• Cu subiectivism…
    • Cartea de dragoste
    • Cartea de sidef

Gabriela Savitsky

~ Nihil sine Deo

Gabriela Savitsky

Arhive etichetă: inchisoare

La infirmerie

18 Miercuri nov. 2009

Posted by Gabriela Savitsky in alegeri prezidenţiale, fantezii literare, Government, literatura, Traian, viata asa cum e

≈ 38 comentarii

Etichete

atropina, Calciu, detinut sedat, haloperidol, inchisoare, infirmerie la penitenciar, jurnal de scriitor online, literatura, medici, povestiri de la Zorro, prison, relatari fanteziste, România trezeşte-te!, Traian, tranchilizante, viata asa cum e

Deținutul cu numărul 2211 își reveni în simțiri încet, de parcă l-ar fi purtat spre suprafață, tocmai din fundul oceanului, o sirenă cu forme ațâțătoare. Întinse mâinile s-o cuprindă.

– Ce faci, băi gunoiule, mă pipăi? auzi ca prin vis o voce baritonală.

”Asta nu-i sirenă! Poate siren…” își zise el în mintea fulgerată de mii de ace. ”Dacă există siren… Să-l întreb.”

Dădu să deschidă gura și să spună ceva.  Brusc, o durere sfâștietoare îi sfârtecă vintrele și îi explodă în cap. În mod paradoxal, durerea îl readuse și mai mult în simțiri.

– Ai vise erotice, bulangiule? Hî? Unde te crezi aici? În vreun port? Ți s-au încheiat drumurile, găozarule! Aici e capătu’ tău! adăugă vocea care-i părea de-acum familiară și devenise bună, odată ce-l ținea legat de realitate.

– Mai pune-i o fiolă de calciu, se auzi o altă voce, neutră. Și bagă-i două miligrame de atropină că mai mierlește p-aci… N-am chef de mortăciuni, cu presa în incintă. Să vină ăia și să-mi bage microfonul în nas că ce se-ntâmplă, că neglijență, că asasinat, că mă-sa mare…

Celălalt îi urmă întocmai instrucțiunile. Meticulos, dădu două bobârnace unei fiole cu lichid transparent, o privi în zare, și-i rupse gâtul. Atașă un ac de unică folosință scos din teaca de nylon, seringii, o cumpeni și trase pistonul urmărind cum lichidul trece dintr-o incintă în alta. ”Al dracu’ și Arhimede ăla! Cum își dete el seama că vasele co- … ” Dar nu-și mai termină gândul, pentru că pacientul – deținut începu să trepideze pe patul de campanie învelit cu mușama vineție, săltându-și trupul încordat în mod ritmic, prins doar în cele patru capete în care era imobilizat cu curele prinse de membre, de parcă ar fi fost un cearceaf pe care-l scutură doi copii ținându-l de colțuri.

– Ți-am zis că ăsta ne face surpriza! Pune-i repede atropină! Bagă-i în venă direct! își pierdu calmul cealaltă voce.

– Îi pun acum. Lasă-l că nu moare, dă-l dreacu’! replică baritonul și renunță la seringa pe care-o avea în mână, luând o alta. Repetă ca un mecanism aceleași mișcări, înfipse acul într-un flacon, îl ridică, trase pistonul, se uită în lumină să nu aibă aer, împinse o picătură de lichid prin ac, legă repede garoul ținând un capăt cu gura și înțepă vena care lăsă o picătură rubinie. În câteva secunde pacientul răstignit pe pat încetă să se mai bâțâie și leșină din nou.

– Ia-i o tensiune, să vedem cum e, recomandă colegul.

– I-aș lua tensiunea cu două fire băgate-n priză lu nenorocitu’ ăsta care voia să mă lase pe mine fără loc de muncă! Aia i-aș face! E păcat să spurce pământul așa o lighioană.

– Da, bă, sunt de acord cu tine, da’ nu acum.

