Stăm înfăşuraţi
de la bun început
unul în jurul celuilalt
banda lui Moebius in jurul desăvârşirii.
Nu putem fi desprinşi unul de celălalt
am sângera amândoi şi galaxia ar fi cuprinsă
de roşu
sugativă pe care-ai răsturnat călimara.
Am ivit o primăvară ardentă
direct din îngheţ;
lipsită de aer,
nici vara înflăcărată n-a mai avut răbdare.
Ce să facem cu înţelepciunea ce ni s-a dat?
Am aşezat-o în trandafirii rotaţi,
în pupii magnoliei cea fără de fruct
şi-n zidul răcoros al nopţii din care ne luăm,
pe rând, cuminecare pentru un alt răsărit.
În zori, înveliţi precum zborul
în crisalida din aur şi lapis lazuli,
desenăm şoimi pe marginea cerului
şi ei traversează de-a dreptul prin soare,
zbor înviat.
Inima mea a învăţat să silabisească
bătăile inimii tale
şi a uitat cum se moare.
Suntem infinitul
Cel ce nu poate fi întinat.
Diana şi Dan a spus:
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
Pingback: Șocant!!!!!!!!! « Motanul Incaltat