Etichete

, , , , ,

Sfâşiem, cu aripi lipite de trup,

Cerul pălit de torpoare;

Şoimi necugetaţi

Ce nu ştiu încă nimic

Despre zborul mistuit de ardoare

Închis într-o sferă de bronz.

Suntem liberi să numim

Piscuri, prăpăstii, pâlcuri de ceaţă,

Cu nume inventate şi uitate pe loc.

Ele, însă, zâmbesc  şi ţin minte

Numele aurite de fericirea deplină

A rotitorului joc.

Întindem pânza zilei aceste, albastre,

Zmeu nou de hârtie, gata de zbor;

Îl vom pierde negreşit  printre astre,

Smuls de-o pală şi ascuns într-un pliu orbitor.

Vom plana, goliţi, peste vaste câmpuri pestriţe

Aripi târând o devastatoare durere.

Suntem  –  pe-o stampă suavă,-n culori pastelate,

Din care bumbii de zarzăr

Ne cer, inocenţi, îngăduinţa să-nfloare –

Scrişi de-o peniţă distrată;

Semne lipsite de noimă, stinghere,

Picurate greşit, de un negru revoltător.

Nici nu mai ştim unde suntem, pe care zenit.

Zburăm într-un cer desenat?

Sau răsfoim un străvechi manuscript

Cu miniaturi despre oamenii – păsări

Ce-au devenit oamenii  – flori?…

Crescute-nlăuntru, aripile-au pus  inimii

Ţinere deasupra vâltorii nimicitoare

A simunului ce-şi mână dogoarea, nestrămutat

Către pământul miresmelor albe – amare.

Ne-am încheiat primul zbor

Aşa cum ne-a fost el predestinat.

Acum suntem ce nu se vede

Dar ştim că există

În graţia cu care-şi răsfiră petalele

Această teribilă,

întemeiată floare –

Alb nestricat.

paint06b

Anunțuri