– Mai stricăm medicamentele pe-un cadavru umblător… Spune și tu dacă Statul ăsta e drept. După ce l-ai furat, l-ai jupuit, l-ai jecmănit, l-ai belit, el te ține în viață! Îți dă mâncare și cazare pe de-a moaca, bașca asistență medicală! Nu era mai bine ca pe vremea lui Țepeș? Ai greșit, tătică?  Țac! În țeapă! Ce să mai consume aerul patriei…

În timp ce gura-i turuia într-una, malacul cu voce baritonală meșterea în continuare destupând sticluțe, amestecând lichide felurite în seringă, punând ordine în ce desfăcuse și aruncând într-o găleată albastră de plastic ce nu-i mai era de trebuință. Celălalt, un ins rotofei cu început de calviție și figură bonomă, cam la vreo 55-58 de ani, îl privea cu coada ochiului, zâmbind, în timp ce se ocupa de un alt pacient care stătea cu ochii mari lărgiți și cu privirea ațintită-ntr-un punct fix din tavan, părând să fie absent din această lume.

– Ia-i pus și niște haloperidol? Parcă așa mi s-a părut… întrebă rotofeiul, neutru.

– I-am pus zece picături să nu-mi facă spume pe-aici… Dă-l în mă-sa. Lu ăsta i-aș băga o țepușă în inimă, drept să-ți spun și nu mi-ar fi milă deloc. Nici n-ai ce tranșa… Parcă-i o schijă… Ce dracu’, ăsta n-a mâncat nimic la viața lui?

– Am auzit că-i plăceau ardeii umpluți făcuți de nevastă-sa, săraca… replică rotofeiul, cu același zâmbet lipit de chip.

– Cred că și Poșta-i plăcea lu’ restu’ ăsta uman! Ia uite!!! S-a căcat pe el! se indignă malacul scârbit. Io-l dezbrac și pun furtunul pe el! Futu-ți adineaurea mă-tii de spart! și, într-adevăr, smulse hainele de pe deținutul aflat în stare de inconștiență, ieși cu ele pe ușă, se întoarse, cuplă un furtun pe care-l înhăță dintr-un raft la robinet, răsuci rozeta și îndreptă jetul către trupul gol și inert de pe patul metalic îmbrăcat în mușama scorojită.

– Ia uite, ăsta nici cuc nu are! A zis bine doctoru’! … O fi femeie, mai știi? se minună malacul, izbucnind în hohote.

– Dacă-i plăcea Poșta … e cam clar, adăugă colegul.

”Unde dracu sunt? În Levant? Că pe ocean nu se-aud atâtea voci… Cred că am murit… Ba cred că-s pe ocean totuși… atâta apă… Oare fetele au scăpat din incendiu?… Că de nevastă-mea puțin îmi pasă…” fabula deținutul, cu mintea întoarsă pe dos, ca un foi de bovină în mâinile măcelarului.

(Va urma, desigur) Update făcut la sugestia lui Cell61, evident.

În documentare

05 Joi nov. 2009

Posted by Gabriela Savitsky in alegeri prezidenţiale, Art, atitudine, Blog, Events, fantezii literare, Government, History, Internet, Ion Iliescu, literatura, Love, Media, politica, Romania, Traian, viata asa cum e

≈ 13 comentarii

Etichete

Adrian Nastase, comisia prezidentiala, dosarul Flota, Gherla, inchisoare, Ion Iliescu, jurnal de scriitor online, Life, literatura, News, Photography, politica, politics, prison, puscariasi, Raportul de condamnare a comunismului, Romania, România trezeşte-te!, Traian Basescu, viata asa cum e, Vladimir Tismaneanu

California Prisons

(continuarea primei părți )

La poarta penitenciarului tropotesc  din bocancii cu talpă groasă câțiva tineri cu fețele îmbujorate de frig. Unii, cu microfoanele în mâini, alții cu telefoane mobile cu reportofon și cameră – din cele de ultimă generație -, mai în spate doi bărbați bine zidiți, cu camerele de filmat pe umăr. Liderul grupului eterogen era un ins între două vârste, nu prea înalt, astenic, lățoș și cu ochelari. Era însoțit de o doamnă trupeșă, foarte volubilă cu chipul emaciat de băutura pe care se vede că este obișnuită să o îngurgiteze cu regularitate.

– Volodea, zi-i că a vorbit șeful meu cu comandantul, să nu ne frece el să ne țină la ușă, rosti trupeșa, cu buzele-i subțiri ca două râme țuguindu-se, plină de importanță.

