Etichete
Arta razboiului, Carlos Castaneda, Dan Puric, Eckhart Tolle, ghid de dezvoltare spirituala, Iisus, jurnal de scriitor online, literatura, Metacomunicatorul, Omul frumos, Puterea Prezentului, Sun Tzu, Tamada.ro, viata asa cum e
Mi-am comandat la Tamada.ro câteva cărţi: Dan Puric – Omul frumos, Sun Tzu – Arta războiului şi … Eckhart Tolle – Puterea prezentului, ultima, sub înrâurirea enervantului dar necesarului Meta-comunicator, un soi de Gică Contra al blogurilor pe care le frecventez.
Omul frumos pentru că l-am văzut şi auzit de câteva ori pe Dan Puric şi mi-a lăsat o impresie de neşters. De profundă curăţenie spirituală. De consistenţă. Am auzit că unii i-ar fi propus să candideze la Preşedinţia României. N-ar avea şanse. Biserica nu-l va sprijini pentru că este mai „catolic decât Papa”. Societatea civilă (servilă – cum i-am zis într-o poveste, ca o vorbă de duh a unei găini vorbitoare) nu vede ce interese i-ar putea rezolva Dan Puric – la prima vedere, un om moral, deci cinstit. Iar votantul de la ţară – vorba Maestrului meu – ar întreba minunându-se: „Şine? Dan Puric? Aista-i om, ori puric? Auz, cum sî ti chiemi Puric şî sî şii preşîdinti?” Aşa că. Aşa.
Sun Tzu? Pentru că mă atrage filozofia chineză mai mult decât altele. Pentru că este aproape, foarte aproape de esenţă. Arta războiului? Pentru că viaţa noastră de zi cu zi a devenit un război pe care nu-l mai putem duce cu arme convenţionale. Sau aşa era, dar n-am vrut eu să văd. Fiecare caută să-l domine, folosească, umilească pe celălalt. Pre puţini sunt aceia care sunt capabili de iubire creştină – să-i zic aşa – în stare să vadă şi să stimuleze sâmburele de lumină din om. Cei mai mulţi caută să sufle-n pânzele întunecate ale vanităţii. Aşa încât am considerat util să mă „înarmez”. Deşi nu-mi va folosi la nimic; eu sunt un războinic care se bate cu himerele: una dintre ele este aceea că omul e fundamental bun şi societatea îi toarnă sistematic răul în urechi, ochi, inimă, pentru a-l putea manipula mai uşor…
Puterea Prezentului… Asta e o Carte, să ştiţi. Dacă n-aţi citit nimic de Eckhart Tolle şi sunteţi preocupaţi de râvna spirituală, faceţi-o. Până acum, poate am auzit întâmplător de el. Cam în acelaşi gen, dar mai prozaic şi mai regizat – fără să-şi ia titulatura de ghid spiritual – îl găsesc pe Carlos Castaneda. Din aceeaşi pleiadă. Al celor care demontează mintea omenească, încearcă să descopere resorturile intime ale existenţei umane, de unde venim, unde ne ducem, ce facem aici. O carte pe care v-o recomand cu căldură, insistent. Şi alte cărţi ale acestui autor uluitor, cu o gândire nouă, proaspătă, surprinzătoare, într-un domeniu ale cărui graniţe nici nu ştim sigur unde se află. O citesc cu pipeta, neîndrăznind să iau deodată o felie mai mare. E ca un fruct exotic, adus de peste mări şi ţări, pe care nu te-nduri să-l mănânci tot odată. E ca o floare fantastică, multicoloră, căreia, dacă îi rupi o petală creşte o alta şi mai frumoasă în loc.
Pentru cei pasionaţi de sufletul omenesc, de desluşirea tainelor propriei existenţe şi a rostului în lume, această carte poate fi un îndrumător. Veţi descoperi că nu sunteţi cine credeţi că sunteţi ci o fiinţă cum mult mai minunată şi mai misterioasă. Veţi descoperi că sunteţi o matrice a fericirii. Şi veţi vedea cum nimic nu vă mai poate atinge sau răni, dacă nu vreţi. Sunt abia la un sfert de lectură şi m-am entuziasmat. Iar în materie de cărţi, chiar mă entuziasmez rar. Bucuraţi-vă de ziua de astăzi, de darul prezentului şi nu trăiţi nici ancoraţi într-un trecut care atârnă ca o legătură de angarale zornăitoare care vă amintesc mereu, în fiecare clipă, eşecurile sau suuferinţele trecute. Nu trăiţi nici atârnaţi de un viitor iluzoriu, construit din ipoteze, cele mai multe, fanteziste. Trăiţi această clipă, a prezentului, cu intensitate maximă. Opriţi-vă mintea, pentru câteva clipe. Veţi vedea câtă bucurie vă invadează.
Şi lăsaţi morţii să-şi îngroape morţii.
Gabriela Savitsky 