Foto: Alex Mazilu

Nu ştiu cum vi se pare vouă lumea noastră cea contemporană.  Cei mai mulţi dintre noi suntem robiţi de treburile noastre zilnice şi nu avem nici răgazul, nici motivaţia de a „vedea pădurea”.

N-o să intru în meandrele teoriei conspiraţiei de care, de altfel, nici nu sunt întru totul convinsă. Nicio conspiraţie nu poate fi pusă în operă dacă nu există suficienţi „subiecţi” care să i se conformeze, mai direct spus, dacă nu există indivizi neinstruiţi, spăimoşi, neînchegaţi, labili, care să meargă încotro bate vântul manipulării.

Odată cu Revoluţia Franceză ce a aprins apoi întreaga Europă, cu abolirea monarhiilor şi dobândirea drepturilor cetăţeneşti, s-a deschis o altă poartă pentru societatea umană. Societate care-şi caută, încă de la organizarea în ginte, un principiu de funcţionare care să corespundă tuturor nevoilor indivizilor ce o compun sau măcar celor mai multe. Tentaţia stratificării în clase sociale, securitatea pe care o conferă grupul, apartenenţa la el, şi mai ales dorinţa de a dobândi, de a acumula, toate aceste tendinţe au dus la aglutinări ciclice urmate de dispersări violente. Precum galaxiile, sorii, stelele, clusterele din univers,  societatea în evoluţia ei se supune aceleiaşi legităţi: naştere, dezvoltare, maturitate, descreştere, moarte (trecere în altă dimensiune). Fiecare firicel de energie existent, ivit, caută să fie, să se manifeste, să crească, să acumuleze, să se înmulţească, să primeze.

Explozia tehnologiei, conectarea la oceanul informaţional, uşurinţa de a obţine bunuri pentru care acum o mie de ani se cheltuia energia unei întregi vieţi, a înlesnit enorm viaţa oamenilor şi, în acelaşi timp, i-a subjugat, a creeat interdependenţă. Dacă s-ar produce un cataclism, v-aţi gândit câţi dintre noi ar reuşi să supravieţuiască fără curent electric, fără apă curentă, fără sisteme de comunicaţii? Câţi dintre noi ştiu să găsească o ceapă, un fruct, o ciupercă, seminţe? Câţi ştiu să identifice Nordul orientându-se după Soare sau după muşchii de pe copaci, câţi ştiu să aprindă un foc fără chibrituri sau brichetă şi câţi ştiu să meşterească un laţ sau o capcană? V-aţi gândit vreodată ce v-aţi face fără telefonul mobil, fără frigider, fără maşină de spălat, fără detergent şi fără aragaz? Nu, nu mă gândesc la Apocalipsă; nu mă interesează prea mult moartea, ea este acolo undeva şi suntem cu toţii absorbiţi de ea ca de o poartă temporală magnetică, suntem absorbiţi cu o forţă mai mare decât gravitaţia; mă gândesc doar la însemnele primatului social din zilele noastre, la criteriile după care ne alegem modelele, la filozofia lui „acum” şi „oricum”. Ne-am pierdut multe din instinctele care au făcut din om cel mai teribil supravieţuitor şi cuceritor al Terrei. Ne-am pierdut – sau am distrus – magia vieţii. Încet – încet, ne-am transformat doar în nişte noduri absorbante şi consumatoare prin care se circulă şi recirculă mult mai mult decât avem nevoie. Suntem dependenţi de sistemul de valori materiale în mult mai mare măsură decât am fi în stare să vedem. Spiritualitatea, fiorul existenţial, frământările sufletului au migrat sau au fost împinse treptat către periferia vieţilor noastre. Nu mai contează cine suntem în esenţă, nu contează înţelepciunea, nu contează bunăvoia iar dragostea a devenit doar un titlu fără niciun conţinut.  Trăim într-o lume unde nu mai există regrete, unde nu mai avem timp de reflexivitate, unde nu planificăm. Înecaţi complet în „acum”, ne-am radiat istoria personală şi nu visăm niciun viitor. Nici nu mai visăm. Visele au fost alungate, considerate ca fiind inutile şi redundante. Ba chiar supărătoare.

De ce să visăm într-o lume populată cu necesităţi şi obsedată de satisfacerea lor?

Sigur, e opinia mea de poet visător care a văzut tot ce pot face oamenii dar care n-a reuşit să înţeleagă de ce materia întunecată din noi a câştigat teren în detrimentul Luminii.

###

Cu încredinţarea că gândurile mele nu se vor pierde în neant, le dăruiesc prietenilor mei (care nu mă lasă şi mă urmăresc cu credinţă 🙂 – cu aceiaşi credinţă cu care şi eu îi urmăresc: Shayna, Teo Negură, Mirela Pete, Nea Costache, Gabriela Elena, Schtiel, Rokssana, Ioan Usca, Ana Vero, Clipe de Cluj, Ilarie, Zalmoxys, Link-Ping, Cristian Dima, Adrian Voicu, Năbădăiosul, G1b2i3, Supravieţuitor, Răzvan Rinder, Raza mea de soare.