Cel apelat, Volodea, reproduse cu unele omisiuni gardianului de la poartă cuvintele companioanei.

– De unde ați zis că sunteți? insistă ofițerul de pază cu receptorul sprijinit între umăr și tâmplă și cu degetele mâinii drepte pregătite să tasteze pe claviatura telefonului.

– Comisia de Elaborare a Raportului pentru Condamnarea Dictaturii Incipiente, rosti, prețios, domnul astenic împingându-și ochelarii cu arătătorul. Știți, noi am condamnat și Convenția,  am publicat o carte de interviuri cu domnul Președinte și am condamnat și Comunismul, mai adăugă lățosul cu emfază.

Gardianul îl privi cu ochii măriți și mormăi ca pentru el: ”Condamnarea p…ii! Era mai bine pe vremea comuniștilor, nu veneau tot felul de pițiflenderi să te f….. la cap cu respectarea drepturilor omului aflat în detenție și vrăjeli din astea. Capitalism de căcat! Dictatura nesimțiților și-a șmecherilor!”

– Să trăiți domnu comandant! Sunt agent-șef Omicron! Permiteți să raportez! Am aici, la poartă, un grup … Cum ați zis că vă zice? se întoarse el spre cei doi acoperind microfonul telefonului cu palma căuș – care declară că au avizul dumneavoastră să viziteze…

– A sunat șeful meu și a vorbit cu el! țipă isteric, bruneta cea trupeșă.

– Deci așa? continuă gardianul fără s-o bage-n seamă pe umflată. Sunt 12 cu toții. Treisprezece cu asta care pare șeful lor. Fără camere de filmat? Una singură. Să trăiți. Am înțeles. Să trăiți.

– Deci…, se întoarse gardianul spre grupul care fremăta. O sigură cameră de filmat. Nu vă răzlețiți de grup,  rămâneți împreună. Nu dați curs cererilor deținuților și nu vă apropiați prea mult de ei fără avizul colegului meu,  agentul Cotârneață, care o să vă conducă.

– Și noi de unde luăm imagini? rosti una dintre tinere lăsându-și buza inferioară în jos și făcând botic. Nu puteți să ne lăsați fără imagine! Vă rugăm frumos! Vă facem un interviu! O să vă vadă toată țara la televizor, insistă o bruneta subțire ca o trestie, cu ochi migdalați și negri.

Agentul, mai-mai că s-ar fi lăsat înduplecat. Parcă o văzu pe soacră-sa înfundată în fotoliul din sufragerie unde-și făcea veacul, învelită în șalurile ei rărite de-atâta purtat, ducându-și mâna la gură și holbându-și ochii a uimire. Și vecinii de la bloc, măgarii ăia care se dau intelectuali deși sunt niște prăpădiți … și Măgduța… mai ales Măgduța… Cu gândul la chipul dulce al Măgduței și la ochii ei umezi de care-i amintea reporterița asta din fața lui, simți că voința i se năruie, se îmbună și dădu din mână.

– Bine. Nu știu cum faceți, să nu vadă comandantul două camere! Atâta vă spun!

– Că și-ăla la care-am venit să-l filmăm, nici ăla nu voia să vadă două camere și uite unde-a ajuns! rosti, sarcastic, un tânăr înăltuț cu fața smeadă.

– Deci, când vă duceți la comandant, o singură cameră! S-a-nțeles?!

– S-a-nțeles! S-a-nțeles! strigară tinerii și se buluciră pe poartă în curte.

– Hei!!! Hei! Unde-ați zbughit-o?! Și interviul meu?

– La final! La concluzii! … rosti unul dintre cameramani.

– Doară tot pe-aici ieșiți! rânji gardianul.

– Sper că n-ai de gând să-i iei interviu lu ăsta… spuse către bruneta care alerga cu microfonul în mână, cineva din grup.

– Ei , da ce? Mă doare sa pun camera  și microfonul pe ”of”? răspunse cineva și chicotiră  cu toții.

