Etichete

,

260319.fig.003

Cel mai frumos punct din univers

Este locul geometric al mijlocului

Egal depărtat de începutul şi sfârşitul iubirii.

Cine reuşeşte să se oprească aici

va putea să-şi contemple urcuşul anevoios

plin de sârg, neodihnă şi

disperare că n-a fost bine înţeles,

fericirea de a fi teşit toate stâncile colţuroase

de a le fi polizat cu zimţii inimii,

deveniţi nişte cili moi, oarecum înduioşători,

bucuria de a fi băut dintr-o apă atât de amară

încât e la graniţa supremei dulceţi.

Din zenitul sentimentului de iubire

Cel ce iubeşte poate da drumul iubirii doar către cer.

Ca un acrobat înaintea saltului

despre care nu ştie dacă va fi-n gol

sau pe frânghie, o singură ezitare,

mărunta îndoială sau slăbiciune

Şi întunericul va începe să-nfulece

Satisfăcut până şi amintirea primului sărut,

Prima emoţie, prima înfiorare.

Nicio iubire nu-i mult prea mare pentru a fi ferită

De-a ajunge sfârşit.

Aşa e scris, aşa s-a rostuit,

Pentru omul lumit calea spre cer trece

ca o sabie strălucitoare prin inima

care-a ştiut să-şi poruncească

să înceteze să fie inimă

şi să devină, asfinţindu-se,

un nou răsărit.

 

Recomandări: Cella, Stropi de suflet, Vania, Motanul filozof, Ada Pavel, Nicu Scutaru.

Anunțuri