
N-am încotro să mă duc.”
De cate ori nu m-am gandit si nu am avut starea asta! … dar tu ai exprimat-o foarte concis, si totodata poetic, in doar cateva cuvinte …
Precum Ulisse fără Ithaca. Dacă nu ar fi avut unde să se întoarcă, ce-ar fi fost povestea lui? O rătăcire fără sens.
Cred că şi eu am pierdut Ithaca… Am tot plecat dintr-un loc în altul, căutând sau fugind dar ceea ce căutam sau de care fugeam e în mine, călătoreşte cu mine ca un blestem. Blestemul că tot ce ating se transformă în suferinţă, în imposibilitate de a împlini, se vede neantul prin tot ce fac. Sunt zeul zădărniciei… Sau nu mai ştiu.
Pingback: Despre fata cu bentita tricolora… « Motanul Incaltat
Un premiu:
http://innerspacejournal.wordpress.com/2013/03/26/very-inspiring-blogger/
Mulţumesc! Nici nu mai ştiu de când nu m-am gândit la … premii. 🙂
remarcabilă-i mereu simplitatea.. stampa aceea-i așa.. ”viul poate fi o părere
Şi nemişcarea un truc” .. precum lăuntrul nostru pe dinafară
și nu-s ochii pentru privit ci pentru văz.. de la o vreme interioară
Si tu, invizibilă ca un sentiment de care nici nu ştiai că există dar sperai să fie acolo… Şi atât de profundă încât întorci realitatea după voinţa ta.
Eşti neverosimilă…
o teodoresciană Lorelei 🙂 .. (?).. ”Privirea ta nu mă va găsi nicaieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige și nu știe unde.
Sunt între cele patru zări: răspântia lor.
Sufletul meu și-a pierdut sufletul copilăriei. Ști să asculți? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsarile care pleacă și se întorc ducând și aducând primavara?
Ști ce-i nostalgia? Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo și într-acolo; o apropiere și o îndepartare în preajma ta.
Gândește-te la mine ca la o stea desprinsă din tine și dusă în întunericul fără fund…”
Da, mereu ştii dintr-o privire care „piuliţă-i” potrivită…
Acum miliarde de ani, înainte cu mult de prima glaciaţiune, când îmi afundam tălpile în zăpadă, aceasta lua foc…
Acum sunt eu însămi focul care aprinde zăpada.
Ca o entitate care nici nu mai are nevoie de viaţă ca să fie vie.
Ca un orb care-a devenit văzul interior ce poate vedea mai bine decât ochii.
Nici nu ştiu dacă e bine şi ce să fac aici, unde-am ajuns, atât de departe unde semăn atât de puţin cu un om.
Foarte bun articolul ! Intotdeauna aveti articole interesante si suntem siguri ca asa va fi tot timpul.Echipa de la http://www.autorentoradea.ro/ va sustine si iti va va sustine blog-ul intotdeauna ! Va multumim !
Am aprobat comentariul doar pentru că aţi şi scris câteva cuvinte amabile. Nu agreez acest gen de publicitate. Vă mulţumesc.