(va urma)

La dușuri

04 Miercuri nov. 2009

Posted by Gabriela Savitsky in alegeri prezidenţiale, Blog, fantezii literare, Government, Internet, literatura, Traian, viata asa cum e

≈ 9 comentarii

Etichete

22 noiembrie, 322, alegeri rezidentiale, Aniversare, celula nr. 322, dosarul Flota, flota disparuta, inchisoare, Life, literatura, politics, România trezeşte-te!, Traian, unicameral, viata asa cum e

La dusuri

Era o sâmbătă anostă și înnegurată de februarie. Pentru cei care treceau pe lângă zidurile penitenciarului, grăbiți spre piață și spre treburile lor, nu era o zi altfel decât toate celelalte. Poate doar aureolată de realitatea că nu trebuiau să se trezească cu noaptea-n cap să meargă la serviciu.  Prin geamurile mici, zăbrelite, răzbăteau până în stradă stigătele șefilor de cameră și înjurăturile gardienilor.

Deținuții din camerele de 16 paturi se agitau încoace și-ncolo ca niște oi apucate de streche. Adunați în mijlocul culoarului, cei trei gardieni stau în jurul unei măsuțe de metal cu picioarele întemnițate și ele în ciment.

– Măi Stamate,  ți-a dat Gore parfumul ăla, de care zicea? Că e ziua lu’ nevastă-mea mâine și n-o să dau eu bani pe prostiile ei… Așa, dacă-i moca… De fapt nu-i moca. Și, cu ăia două’ jde euro pe care mi-i dai miercuri, la leafă, te-ai achitat de datorie.

Stamate, un malac mare cât un dulap și cu o aparență blajină contrazisă doar de ochii de viezure mici și vicleni, socoti o vreme în minte și apoi răbufni:

– Bă, Grozeo, da’ nu-i corect. Parfumul face o sută douăzeci. Deci nu mai am să-ți dau niciun euro. Ba tu ai să-mi dai acum.

– Cred că ți-ai pus prafuri din pachetul lu ăla din celula 322 în cafea. Parfumul l-ai luat șpagă. Sau vrei să-ți fac raport la comandant? Gata, am bătut palma. Îmi dai parfumul și miercuri restul de 20 de euro. Și îți satisfac doleanța, făcu Grozea cu ochiul.

Grozea roși cât era de negru și tăcu mâlc încuviințând din cap.

– Deci, cum îi băgăm? interveni al treilea, un roșcovan ciolănos cu chipul atât de împistit încât nici nu i se ghiceau sprâncenele. Îi băgăm în ordine, pe camere?

– Nu, măi Vărzarule. Că asta dicutarăm mai nainte. Nu-i băgăm pe camere că n-am chef să intru peste ei sub duș să-i descotlocesc. Îi băgăm câte patru din fiecare cameră și câte unul de pe ”severă”. Uite, intră patru din 310 și cheliosu ăsta de zic ăștia c-a fost mare sculă – io n-am auzit de el  și, dacă n-am auzit eu, nu s-egzistă – din 322. După aia, intră aia din 311 cu mahula din 323, cum le-o fi norocul și așa mai departe. Hai, ia și notează că n-am chef să ne încurcăm. Grozeo, du-te zi-le să se prăgătească nu stăm după ei.

Grozea o luă cu pași apăsați spre capătul coridorului bătând la fiecare ușă cu bastonul de cauciuc.

– Hai bă bulangiilor! Luați-vă săpunurile și pregătiți-vă să mergeți să vă despăducheați! Hai că pute a hoit deja! Din 310 iese prima tură Bodroagă, Franzelă, Codoșu și Gore! Hai, vreau să văd mișcare! Alinierea între paturi! Bă Cotolane, tu ce p… mea stai cocoșat? Drepți!

– Nu poate să se-ndrepte domnu șef, că are … spodiloză! interveni Gore.

– Are o p … în c …, aia are! se stropși gardianul și-i trase un baston în cap deținutului Codoșu. I-a rămas de-aznoapte! Hai, la dușuri cu voi!

Gardianul închise ușa grea de metal –  nu înainte de a le arunca o uitătură fioroasă celor rămași înăuntru – după cei patru deținuți care ieșiseră veseli cu săpunurile, prosoapele și hainele de schimb în mâini și îi urmă. În dreptul celulei cu numărul 322 se opri. Se apropie de vizetă și se uită cu interes înăuntru. Deținutul cu numărul 2211 stătea chircit pe marginea patului. Grozea trase ivărul și izbi ușa de perete.

