Elmmar

Foto: iunie 2013

Un prieten nepretuit, un om care a inselat moartea pana-n ultima clipa… Cu un umor debordant si cu generozitatea de a feri pe altii de necazurile sale, a plecat in felul in care-a aparut – cu demnitate si discretie. L-am cunoscut, din scris, pe blogul d-lui Nastase. L-am cunoscut, in realitate. Un „optimist temperat” – cum ii placea sa se autointituleze…

S-a terminat aici sirul zilelor cu care a fost daruit, intristandu-ne si obligandu-ne sa ne simtim culpabili. Cu indiferenta in care ne-a zidit aceasta epoca a raului insidios, n-am facut nici macar ce-am fi putut sa facem, daramite mai mult, ca sa-i oprim coborasul.

Sunt atat de trista si atat de neputincioasa…

Liviu Enuca, alias Elmmar , Dumnezeu sa te ierte si odihneste-n pace, oriunde vei fi plecat! Noua nu ne ramane decat sa plangem, sa te regretam si sa ne rugam pentru sufletul tau curat si frumos…