Ating luciul umed în care,
înveliţi, ochii tăi -, două planete atotştiutoare,
mă visează cum încă n-am fost.

Nu ştiu… Să îl beau şi s-adorm?…
Sau doar să îl las tulburat?
Celelalte femei, de până acum,
S-au dat, sfios, la o parte
Şi-a rămas numai una.
Aproape că nici n-o cunosc.
Pâlpâie, flacără de lumânare
dezmorţită din somn
şi nici nu vede ce colţ de odaie
desprinde din beznă.
Înalţă-mă, uşor, până la gleznele tale,
să le-nfăşor, îmbrăţişare de alge,
şi să-mi strecor
rădăcinile-n măduva lor somnoroasă,
– fire suave de iubire luminiscentă.
Incalte, am reuşit să respir
prima dată, din aura ta de mesteacăn uimit.
Şi-am înflorit tremurând,
şoaptă chemată pe numele mic.

Nu mai ştiu să cobor
din cerul cuvintelor tale.
Aici avem o singură inimă de diamant pârguit
ce-şi potriveşte cămările pentru
felurile noastre de sânge: intens, molcomit.
Cât timp vom trece prin astă iubire
pe rând,
vom fi

asfinţit,

răsărit,

infinit.

chiesa-del-gesu-di-roma-jaideep-sing-rai-1

Foto: http://ajaytao2010.wordpress.com/2013/06/20/chiesa-del-gesu-di-roma-jaideep-sing-rai/