– Tu ce p … mea faci aicea, bă?! Tu n-ai auzit că e zi de scăldătoare? Tu-ți grijania și închinarea de împuțit! Ți-ai pregătit, bă, efectele pentru duș? Sau aștepți să vină mă-ta să ți le pregătească? Sau, mai știi, să ți le pregătesc io?! 

– Da n-am știu ce să …

– Ce n-ai știut bă? Voiai să ținem un curs special cu tine despre cum ne pregătim să mergem la dușuri? Da să-i scrii lu farfuza aia a ta să-ți bage droguri în margarină ai știut? Tu-ți neamul mă-tii! se repezi Grozea spre deținut și-i arse una la ficat.

– Hai, dom șef, că se răcește apa… interveni împăciuitor Gore. Lasă, don șef, că-l învățăm noi cu se procedează la duș, adăugă acesta strângând aproape invizibil o pleoapă. Și apoi, spre amărâtul care stătea chirchit lângă pat: hai, mă, cum ai zis că te cheamă. Hai că vezi că-i nervos don șef. Hai c-acu ne ia și pe noi la răpăială. Ia-ți săpunul și prosopul, hai.

– Mă cheamă Traian, îngăimă pirpiriul în timp ce-și căuta pe raft săpuniera și prosopul. Și am fost pre…

– Lasă, mă, Traiane, nu contează cine ai fost. Aicilea suntem toți deținuți. Hai, hai mai repede, îl întrerupse Gore împăciuitor.

Cei cinci deținuți – cel de la ”severă” fără lanțuri și cătușe, de astă dată  – intrară în spațiul destinat dezechipării, o încăpere mică, umedă, mirosind a acrit, săpun ieftin  și traspirație, având de-a lungul celor trei pereți bănci de lemn.

”Și aici au două camere, găozarii ăștia. Dacă apucam eu, le făceam una comună!” își zise deținutul Traian în timp ce se dezbrăca înfrigurat și trist.

Grozea se întoarse pe secție după ce trase zăvorul ușii de la dușuri. Se îndreptă cu pași măsurați spre colegii lui.

– Auziți, Stamate, Vărzarule, hai să-i băgăm mai mulți odată, dă-i dracului! Cheltuim apa patriei degeaba. Și o să stăm până se termină tura după cururile lor murdare! Ce ziceți?

– Bine, da nu-ți mai dau niciun ieuro. Și, dacă se iscă tulburări, tu intervii, mormăi Stamate.

– Parcă am fi la Bursă, bă… Hai să-i trimitem și pe fraierii din 333 la dușuri! Bine, îmi mai dai numa’ zece. Dacă nu, facem jumate margarina lu chelu’.

Cu aceste vorbe, Grozea se îndreptă spre celula 333 ceva mai calm.

(va urma)

Unicameralul cu tinetă

31 Sâmbătă oct. 2009

Posted by Gabriela Savitsky in alegeri prezidenţiale, atitudine, Blog, deviantart, Government, History, Internet, Ion Iliescu, politica, Traian

≈ 30 comentarii

Etichete

agent, cele doua camere ale parlamentului, celula, inchisoare, jurnal de scriitor online, Life, News, Omar Hayssam, parlament unicameral, politica, politics, president in prison, prison, rapirea jurnalistilor in irak, România trezeşte-te!, scrisorile lui hayssam, Traian Basescu, unicameral, usa blindata

Prison_by_bucz

Înnegurând frigul acid al iernii, un individ pipernicit, pleşuv şi încovoiat îşi târa anevoie lanţurile prin zloata din curtea interioară a unei închisori sordide.

„P…… mea! Puteam să modernizez şi eu puşcăriile! Căca-m-aş în ideile mele reformiste!” gândi el cu obidă şi scuipă prin colţul gurii a dispreţ.

– Deţinut nr. 2211, este interzis prin regulament să scuipaţi în timpul plimbării regulamentare!

