Etichete
Foto: Alice Drogoreanu
De parc’-aş fi în viaţa mea un vis
Aşa trăiesc, cristal mărit în apă
Fără să bea şi fără să încapă
În înţelesul ce i-a fost promis.
Păşesc aici dar drumul e-n alt loc
Aici sunt la sfârşit de Odisee:
Ulisse travestit într-o femeie.
Şi nimeni nu-l aşteaptă lângă foc.
Chiar osteneala mea a ostenit.
Aş vrea să-mi spui odată cum să fac
Pe îngerul de demon să-l desfac.
– Îmi spui şi mie, Doamne, ce-am greşit?!…
M-ai azvârlit din slava ta suavă,
Făcut amestecat cu nefăcut
Ai pus străluminare într-un lut
Şi asta, într-un vas cu doaga slabă!…
„De-ar fi în tine, toate, după fire,
N-ai mai umbla ca apa sub pământ
După-înţelesul prim dintru Cuvânt
să-l rostuieşti în om… Să-ţi dau Iubire? …
Tu eşti aici să schimbi în îndurare
Cuvântul prins în piatră, apă, soare…”
###
Gabriela Savitsky 
Pingback: Amor și Marcel | Ioan Usca
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii "Gării pentru doi".
Să-i dai ce poţi nu-i niciodat’ prea mult,
firimituri de tine, ascunse în amurg.
Să-i dai, nu doar durerile-ţi ce curg
Ci-mbujorările din tot acest tumult.
Alma,
Eşti un fin cunoscător de versuri. Şi degustător. Şi făcător. Foarte frumos. Da, îmbujorările sunt mai de preţ decât durerile.
E frumoasa poezia, Gabriela!
Nu ştiu ce să zic. Cred că nu-i încheiată. Finalurile mă omoară :D.
Pingback: Care e parerea Dvs.? « Motanul Incaltat
Pingback: Rigoletto | Ioan Usca
Necunoscute -s Căile
Amestec de Teamă, Credință,
Gîndurile Cugetului
Nici nu mai stiu sigur, George.
Paste fericit! Cred ca in 15 trebuia sa spun! 🙂
Oricum, m-am gandit ca sarbatoresti Pastele.