Lumină

Etichete

cartea de cristal, ce e iubirea, poeme de dragoste

Imagine: webby85

Deşi eşti tot timpul cu mine, aici,

tot mi-e un dor sfâşietor de tine

de parcă apa celulelor mele

se preschimbă-n aur lichid

şi-n greutate de miere.

Iubesc acest sentiment că sunt pentru tine

ca o predestinare a fericirii

ca un strop din ceva mult mai mare şi mai înalt

ce nici nu poate fi prevăzut.

Ca un nucleu în atom mă rotesc în inima ta

şi-am văzut cum cerul din tine s-a desluşit

şi-a înţeles că e cer şi că menirea lui este să însenineze.

Ai intrat ca o rază prin lucarna deschisă

şi nu te-ai dat dus până când

n-ai umblat prin toate ungherele

neabătut.

Nu te-aş fi cunoscut şi-aş fi murit mai departe

dacă nu fredonai o frântură de melodie

pe care credeam c-am uitat-o demult.

Mă privesc în oglinda ochilor tăi şi-nţeleg

cât se poate de clar

că întreaga mea viaţă nu s-a scurs fără sens

Şi nici n-a fost oprită vreodată.

Sunt aici pentru oricine vine,

lumină curată

din alt univers,

mijlocită prin tine.

Dacă omul ar şti câtă putere se află-n iubire

– în iubirea cea nestricată –

N-ar muri niciodată.

¤¤¤¤

Recomandări: Puncte, ba vine, ba nu vine, suav, ouăle memoriei nu sunt tocmai bune de omletă, sărbătorile de Pesach, zussamen, Flautul fermecat, Întrebări retorice, Mă scuzaţi, sunt poetă!, Zânele.