Pirpiriul îl privi câş şi mormăi:

– F… te-m-aş în regulamentele voastre de caralii! Când eu le dădeam m… contracandidaţilor  voi nici nu …

– Ai zis ceva, deţinut? Poate te-ndrept cu vreo două pulane pe spinare! Hai! Stâng! Drept! Stâng! Drept! … Mai vioi, mai vioi! Plimbă ursul că rugineşte lanţul, hai! rânji gardianul veselindu-se de propria lui glumă. Deşi arâţi mai mult a iepure plouat decât a urs. Vai mama lui de urs. Deţinut 2211! La stânga-mpre-jur! Programul de plimbare s-a încheiat! Înapoi în celulă!

„Cică  celulă -n p …  mea! Aia-i o cursă de şoareci! Cum puneam noi pe vapor în cală să nu dea şobolani-n proviziile de alimente…

– Văd că continui să comentezi! Ai obiecţiuni la regimul de detenţie?! N-ai decât să te adresezi ierarhic superior! zise gardianul plesnind de sănătate, cu obrajii înroşiţi de ger şi cu ochii lucindu-i în cap de plăcere.

„Eu sunt cel mai mare ierarhic superior, găozarule. Dar ce ştii tu cine sunt eu?…Cine sunt eu, chiar?! …” îşi continuă monologul ciudata creatură, acompaniat de zornăitul lanţurilor.

Se aplecă puţin şi intră în incintă, într-un tunel posomorât mirosind a varză acră, mucegai, zidărie mâncată de vreme şi urină. Ajuns în dreptul celulei, fu preluat de un alt gardian, negricios şi subţiratic. Îl privi pieziş cu uitătura lui şuie. Vestonul de iarnă, cam mare,  se aduna în cute în jurul curelei. Negriciosul îi desfăcu cătuşele de la mâini fără să-l privească şi fără să-l atingă, ferindu-se ca la vederea unei reptile şi îi deschise uşa celulei schiţând un gest scurt cu bărbia înainte.

– N-aţi putea să mă mutaţi într-o cameră mai mare? … îndrăzni să glăsuiască umbra, şoptit.

– Bă! Tu ai făcut armata? Eşti cam martalog, cred c-ai făcut-o. În primul rând se zice: „Permiteţi să raportez, domnule agent-şef principal”, rosti negriciosul serios rotunjindu-şi ochii şi ridicând sprâncenele desenând pe frunte o cută ameninţătoare.

– Permiteţi să raportez domnule agent-şef principal! se conformă cu o undă tremurată de ironie în glas pirpiriul.

– Permiteţi să raportez, domnule agent-şef principal … ce? împinse aerul cu bărbia domnul negricios cu vestonul încreţit în jurul curelei, ca un tu-tu.

– Permiteţi să raportez domnule agent-şef principal! Aş dori dacă se poate să mă transferaţi într-o cameră mai mare,  dacă se poate, dublă cât e cea pe care o ocup acum! recită lărgindu-şi liniile ochilor deţinutul.

– Măi da’ ce pretenţii avem noi! … Nţ – nţ – nţ! plescăi admirativ agentul. Da camera asta ce are? Şi nu e cameră, stai puţin, că nu suntem la otel aicea. E celulă! Deşi tu stai ca un neisprăvit aici exact ca la otel! Ai şi tinetă! Şi nu, nu se poate să te transferăm în altă celulă. Adevăru-i că dacă mă uit bine la faţa ta şi ar fi după mine, te-aş muta în camera de gazare. Numa că aboliră ăştia pedeapsa capitală. Hai, marş în celulă că nu sunt plătit să fac conversaţie cu delincvenţi! E-ei!

Pirpiriul se făcu şi mai mic, şi mai pricăjit şi, cu umerii stinşi intră prin deschizătura uşii blindate cu o fantă la nivelul unui stat de om şi se prăbuşi ghemuit într-un colţ.

– Asta mi-a trebuit, asta am! Cum zicea bunică-mea: „Cu ce pahar dai, cu acela primeşti…”

–

Comentarii recente

Lucia la Revedere
Lucia la Revedere
Robert Turcescu si S… la Realităţi
Madi si Onu Blog - s… la Sfântul Ioan
Wikileaks, adevărate… la Vicki – Lilick’s…
In interesul superio… la Revedere
Cand incepem sa inte… la Revedere
S-a aprobat reabilit… la Revedere
112 nu inseamna Big… la Revedere

Înscrie-te! Scrie!

