Etichete

, , ,

Am deschis uşa Cellei şi am dat exact peste un gând de-al meu de sâmbătă. Am tresărit dar nu e prima dată când Cella e empatică absolut cu mine. Când caut ceva, îmi trebuie ceva, când sufletul tânjeşte după ceva, găsesc pe blogul ei, trebuie doar să arunc o privire. 🙂 Cella, sper că mă ierţi că am început de luni cu „furăciunile”…

Reiner Maria Rilke

(Nu ştiu cum se numeşte poemul. A propos, ştiaţi că Rilke a murit din pricina unui spin de trandafir?)

O, cum să-mi ţin sufletul meu, ca61759_508026569235943_1863247244_n
să nu se-atingă de-al tău? Şi cum să fac
ca de pe tine pe-alte lucruri să se-aline?
Ah, bucuros aş vrea să-i aflu undeva
un adapost, în locuri calme şi străine
pierdute parcă-n întuneric, care tac,
în timp ce-adâncurile tale sună pline.
Dar toate câte ne ating pe amandoi
ne împreună-asemenea unui arcuş pe noi
şi-un glas din două strune iscă-n vânt.
Ce instrument se-ncoardă şi ne-ngână?                                                
Şi ce violonist ne ţine-n mână?
O, dulce cânt.
Anunțuri