Etichete
ciresi infloriti, copac inflorit, papusa de carpe, Poezie, primavara
Stampă: Woon Kwon
M-ai făcut din flori de cireş
– S-a împrimăvărat într-o clipă –
Şi m-ai scris printre stele
copac înflorit.
Demult, am avut o păpuşă de cârpe
Cu ochi safirii
Şi păr de mătase căpruie
lucind potolit.
De la ea am aflat prima dată
Că viul poate fi o părere
Şi nemişcarea un truc;
Că mama-i, ea însăşi,
Dumnezeiască putere
Şi că oriunde m-aş duce
N-am încotro să mă duc.
Tot ea mi-a şoptit că exişti
Şi ne vom întâlni negreşit.
Am jucat nemişcarea de câteva ori
M-am jucat şi de-a viul, convingător.
Chiar şi pe mine m-am păcălit
Şi pe oricine-a mai vrut. Istovit,
s-a întors sufletul la mine
ca un cal răpciugos, gârbovit;
Când vrei doar să ai, să posezi,
Ţi se ia şi ce n-ai avut, tot.
Am stat în frigul desăvârşit
Aşteptând să mă sting.
Oasele-au trosnit ca butucii în foc
Ţiuind.
Celulele s-au adunat bumbişori
Şi-au pornit să irumpă-n mireasmă,
Corolă, pistil şi stamine
Desăvârşită splendoare –
nici nu se poate grăi.
Ce-o să fie acum? – nu pot să nu-ntreb.
Poate-o pală de ger ce va stinge oricare floare.
Poate crude cireşe, necoapte, smulse de vânt.
Va fi ce-a fost scris să ne fie,
Cu un singur cuvânt.