Blogroll

  • -X-
  • Achilianu
  • Adrian Barbat
  • Adrian Voicu
  • Alex Mazilu
  • Alexandra Celmare
  • Alexandra Cenuşă
  • Alice Drogoreanu
  • Almanahe
  • Ana Pauper
  • Ana Vero
  • Ana Veronica
  • Anamaria Deleanu
  • Andra Pavel
  • Arca lui Goe
  • Atitudini
  • Augustin Rădescu
  • Basescul
  • Bogdan Onin
  • Caius
  • Calin Hera
  • Cati Lupascu
  • Cella
  • Ciocolata cu piper
  • Ciprian Drăghici
  • Confucius
  • Corina Cretu
  • Cosmin Ştefănescu
  • Costin Comba
  • Crina Dunca
  • Cristian Dima
  • Cu Elisa
  • Cum va place
  • Cuvanta
  • Călător prin interstiţii
  • Cărţi Dragi
  • Daurel
  • Deca(b)logul Muschetarilor
  • Depresium
  • Diana Alzner
  • Digodana
  • Dispecerita
  • Diverse diversificate
  • Dumitru Agachi
  • ECHILIBRU
  • Ela Roseni
  • Elena Agachi
  • Filumenie
  • Flavius Obeadă
  • Foaie pentru minte
  • G1b2i3
  • Gabi Rus
  • Gabi Ursu
  • Gazeta de perete
  • George Gross
  • George Serban
  • Geotax
  • Gheorghe Constantin
  • Gigi Rusu
  • Globu Sondator
  • Hanul Muschetarilor
  • Haritina
  • Ilarie
  • In colţ de lume
  • Inelul lui Gyges
  • Inner space journal
  • Innuenda
  • Ioan Avram
  • Ioan Usca
  • Ioan Usca – Teologie
  • Ion Dascalu
  • Ionuţ Vulpescu
  • Isabelle Lorelai
  • Istoria Banatului
  • Jeremiah
  • Lady Actinidia
  • Lady of Cristal
  • Lecturi recenzate
  • Liana Toma
  • Librăria Semn de Carte – Reşiţa
  • Lilick Auftakt
  • Link Ping
  • Loredana Milu
  • Lucia Verona
  • Madi
  • Mami Nineta
  • Mana Ciutacu
  • Marcus
  • Maria Barbu
  • Mihaella First
  • Mika
  • Mikael Eon
  • Mioara Mitrea
  • Mirela Pete
  • Motanul Incaltat
  • N. Răducanu
  • Nea Costache
  • Nicolae Raducanu&Co
  • Nicu Scutaru
  • No basescu day
  • Noapte buna copii
  • Nu fi ca mine
  • Oana Stoica Mujea
  • Octavia Sandu
  • Onu Solitaire
  • Papillon – Rose Jaune
  • Parfum de vis
  • Paul G. Sandu
  • Pescăruşul Argintiu
  • Ratzone
  • Raza mea de soare
  • Razvan R.C.
  • Roxana Iordache
  • Schtiel
  • Sectorul Şase
  • SemneBune
  • Sifilica Blenorel
  • Simion Cristian
  • Simon
  • Simona Ionescu
  • Spune nu drogurilor
  • Suntem îngeri
  • Teo Negură
  • Thanks România
  • Theodora Marinescu
  • Usa din spate
  • Valeriu Costin – Dungha
  • Vis si realitate
  • Voglia din cucinare
  • WordPress.com
  • WordPress.org
  • Zinnaida

De citit

  • 2 Blackjack
  • ABC
  • Adrian Năstase
  • Antiiluzii
  • Ceaşca de Cultură
  • Corect Politics
  • DC News
  • DISSONANCE
  • Dominique Iordache
  • Gândeşte
  • Inpolitics
  • Iosif Buble
  • Radu Tudor
  • Realpolitik
  • România nudă
  • Savatie Baştovoi
  • Varujan Vosganian
  • Victor Ciutacu
  • Vocea Rusiei
  • Zeitgeist Romania

Descoperiri recente

  • Cu capul în nori
  • Ioan Alexandru

Rusia. Azi

  • Russia Today
  • Vladimir Putin

RSS Gabriela Savitsky

  • Revedere 07/19/2016
  • Un soi de replică la un simulacru de analiză politică 07/26/2015

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Spam blocat

72.726 de comentarii spam blocate de Akismet

RSS SemneBune.ro

  • Carne – o nouă premieră la Teatrul Arte dell’Anima
  • „Oedip Rege” de Sofocle, montat de Declan Donnellan și Nick Ormerod

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.com

Pagini

  • Cu subiectivism…
    • Cartea de dragoste
    • Cartea de sidef

Page Rank blog

Free Page Rank Tool
wordpress blog stats

View My Stats

Arhive

mai 2022
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
« iul.    

