Zi incertă

Etichete

blog pierdut, Carlos Castaneda, Crina Dunca, Dumnezeu e in Om, Ioan Usca, Ionut Andrisan, jurnal de scriitor online, Life, literatura, Lumina, Oana Stoica Mujea, Poetry, Sarama, Tenebre, viata asa cum e

 

Azi ar trebui să scriu. După un week-end pe care-l simt în oase deodată cu oboseala insatisfacției că toamna – când s-o văd și eu – a ținut numai o zi, sunt făcută dintr-o materie plutitoare.

Ionuț Andrișan se psihanaliza zilele trecute pe blog și, citind, am alunecat într-un deja vu din care deși fac eforturi de a ieși, nu reușesc.

Există vise premonitorii? Sau atunci când dormim cineva călătorește cu sufletul nostru printre stele, pe alte planete locuite de alte forme de viață? Am scris anterior într-o postare că între 18 și 21 de ani a fost cea mai fastă perioadă din viața mea. Cu lecturi, entuziasm, prieteni adevărați, pace și inspirație. Apoi, am alunecat în viață cu tot cu visele mele pe care mi le-am zdrobit de caldarâm de multe ori. M-am ridicat de fiecare dată. Până acum.  Am visat, într-o noapte de vară plină de stelele pe care puteam să le-ating, un vis care mă urmărește cum mă urmărește îngerul meu personal. Doi adolescenți, unul blond și celălalt brunet, au venit din cer cu o carte. Au coborât la mine-n odaie și au deschis Cartea. Au citit, pe rând, pasaje din ea. Fraze pe care le-auzeam direct cu mintea, nu cu urechile. Au închis cartea, m-au privit îndelung, cu gravitate și apoi au dispărut.

Cei care se îndeletnicesc cu scrisul știu că inspirația vine când vine. Deși corpul tău face mișcările pe care le-a-nvățat, ca un mecanism, ceva din tine e ”conectat” în altă parte. Mi s-a întâmplat să am revelația că scriu ceea ce fusese scris dinainte în cartea din care-mi citiseră cei doi adolescenți din vis.

Dacă ați citit cărțile lui Carlos Castaneda, ați putut descoperi ”latura activă a infinității”, acea parte din noi veșnică, neperisabilă, sacră.

Există în om o forță nebănuită de care nu e nici măcar conștient. Doar din când în când are acces limitat la fulgurațiile ei.

Dacă vrea să iasă din Tenebre și, trecând prin ritualul călătoriei inițiatice, să-și valorifice și să scoată la lumină Dumnezeul din sine.

E atât de simplu… Dar, ca să ajungi la simplitatea magică a eliberării de sine, trebuie să ”arzi” toată murdăria ce ”e în mod fatal legată/ de o mână de pământ”… Cum? Cred că fiecare are calea lui proprie…

Puterea prezentului

Etichete

Arta razboiului, Carlos Castaneda, Dan Puric, Eckhart Tolle, ghid de dezvoltare spirituala, Iisus, jurnal de scriitor online, literatura, Metacomunicatorul, Omul frumos, Puterea Prezentului, Sun Tzu, Tamada.ro, viata asa cum e

Mi-am comandat la Tamada.ro câteva cărţi: Dan Puric – Omul frumos, Sun Tzu – Arta războiului şi … Eckhart Tolle – Puterea prezentului, ultima, sub înrâurirea enervantului dar necesarului Meta-comunicator, un soi de Gică Contra al blogurilor pe care le frecventez.

Omul frumos pentru că l-am văzut şi auzit de câteva ori pe Dan Puric şi mi-a lăsat o impresie de neşters. De profundă curăţenie spirituală. De consistenţă. Am auzit că unii i-ar fi propus să candideze la Preşedinţia României. N-ar avea şanse. Biserica nu-l va sprijini pentru că este mai „catolic decât Papa”. Societatea civilă (servilă – cum i-am zis într-o poveste, ca o vorbă de duh a unei găini vorbitoare) nu vede ce interese i-ar putea rezolva Dan Puric – la prima vedere, un om moral, deci cinstit. Iar votantul de la ţară – vorba Maestrului meu – ar întreba minunându-se: „Şine? Dan Puric? Aista-i om, ori puric? Auz, cum sî ti chiemi Puric şî sî şii preşîdinti?” Aşa că. Aşa.

Sun Tzu? Pentru că mă atrage filozofia chineză mai mult decât altele. Pentru că este aproape, foarte aproape de esenţă. Arta războiului? Pentru că viaţa noastră de zi cu zi a devenit un război pe care nu-l mai putem duce cu arme convenţionale. Sau aşa era, dar n-am vrut eu să văd. Fiecare caută să-l domine, folosească, umilească pe celălalt. Pre puţini sunt aceia care sunt capabili de iubire creştină – să-i zic aşa – în stare să vadă şi să stimuleze sâmburele de lumină din om. Cei mai mulţi caută să sufle-n pânzele întunecate ale vanităţii. Aşa încât am considerat util să mă „înarmez”. Deşi nu-mi va folosi la nimic; eu sunt un războinic care se bate cu himerele: una dintre ele este aceea că omul e fundamental bun şi societatea îi toarnă sistematic răul în urechi, ochi, inimă, pentru a-l putea manipula mai uşor…

Puterea Prezentului… Asta e o Carte, să ştiţi. Dacă n-aţi citit nimic de Eckhart Tolle şi sunteţi preocupaţi de râvna spirituală, faceţi-o. Până acum, poate am auzit întâmplător de el. Cam în acelaşi gen, dar mai prozaic şi mai regizat – fără să-şi ia titulatura de ghid spiritual – îl găsesc pe Carlos Castaneda. Din aceeaşi pleiadă. Al celor care demontează mintea omenească, încearcă să descopere resorturile intime ale existenţei umane, de unde venim, unde ne ducem, ce facem aici. O carte pe care v-o recomand cu căldură, insistent. Şi alte cărţi ale acestui autor uluitor, cu o gândire nouă, proaspătă, surprinzătoare, într-un domeniu ale cărui graniţe nici nu ştim sigur unde se află.  O citesc cu pipeta, neîndrăznind să iau deodată o felie mai mare. E ca un fruct exotic, adus de peste mări şi ţări, pe care nu te-nduri să-l mănânci tot odată. E ca o floare fantastică, multicoloră, căreia, dacă îi rupi o petală creşte o alta şi mai frumoasă în loc.

Pentru cei pasionaţi de sufletul omenesc, de desluşirea tainelor propriei existenţe şi a rostului în lume, această carte poate fi un îndrumător. Veţi descoperi că nu sunteţi cine credeţi că sunteţi ci o fiinţă cum mult mai minunată şi mai misterioasă. Veţi descoperi că sunteţi o matrice a fericirii. Şi veţi vedea cum nimic nu vă mai poate atinge sau răni, dacă nu vreţi. Sunt abia la un sfert de lectură şi m-am entuziasmat. Iar în materie de cărţi, chiar mă entuziasmez rar. Bucuraţi-vă de ziua de astăzi, de darul prezentului şi nu trăiţi nici ancoraţi într-un trecut care atârnă ca o legătură de angarale zornăitoare care vă amintesc mereu, în fiecare clipă, eşecurile sau suuferinţele trecute. Nu trăiţi nici atârnaţi de un viitor iluzoriu, construit din ipoteze, cele mai multe, fanteziste. Trăiţi această clipă, a prezentului, cu intensitate maximă. Opriţi-vă mintea, pentru câteva clipe. Veţi vedea câtă bucurie vă invadează.

Şi lăsaţi morţii să-şi îngroape morţii.