Etichete

,

20120310210445-a21ca53e

 

Fără gest,

Fără umbră de gând

Ai isprăvit de limpezit

Femeia de lumină

din femeia de pământ.

Ninge cu polen şi ambrozie

Şi zeii dorm sub o galaxie de bozie

respirând, suspinând.

Nu s-a împlinit niciun stadiu

de când toate stelele de început

s-au cuprins unele pe altele

şi s-au prăbuşit în abis

şi tot ce-a fost scris de la bun început

a fost şters.

Omul a călcat peste semne şi a rătăcit

N-a mai cunoscut ce e scris aievea

şi ce-i eres.

Am aflat că nu există început şi sfârşit.

Suntem verigi într-un lanţ necurmat

Şi ne prelungim unul din altul

petrecuţi inimă prin inimă

precum buclele semnului infinit.

Am legat ce nu va fi niciodată

De ce s-a deja împlinit

Şi-am învăţat albul să nu se întunece

Sufletul să nu cadă ci doar să alunece

ca o elitră peste livezi

Am stins orice pâlpâire-a durerii

Şi pe-aceea nevindecată.

E o pace încât

se pot observa şi culorile

care n-au existat niciodată…

Doamne,

Nu se poate

Să nu ne vezi.

Anunțuri