Etichete
8 Martie, Mama, mamei, poezii de 8 Martie, Serghei Esenin, Ziua Femeii
Rătăcim printr-o beznă clisoasă şi umedă
grăunte de spaimă, nefiinţat.
Orice cuvânt vrea un trup să se-ntâmple,
să fie curat, să primească, să dea.
Am coborât în pântecul singurei mame
ce m-ar fi putut avea.
Nicio altă femeie, alt fel de frumoasă
alt fel de blândă
n-ar fi ştiut să mă nască
şi, orice vedere atentă ar fi primit,
n-ar fi auzit cum susură sufletul meu
ca un bob de apă sărind pe plita încinsă…
Numai ea a ştiut cum să pună
în crângul din deal ciocârlii fermecate,
să lege freamătul grâului mic de-un nor călător,
numai ea a ştiut
că nu mă poate desprinde de trupu-i molatec
şi l-a prelungit ca pe-o copaie de os
cu un leagăn în care-şi lăsa
duioşia severă să mă aline.
Mi-a pus în oasele mici
dantelării de surdine
şi-n suflet mi-a crestat
o ferestruică numai pentru frumos.
Mi-a arătat, încă de la-nceput
să te opreşti din plânsul prostatec
de ai căzut;
altfel nu vei vedea prin care aer să te ridici.
M-a învăţat să aud nevăzutele mici
şi să nu mă opresc încontrată în mine.
N-am reuşit s-o cuprind niciodată,
s-o desenez de la un capăt la altul,
ca pe o hartă, să mă pot desluşi
când am fost în răspântii
şi n-am ştiut încotro.
N-a avut niciodată contur, margine sau întregime
N-am ştiut-o nici măcar întrezări,
darămite să înţeleg dacă pleacă sau vine;
lumină misterioasă, fără putinţă
de stingere şi de nimeni aprinsă
– lumină în sine.
A trecut, părere, prin lume şi ne-a însemnat
Cu o putere de netrecut,
– pe mine, pe tine.
Îmi surâde în felul acela şăgalnic
din fiecare icoană: blândeţe şi taină
Şi înţeleg într-un fel luminat
Că lutul din care m-a luat şi m-a lăut
şi m-a legănat
s-a făcut, de-atâta bună iubire,
zăbranic
în jurul unui cântec
de necurmat.
#######
Dedic acest poem Femeii celei prinse în menirea ei: aceea de a dărui iubire necondiţionată.
Gabriela Savitsky 