Blogroll

  • -X-
  • Achilianu
  • Adrian Barbat
  • Adrian Voicu
  • Alex Mazilu
  • Alexandra Celmare
  • Alexandra Cenuşă
  • Alice Drogoreanu
  • Almanahe
  • Ana Pauper
  • Ana Vero
  • Ana Veronica
  • Anamaria Deleanu
  • Andra Pavel
  • Arca lui Goe
  • Atitudini
  • Augustin Rădescu
  • Basescul
  • Bogdan Onin
  • Caius
  • Calin Hera
  • Cati Lupascu
  • Cella
  • Ciocolata cu piper
  • Ciprian Drăghici
  • Confucius
  • Corina Cretu
  • Cosmin Ştefănescu
  • Costin Comba
  • Crina Dunca
  • Cristian Dima
  • Cu Elisa
  • Cum va place
  • Cuvanta
  • Călător prin interstiţii
  • Cărţi Dragi
  • Daurel
  • Deca(b)logul Muschetarilor
  • Depresium
  • Diana Alzner
  • Digodana
  • Dispecerita
  • Diverse diversificate
  • Dumitru Agachi
  • ECHILIBRU
  • Ela Roseni
  • Elena Agachi
  • Filumenie
  • Flavius Obeadă
  • Foaie pentru minte
  • G1b2i3
  • Gabi Rus
  • Gabi Ursu
  • Gazeta de perete
  • George Gross
  • George Serban
  • Geotax
  • Gheorghe Constantin
  • Gigi Rusu
  • Globu Sondator
  • Hanul Muschetarilor
  • Haritina
  • Ilarie
  • In colţ de lume
  • Inelul lui Gyges
  • Inner space journal
  • Innuenda
  • Ioan Avram
  • Ioan Usca
  • Ioan Usca – Teologie
  • Ion Dascalu
  • Ionuţ Vulpescu
  • Isabelle Lorelai
  • Istoria Banatului
  • Jeremiah
  • Lady Actinidia
  • Lady of Cristal
  • Lecturi recenzate
  • Liana Toma
  • Librăria Semn de Carte – Reşiţa
  • Lilick Auftakt
  • Link Ping
  • Loredana Milu
  • Lucia Verona
  • Madi
  • Mami Nineta
  • Mana Ciutacu
  • Marcus
  • Maria Barbu
  • Mihaella First
  • Mika
  • Mikael Eon
  • Mioara Mitrea
  • Mirela Pete
  • Motanul Incaltat
  • N. Răducanu
  • Nea Costache
  • Nicolae Raducanu&Co
  • Nicu Scutaru
  • No basescu day
  • Noapte buna copii
  • Nu fi ca mine
  • Oana Stoica Mujea
  • Octavia Sandu
  • Onu Solitaire
  • Papillon – Rose Jaune
  • Parfum de vis
  • Paul G. Sandu
  • Pescăruşul Argintiu
  • Ratzone
  • Raza mea de soare
  • Razvan R.C.
  • Roxana Iordache
  • Schtiel
  • Sectorul Şase
  • SemneBune
  • Sifilica Blenorel
  • Simion Cristian
  • Simon
  • Simona Ionescu
  • Spune nu drogurilor
  • Suntem îngeri
  • Teo Negură
  • Thanks România
  • Theodora Marinescu
  • Usa din spate
  • Valeriu Costin – Dungha
  • Vis si realitate
  • Voglia din cucinare
  • WordPress.com
  • WordPress.org
  • Zinnaida

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

  • Urmărește Urmăresc
    • Gabriela Savitsky
    • Alătură-te altor 408 urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Gabriela Savitsky
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...